Praznicul împărătesc al Înălțării Sfintei Cruci, ce reactualizează liturgic în Biserica Ortodoxă emoționantul moment când în văzul credincioșilor a fost arătat, a doua zi după sfinţirea Bisericii Sfântului Mormânt, de către patriarhul Maxim al Ierusalimului (333-348), lemnul cel sfințit prin jertfa fără de preț a Mântuitorului și care, deschizând ușile încuiate ale Raiului, a unit din nou cerul și pământul, a fost prilej de duhovnicească bucurie la Mănăstirea Râșca astăzi, 14 septembrie 2024.
Numeroși pelerini din eparhia Sucevei, dar și din diferite colțuri ale țării au ales să își îndrepte pașii spre așezământul monahal ale cărui turle albe se ițesc zvelt dintre pădurile de sub sprânceana masivului Pleșu, pe valea Râșcăi, și pentru care Ziua Crucii, așa cum este numită cu duioșie în popor sărbătoarea, reprezintă cel de-al doilea hram. Sfântul locaș adăpostește o părticică din lemnul ce a devenit altarul de jertfă al Mântuitorul Iisus Hristos, primit în urmă cu 32 de ani, când odorul de mare preț de la Ierusalim a poposit pe meleagurile râșcane.
Potrivit tradiției, ierarhii au fost întâmpinați cu pâine și cu sare, dar și cu ramuri de busuioc, plantă-simbol al sacralității, nelipsită din slujbele de sfințire. Prezență constantă pe tot parcursul zilei a fost drapelul României ținut cu solemnitate în mâini de membri ai grupurilor tradiționale din această zonă, coordonate de prof. dr. Mihaela Grădinariu. Din partea instituțiilor Statului au fost prezenți Ionuț Andreica, primarul comunei Râșca, Cristian Florin Sopon, primarul comunei Bogdănești, și Vasile Berariu, primarul comunei Boroaia.
Bucuria (re)găsirii acestui loc binecuvântat și emoția (re)întâlnirii cu prețioasa relicvă au fost sporite de binecuvântarea arhierească, cei doi ierarhi ai eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, stareț al Râșcăi în perioada 1990-1991, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, aflându-se în mijlocul credincioșilor și al obștii monahale.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur a fost săvârșită la altarul de vară al mănăstirii, arhiereii fiind înconjurați de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, arhim. Mihail Balan, exarh de zonă, pr. Adrian Dulgheriu, protoiereu al Protopopiatului Fălticeni, arhim. Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, dar și slujitori ai bisericilor din împrejurimi.
Între oaspeți s-au numărat și vechi prieteni ai ctitoriei voievodale, arhim. Justinian Cârstoiu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, și arhim. Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț.
Grupul Psaltic „Macarie Ieromonahul” din Suceava a înfrumusețat slujba, răspunzând liturgic ecteniilor și rugăciunilor înălțate de slujitori și interpretând cu măiestrie cântările ce ascund între cuvintele psalmodiate teologia mântuirii.
Arhim. Justinian Cârstoiu a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a tâlcuit verset cu verset și a explicat înțelesurile duhovnicești care se desprind din Evanghelia acestei zile, evidențiind suita de nedreptăți pe care Mântuitorul le-a răbdat cu smerenie din dragoste pentru om.
„Pe Cruce Hristos ne înfiază Maicii Domnului, pe Cruce ne facem frații Lui, Crucea deschide cerul, Crucea deschide raiul, odată cu tâlharul ne primește și pe noi în rai. De aceea e sărbătoarea de astăzi, de aceea Biserica dintru început a cinstit acest lemn al Crucii, pentru că, zic Sfinții Părinți, dacă printr-un lemn a ieșit Adam din rai, pomul cunoștinței din care a greșit și a mâncat, tot printr-un lemn Hristos ne-a adus din nou în Împărăția lui Dumnezeu, de pe pământ la cer, în Sânul lui Avraam. Aceasta este taina Crucii, de aceea cinstim Crucea, de aceea Crucea este pusă pe biserică, la intersecții, de aceea ne facem cruce când ne sculăm, când ne închinăm, când mâncăm, când plecăm la drum. Cerem ajutorul lui Dumnezeu și pecetluim faptele noastre prin semnul Sfintei Cruci, cum a pecetluit Hristos moartea Sa, Învierea Sa, întemeierea Bisericii pe Cruce și pe Înviere, de atunci și până la sfârșitul veacurilor. Iată, dacă vă aruncați ochii acolo, pe biserică, vedeți cât de frumoasă este crucea și Hristos privește către Creație, către noi toți, pentru că pentru toți a venit. A venit să ne dea viață, să câștigăm ceea ce pierdusem prin Adam și am câștigat și câștigăm prin Hristos, Care este noul Adam.”
În continuare a fost săvârșită slujba parastasului pentru vrednicii ctitori și binefăcători trecuți la Domnul, mai vechi ori mai noi, care au căutat să își arate recunoștința față de Cel Ce mereu dăruiește cu asupră de măsură și să Îi întoarcă măcar puțin din cele multe primite de la El, îngrijind de Casa lui cea frumoasă.
Pentru a aduce pace și binecuvântare în rândul credincioșilor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, împreună cu Preasfințitul Părinte Damaschin, a rostit rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească, pentru cei ce suferă de depresie ori alte tulburări sufletești, dar și pentru cei care zac în patul suferinței.
În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a adus mulțumiri oaspeților și soborului slujitor, precum și credincioșilor prezenți care înconjoară cu toată dragostea mănăstirea și obștea acesteia. Ierarhul a apreciat măiestria cu care în cuvântul său de învățătură părintele Justinian Cârstoiu a trecut de la exegeza textelor vechi-testamentare la cele nou-testamentare referitoare la Sfânta Cruce și a reamintit necesitatea gândirii în perspectiva Crucii, însemnătatea asumării acesteia și importanța pecetluirii existenței cu semnul Sfintei Cruci pentru cei ce caută Împărăția Cerurilor.
Un gând aparte a adresat celor care dau mărturie vie în fiecare zi a dragostei lor de țară, de neam și de Biserică, atât prin prezența la slujbe, cât și prin purtarea cu mândrie a tricolorului.
Dorind ca adâncurile teologiei Lemnului de Viață dătător să fie nu doar pătrunse cu mintea, fie chiar și în mică măsură, ci mai ales să rodească rod bun și înnoit întru Mlădița Hristos, Părintele Arhiepiscop a prezentat Decalogul special alcătuit pentru această zi. În cele zece puncte, chiriarhul a subliniat rolul Crucii în întoarcerea omului spre sine pentru a se curăți și a se deschide spre Dumnezeu, pecetluind credința, voința și dragostea lui pe calea urmării Mântuitorului.
În încheiere, Arhipăstorul Sucevei l-a încurajat pe părintele stareț, protos. Gabriel Gaman, să continue lucrarea anevoioasă, dar aducătoare totodată de multă bucurie, de restaurare a vetrei monahale ctitorite de Petru Rareș, asigurându-l de tot sprijinul și exprimându-și nădejdea că dinamismul, priceperea, hărnicia și dăruirea sfinției sale vor fi decisive în acest demers de a face din Mănăstirea Râșca o mănăstire pe măsura și dorința lui Dumnezeu și a poporului dreptcredincios.
Actualul îndrumător duhovnicesc al oștii de la Râșca a adresat cuvânt de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Calinic și Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, exprimându-și gratitudinea pentru binecuvântarea arhierească, dar și pentru dragostea întâi-stătătorului eparhiei revărsată astăzi la mănăstirea al cărei stareț a fost vreme de aproape un an, înainte de a fi ales ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Părintele stareț s-a arătat recunoscător pentru ajutorul oferit de autoritățile locale și de fiii duhovnicești care s-au implicat în buna organizare a evenimentului. Un gând aparte s-a îndreptat spre constructorul care a răspuns cu promptitudine solicitărilor și echipei care lucrează cu seriozitate, astfel încât termenul de finalizare al proiectului de restaurare a locașului de cult aflat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, și anume doi ani, să fie respectat.
Mulțumind celor doi ierarhi ai eparhiei pentru slujire, arhim. Mihail Balan, exarh de zonă și stareț al Mănăstirii Râșca pentru aproape trei decenii, le-a vorbit celor prezenți despre momentul în care biserica mănăstirii a primit cel de-al doilea hram, Înălțarea Sfintei Cruci, precum și despre greutățile anilor 1990 când s-a început drumul spre redobândirea strălucirii de odinioară. Pornind de la constatarea că toți cei trei stareți care s-au ostenit pentru a repune în valoare complexul monahal vechi de aproape cinci veacuri sunt prezenți în această zi la hramul tomnatic, părintele exarh și-a exprimat dorința ca reunirea acestei triade să devină o tradiție și ca cei doi ierarhi ai eparhiei să fie prezenți și în următorii ani la vreme de sărbătoare.
Toți cei prezenți au fost binecuvântați cu apă sfințită și au primit, din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, iconițe cu reprezentarea marelui praznic împărătesc, pentru ca întorcându-se la casele lor nu doar să păstreze amintirea evenimentului liturgic la care au participat, ci și să transmită semenilor răspunsul Mântuitorului la întrebarea: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Marcu 10, 21), și anume: „Luând crucea, vino și urmează Mie” (Marcu 10, 22).
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a adus împreună în rugăciune numeroși credincioși, monahi și monahii de la mănăstiri din cuprinsul eparhiei, precum și reprezentanți ai autorităților locale, pelerini veniți să participe cu mare bucurie la hramul de toamnă al așezământului monahal.
Scurt istoric
Una dintre cele mai reprezentative așezări monahale din nordul Moldovei în perioada medievală, Mănăstirea Râșca a avut parte, de-a lungul timpului, de file cu o istorie zbuciumată, dar și de pagini înfloritoare. S-a impus în cronica vremurilor pentru viețuirea monahală în duhul marilor cuvioși, pentru ierarhii și duhovnicii care s-au nevoit aici, dar și pentru împodobirea interioară și exterioară în frescă, singura în stil bizantin. A cunoscut cotropiri din partea otomanilor și tătarilor, incendii și pustiiri, nefiind ridicată suficient de departe de drumurile principale ce străbăteau Țara Moldovei; s-a bucurat deopotrivă și de momente deosebite menite să revigoreze viața monahală de pe aceste meleaguri.
Ea este continuatoarea Mănăstirea Bogdăneşti, zidită la anul 1363 de voievodul Bogdan I al Moldovei şi doamna sa, Maria. Distrusă de tătari din temelii, în 1510, este refăcută de un alt Bogdan, al III-lea, fiul Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, însă așezarea monahală nu are o existență îndelungată, fiind din nou pustiită în urma atacurilor armatei sultanului Soliman Magnificul, în 1538.
Prețuind amintirea înaintașilor săi, în timpul celei de-a doua domnii voievodul Petru Rareș își asumă refacerea mănăstirii; înțelegând primejdiile la care era expusă din cauza amplasării puțin favorabile, la îndemnul eruditului mitropolit Grigorie Roșca mută mai spre munte construirea noilor clădiri. Se pare că a folosit chiar pietrele de temelie ale mănăstirii de la Bogdănești, aduse de la o distanță de aproape zece kilometri. Sfințirea Bisericii „Sfântul Nicolae”, îmbrăcată într-o frumoasă pictură bizantină în frescă de pictorul grec Stamatello Kontras din Zante, a avut loc la 9 mai 1542, fiind aduse special pentru acest eveniment moaștele Sfântului mare făcător de minuni originar din Mira Lichiei.
În secolul al XVII-lea, Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu a fost călugărit și a viețuit în acest sfânt locaș, nevoindu-se în aceste locuri nu mai puțin de 18 ani.
Între odoarele mănăstirii, alături de fragmentul Cinstei Cruci a Mântuitorului, se află și un papucel al Sfântului Spiridon, o parte a unui veșmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva, precum și fragmente din moaștele Sfinților Haralambie, Pantelimon, Paraschevi, Vlasie, Teodor Tiron, Xenia, Trifon, Procopie și Varvara.
La data de 25 aprilie 2023, la sediul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene a fost semnat contractul de finanțare pentru modernizarea și reabilitarea unor situri turistice ce fac parte din programul „România Atractivă”, printre care s-a numărat și proiectul privind restaurarea și conservarea Mănăstirii Râșca.
Programul național de restaurare a obiectivelor turistice și culturale prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) cuprinde 12 rute tematice și are ca scop creșterea atractivității turistice în zonele rurale. Pentru ruta mănăstirilor din zona Moldovei au fost aprobate pentru restaurare patrimoniul cultural al Mănăstirii Humor și ansamblul Mănăstirii Râşca, iar dintre bisericile de lemn va fi restaurat și conservat patrimoniul cultural al bisericii de lemn din Mănăstioara (Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”). Termenul de finalizare a proiectelor este luna martie 2025.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
