Este bineştiut faptul că în decursul Evului Mediu, prin Ţara Moldovei au trecut numeroşi călători străini, care au rămas impresionaţi de frumuseţea acestor locuri, de bisericile şi mănăstirile întâlnite fie în zona Sucevei, fie în zona Iaşiului fie în alte zone. Au rămas impresionaţi aceşti călători străini de obiceiurile i datinile pe care le vedeau că se păstrează, impresionaţi fiind de zelul cu care aceste obiceiuri şi tradiţii se respectau.
Iată, spre exemplu, ce ne relatează câţiva dintre călătorii străini ce au trecut prin Suceava secolului al XVII –lea, referitor la Mitropolia Sucevei şi la moaştele Sf. Ioan cel Nou.
În 1606, în trecere prin Suceava un anonim catolic italian relata:…In Szocavia, oraş mare şi populat, foarte vechi, resedinţă nu numai a principilor Moldovei ci şi a mitropolitului, care îşi are astăzi scaunul acolo se află peste 24 de biserici şi mănăstiri de rit ortodox (del rito greco) de zid (fabricate di muro). Într-una din aceste biserici care este foarte frumoasă pe dinăuntru ca şi pe din afară, se păstrează într-o raclă de argint moaştele aproape întregi ale unui oarecare Sfântul Ioan călugăr (sic!) martir foarte venerat de acei schismatici, care în fiecare an, înainte de Rusalii, îl sărbătoresc cu mare solemnitate şi mulţime de oameni.
Faptul că la 1632 în Suceava era Mitropolia cu Sfintele moaşte, o relatează şi părintele misionar Paolo Bonici viceprefect pentru Moldova al Misiunii din Moldova şi Valahia, care a locuit în Suceava 9 ani: în acest oraş (Suceava n.n.) se află arhiepiscopia schismatică a ţării, pe care o numesc mitropolie unde se află sfinte relicve ale unui martir … iar cât priveşte cârmuirea celor duhovniceşti, în Moldova este un arhiepiscop şi sunt trei episcopi, adică arhiepiscopul de Suceava şi episcopul de Roman, episcopul de Huşi şi episcopul de Rădăuţi, aceştia sunt sub ascultarea patriarhului schismatic grec de la Constantinopol.
Vasile Gagara, în călătoria sa prin Moldova între 1637 – 1638 scria că: mitropolitul Moldovei trăieşte în oraşul Suceava şi acest oraş este la două zile drum de Iaşi. Şi acolo sunt moaştele Sfântului mucenic al lui Hristos, Ioan cel Nou.
În urma vizitării apostolice a Moldovei, de către monseniorul Petru Bogdan Baksič în octombrie 1641, vorbind despre Suceava, aflăm: au 700 de case, cea face peste 3000 de suflete; au 16 biserici, o mănăstire cu biserică închinată unui oarecare Sfânt călugăr(!) Ioan (Giovanni Monaco) ale cărui moaşte au fost aduse de Alexandru cel Bun şi se spune că trupul său se află în acea mănăstire. Mănăstirea este a mitropolitului, este reşedinţa sa, deşi el stă aproape tot timpul cu domnul şi în mănăstire stă vicarul său cu alţi călugări.
Nicollò Barsi da Lucca în 1632 vedea în Suceava: capul unui sfânt, numit Sfântul Ioan cel Nou; acesta este nevătămat şi se găseşte într-o oarecare biserică a părinţilor din tagma Sf. Vasile care sunt însă schismatici. Ziua acestui sfânt se sărbătoreşte la Rusalii, când pe lângă deschiderea unui iarmaroc foarte bogat – care ţine opt zile-n şir… mai merge şi domnul cu întreaga sa curte, de cel puţin 2000 de oameni toţi călări.
Paul de Alep, arhidiaconul lui Macarie, patriarhul de Antiohia care l-a însoţit pre acest patriarh în călătoria din ţările române între 1652 – 1654 a consemnat: În duminica tuturor sfinţilor Patriarhul primi o vizită şi invitaţie din partea egumenului mănăstirii Sf. Ioan cel Nou, numit deobşte mănăstirea Vergurei… Încât priveşte pe acel sfânt, numit Ioan cel Nou ne însciinţarăm, cum, că el, acum un secol, sau ceva mai mult, muri ca martir al creştinătăţii în Trebizand (Sic !). Beii Moldovei au trimis şi au întrebuinţat toate mijloacele până ce au reuşit a-l aduce în capitala lor… îl conduse la Suceava şi se opri acolo. Deci în acel loc i se zidi o biserică şi o mănăstire în interiorul cetăţii şi acolo fu depus spre păstrare. Poporul are o credinţă absolută în el şi vine în peregrinagiu la ziua sântului, joi după Pentecoste, din oraşele şi satele mai depărtate.
Iată aşadar, câţiva călători străini, desigur vor fi fost şi alţii, care au trecut prin Suceava, în perioada când deja capitala Moldovei era la Iaşi, constatând că Mitropolia ţării continua să fie la Suceava, cu sediul principal unde se aflau şi moaştele Sf. Ioan cel Nou, iar mitropolitul era în apropierea domnitorului la Iaşi.