În Duminica a VI-a după Rusalii, numită și Duminica Vindecării slăbănogului din Capernaum, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, s-a aflat în Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Boureni – Gura Humorului, Protopopiatul Suceava II.
Ierarhul a fost așteptat cu emoție şi bucurie de credincioșii locului, alături de soborul slujitor, fiind întâmpinat cu pâine şi sare, potrivit obiceiului din Bucovina.
Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și reprezentanți ai Centrului Eparhial Suceava, părintele Viorel Ilișoi, consilier economic, și părintele Alexandru Flavian Sava, consilier al Sectorului Comunicare, Media și Relații Publice, dar și părintele Minu Mititelu, protoiereu al Protopopiatului Suceava II. Printre invitații speciali s-a numărat părintele Ionuț Măerean, protopop al Protopopiatului Canadei Centrale și parohul Bisericii Ortodoxe Române „Sfântul Ioan Botezătorul” din Kitchener, Ontario.
După citirea Sfintei Evanghelii, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a subliniat importanța prietenilor în viața creștinului, făcând referire la exemplul amintit astăzi de Sfânta Scriptură – Vindecarea slăbănogului din Capernaum. „Venise Domnul Hristos în cetatea Capernaum – se auzise de venirea Lui – și omul acesta voia să vină și el, căci auzise că făcuse minuni, dar nu putea singur să vină. Și aici au intervenit, așa cum știți, câțiva prieteni; din altă evanghelie știm că erau patru. Fără acești patru oameni, fără acești prieteni, dorința acestui om nu se putea împlini. Ar fi rămas pe mai departe paralizat până la sfârșitul vieții și ar fi murit în felul acesta: trist, bolnav și, mai ales, singur. El a avut marea șansă de a avea oameni care să se gândească și la el, nu doar la ei înșiși, să se gândească la familiile lor, ci să se gândească și la un prieten, la un om care acum are nevoie de ajutor. Cei patru au mers cu prietenul lor unde era Domnul Hristos; n-au putut să intre prin față, s-au urcat pe acoperiș și pe acolo, printr-o spărtură, l-au lăsat pe acest bolnav, prietenul lor, în fața Domnului nostru Iisus Hristos.”
Ierarhul a vorbit și despre ajutorul oferit aproapelui în ceea ce privește necazurile de zi cu zi, despre sprijinul necondiționat al celor care pot contribui la vindecarea durerii sufletului prietenului cu un cuvânt bun, printr-o rugăciune sau cu o îmbrățișare. „Când ajungem la necaz, la ananghie, atunci ne dăm seama că da, avem nevoie de alții. O societate nu poate să funcționeze normal decât împreună gândind și împreună lucrând. O echipă într-o instituție face mai mult decât un singur om care să ia decizii și care să le implementeze. (…) Acești patru oameni n-au putut să-l vindece pe prietenul lor, dar au făcut ceea ce a ținut de dânșii, adică l-au dus în fața singurului care putea să-l vindece, Domnul nostru Iisus Hristos, și de boala trupească și de cea sufletească. Păcatul, ca boală, ne face slăbănogi, ne paralizează voința, puterea; nu mai putem să luăm singuri decizii bune, n-avem noi puterea să luptăm cu păcatul, cu ispitele din partea celui rău, care vine asupra noastră, și ne simțim de multe ori amorțiți, letargici. (…) Cât de minunat ar fi dacă am avea în acele momente patru prieteni care să ne ajute, să ne ducă, să ne încurajeze în a ne apropia de Dumnezeu.”
În încheiere, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să cultive prieteniile duhovnicești, cele roditoare și bineplăcute lui Dumnezeu, amintind totodată și rolul pe care preotul îl are în viața creștinului, cel de prieten. „Prietenia este leacul vieții, medicament pentru viață. Contează să ai prezența cuiva lângă tine, să nu fii singur în durerea ta, în problema ta. (…) Inițiați prieteniile cele duhovnicești, cu oamenii cu care vă întâlniți în biserică. (…) Respectați, prețuiți și cultivați o relație trainică, durabilă, autentică, duhovnicească și cu preotul dumneavoastră, cu duhovnicul dumneavoastră; el este și părinte, dar este și prieten, el mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.”
Bucuria slujirii arhierești a fost potențată de faptul că răspunsurile liturgice au fost date de Corul Academic „Byzantion”.
La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită Slujba Parastasului pentru ctitorii locașului de cult adormiți întru Domnul. La momentul rânduit, tânărul teolog Gabriel Ionuț Lupașcu a fost hirotonit întru diacon.
În încheiere, părintele paroh Ștefan Mihalcea i-a mulțumit Preasfinției Sale pentru arhiereasca binecuvântare, dăruindu-i o icoană deosebită care o înfățișează pe Maica Domnului cu Pruncul. Sfinția Sa a subliniat faptul că biserica din Boureni se bucură de prezența arhierească după aproape 20 de ani, sfințirea lăcașului de cult având loc în luna septembrie anului 2001. Părintele le-a mulțumit preoților și diaconilor slujitori, invitaților și tuturor credincioșilor pentru împreuna rugăciune.
Sfântul locaș, care îi are ca ocrotitori pe „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a fost construit în perioada 1997-2001. Biserica a fost sfințită în ziua de 16 septembrie 2001 de vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen.
