Anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al sfinților ocrotitori, Marii Mucenici Gheorghe și Mina, s-au împlinit 20 de ani de când a fost sfințită Biserica Școlii Militare de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni. Înălțătorul eveniment a avut loc în anul 2001, în ziua în care cinstim pe Sfinții întocmai cu Apostolii Împărați Constantin și Elena. Vrednicul de pomenire, I.P.S. Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, sfințea locul pentru construirea bisericii, pe data de 3 octombrie 1999, și același ierarh avea să o sfințească pe data de 21 mai 2001.
Ctitorii bisericii, cei care au împlinit cuvântul psalmistului: „Doamne iubit-am frumusețea casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale”(Ps. 25,8), părintele Alexandru Argatu și colonelul Gheorghe Bujor, comandantul de atunci al unității, nu mai sunt, spre regretul nostru, printre noi, pentru a ne bucura împreună la împlinirea celor 20 de ani de slujire la Altarul ctitoriei lor. Dar amintirea și pomenirea lor străbat timpul, ei fiind permanent în gândurile și în rugăciunile noastre. Rând pe rând s-au adăugat și alţi ctitori și binefăcători din rândurile ofiţerilor, subofiţerilor şi militarilor în termen ai unităţii, cât şi din rândurile civililor.
Lucrările de construcţie au fost executate de o echipă de meşteri din parohia Boroaia, coordonator fiind părintele ctitor, cel care a realizat şi sculptura catapetesmei. Sculptura stranelor şi iconostaselor a fost făcută de militari în termen. Biserica are formă de cruce treflată, cu lungimea de 21m şi lăţimea la abside de 12m, pereţii sunt din zid, are turn clopotniţă pe pridvor cu o înălţime de 20m, învelitoarea fiind din tablă lindab lisă, culoare gri-grafit. Sfântul Altar este prevăzut cu o nişă pentru proscomidiar şi una pentru păstrat veşmintele. Pictura, în tehnică fresco, a fost executată de pictorii Moisă Nisi-Tania şi Lichi Vică din Moineşti şi Comăneşti.
Preotul militar al școlii, părintele iconom-stavrofor Cătălin-Gheorghe Simion ocupă, prin concurs, postul de preot militar, și este al treilea preot militar al marii unități de la Fălticeni, după părintele Grigore Zaharescu, combatant în primul război mondial, și părintele Constantin Grancea, combatant în cel de-al doilea război mondial. De altfel, unitatea a fost vizitată de doi, din cei trei episcopi militari pe care i-a avut Armata Română în decursul timpului. În data de 20-21 septembrie 1930, P.S. Ioan Stroia, al doilea episcop militar, vizitează regimentul de la Fălticeni, iar P.S. Partenie Ciopron vizitează regimentul în luna ianuarie a anului 1938.
Cântăreţii de la strana bisericii au fost militarii în termen, cu calităţile necesare căpătate în şcolile şi seminariile teologice, dar mai ales cu înaltă ţinută morală şi buni credincioși. În prezent strana este asigurată de tineri cu dragoste pentru cântarea bisericească şi cu dorinţă de a învăţa.
Biserica şcolii, dotată cu toate cele trebuitoare săvârşirii sfintelor slujbe, este una iubită și lucrătoare: pentru că în ea se săvârşesc, după rânduială, de către preotul militar, toate slujbele Bisericii; pentru că în ea se regăseşte liniştea, pacea, speranţa, puterea; pentru că, alături de comanda şcolii, şi cu sprijinul colegilor şi elevilor militari cât şi a civililor, este iniţiatoare de acţiuni sociale şi filantropice; pentru că în ea se predică şi se ţin ore de cateheză; pentru că are în cadrul misiunii şcolii un important rol de educaţie, cultură și filantropie. În acest sens amintim Corul „Glasul Bucovinei”, cel care a reprezentat școala militară de la Fălticeni la diferite evenimente locale și naționale, format și condus de preotul școlii, apoi Revista „Cuvânt și Faptă”, care la început de drum, februarie 2004, primea „părintească binecuvântare și sporire în lucrul cel bun și plăcut Mântuitorului Hristos” de la Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, revistă al cărei fondator și redactor șef este tot preotul școlii.
Cu prilejul frumoasei aniversări, și noi vrem să avem „fețele senine” (la Cartea Facere, capitolul 4, versetul 7, se spune: „Când faci bine, oare nu-ți este fața senină? Iar de nu faci bine, păcatul stă la ușă și caută să te târască, dar tu biruiește-l!”) și să facem binele care să fie drept recunoștință față de Dumnezeu și față de jertfelnicii înaintași. În acest sens, vom avea Sfânta Liturghie Arhierească, în biserica sfințită în urmă cu 20 de ani, vom cinsti un veteran de război, în vârstă de 97 de ani, combatant pe frontul de Vest, soldat al Regimentului „16 Dorobanți” Fălticeni, vor fi dezbateri, va fi o prezentare de port popular din zona Municipiului Fălticeni și o prezentare de ținute militare care aparțin Sălii de Tradiții a școlii și alte activități, toate acestea făcând parte din seria de manifestări pe care intenționăm să le organizăm anul acesta.
Tot cu prilejul frumoasei aniversări biserica noastră a fost înzestrată cu veșminte și obiecte de cult, la fel cum s-a făcut în urmă cu 20 de ani, asta și în amintirea fericiților ctitori.
Cu privire la prezența și activitatea preoților în structurile militare, trebuie să spunem că este prevăzută la art. 29, al. 5, din Constituția României, care precizează: „Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată”. În ce privește Biserica Ortodoxă Română, chiar și atunci când din legislația statului român dispăruse orice mențiune despre asistența religioasă în armată, ea a prevăzut în propriul Statut de organizare și funcționare, la art. 137, al. 2: „Membrii clerului, preoți, diaconi și cântăreți, sunt obligați a acorda asistență și servicii religioase ostașilor, ori de câte ori li se va cere”. Relația dintre Armata Română și Biserică se pierde în negura istoriei, preoții însoțind armatele marilor domnitori și identificându-se întru totul cu aspirațiile de libertate și unitate națională. Biserica Ortodoxă Română a avut un rol covârșitor în lupta pentru Independența de Stat a României prin prezența preoților pe câmpul de luptă, în spitalele din campanie și prin organizarea de colecte pentru susținerea Războiului de Independență. La realizarea unității naționale au fost mobilizați în jur de 300 de preoți de pe întreg cuprinsul vechii Românii. Relația dintre Biserică și Armată a fost statornicită și bine definită vremelnic, prin înființarea în anul 1921 a Episcopiei Armatei, cu sediul la Alba Iulia. Activitatea și contribuția clerului militar în timpul celui de-al doilea Război Mondial este bine consemnată în arhivele militare. După anul 1990 relația dintre Armată și Biserică se reia și oficial, și așa se face că astăzi personalul din Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Justiției – Direcția Penitenciare se bucură de prezența în mijlocul lor a preoților militari care, în baza Legii clerului militar 195/2000, își desfășoară activitatea în aceste instituții.
Am amintit de relația dintre Armată și Biserică și despre prezența preotului în structurile militare, vrând să mulțumesc comandanților unității militare și școlii militare de la Fălticeni pentru că au înțeles importanța preotului în mijlocul celor care poartă haina militară cât și pentru disponibilitatea și sprijinul față de toate activitățile religioase, educative, culturale și filantropice pe care Biserica le-a desfășurat în cadrul unității și al școlii.
Preot militar iconom stavrofor Cătălin Simion