Sfântul Pavel scria romanilor: „Oricine va chema numele Domnului se va mântui.” (Romani 10, 13); în cazul orbilor, şi-au dobândit vederea. De remarcat este faptul că spusele lui Iisus au fost însoţite de un gest: „S-a atins de ochii lor” (Matei 9, 29). Hristos a participat cu toată fiinţa Sa. În relaţie cu omul credincios Dumnezeu nu...Citește mai departe

Prin râvna sa, Sfântul Proroc Ilie s-a impus în tradiţia iudaică și apoi în cea creştină şi musulmană drept tipul slujitorului desăvârşit. El oferă de dincolo de timp un mod de viaţă monahală autentică prin coordonatele sale: castitate, însingurare, mărturisire plină de curaj, rugăciune, sărăcie, post. Pentru aceasta, el s-a învrednicit de daruri speciale, cum...Citește mai departe

Faptul că Mântuitorul a intervenit în viaţa paraliticului, vindecându-l sufleteşte şi trupeşte – slăbănogul, care era purtat odinioară de cei patru binefăcători, după întâlnirea cu Hristos s-a întors acasă sănătos, pe picioarele lui, mărturisind împreună cu cei prezenţi puterea dumnezeiască a Binefăcătorului – demonstrează, contrar vrerii inamicilor Săi declaraţi din toate timpurile, că El nu...Citește mai departe

Icoana a fost supusă unor examinări microscopice de către specialiştii vremii, care au constatat că portretele zugrăvite pe icoană, deși nu prezentau urme de pensulă – știut fiind că ele s-au pictat în mod miraculos de mână nepământească – sunt identice cu portretele reale ale Sfintei Fecioare şi Pruncului Iisus, aşa cum au fost ele...Citește mai departe

Icoana Maicii Domnului este de tip Hodighitria – Îndrumătoarea, Fecioara Maria ținând Pruncul pe brațul stâng. Sulul pe care îl ține Pruncul Iisus în mâna stângă simbolizează Evanghelia, mâna Sa dreaptă binecuvântând întreaga lume. Mâna dreaptă a Maicii arată spre Pruncul Iisus, Cel Care este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Teologii văd în această ipostază a Maicii Domnului...Citește mai departe

Actul martiric al lui Epictet şi Astion – care descrie viaţa, minunile şi mai ales mucenicia lor, considerat a fi cea mai veche lucrare scrisă pe teritoriul ţării noastre – a fost redactat în limba latină, vorbită de strămoşii noştri daco-romani, de Vigilantius, unul dintre judecătorii care au făcut parte din completul de judecată a...Citește mai departe

Când Chiriachi avea în jur de 16 ani, împăratul roman Diocleţian a pornit prigoana împotriva creştinilor. Atunci au fost pârâţi atât părinţii, cât şi copila că sunt creştini. Din acest motiv, funcționari aflați în slujba împăratului au venit şi, luându-i pe toţi trei, au despărţit-o pe fecioară de părinţii ei, pe care i-au dus la...Citește mai departe

Întreaga domnie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt este străbătută de un puternic filon religios, dar nu în sens pasiv şi accentuat mistic, ci în sens de slujire, adică de activare a credinţei prin faptele iubirii. Pur şi simplu, în contextul istoriei naţionale, chipul domnului polarizează în jurul său toate energiile, în timp...Citește mai departe

Sutaşul era pe deplin încredinţat că Hristos, Dumnezeu fiind, are putere asupra morţii. Acest raţionament al sutaşului L-a impresionat pe Mântuitorul. Şi consemnează naratorul: „Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: La nimeni în Israel n-am găsit atâta credinţă.” (Matei 8, 10). Credinţa sutaşului, întocmai credinţei lui Iov...Citește mai departe

Sfântul Ierarh Teodosie a ctitorit mai multe biserici, schituri şi mănăstiri şi a lăsat banii săi într-un vas tăinuit în care a pus un text scris: „Cine va găsi aceşti bani va trebui să zidească cu ei biserică şi trei schituri, iar după sfârşitul ultimului schit se vor afla şi moaştele mele”. Într-adevăr, cu banii...Citește mai departe