Într-o zi de vară-aleasă
Sfântul Ștefan Domnul bun
Se urca pe Dealul Crucii
Și privind ca un stăpân
Țărișoara lui cea dragă
Cu brazi ‘nalți de verde crud
Vru din arcul său să tragă
O săgeată către sud,
Dar un gând din înălțimi
Îl chema spre răsărit
O fereastra spre lumini
Un glas blând din infinit
Îi șopti că vremea este
Să ridice Sfânt Lăcaș
Pe un plai ca din poveste
Pentru veșnicul sălaș
Ridicase multe-altare
Schituri mici și mânăstiri
Cu icoane scumpe, rare
Cu cetați și mari zidiri,
Dar avea către Preasfânta
Ruga mare și-un dor greu
Să îl țina-n umilință
Și la bine și la rău
Și să aibe-n inimioară
Pururi Veșnicul Stăpân
Și în grijă către țară
Numai gândul său cel bun
Să nu uite nici de clipă
Când chemat spre veșnicii
Să primească-n dar aripa
Rugăciunii inimii.
Și privind spre creste înalte
O săgeată slobozi
Ce spre cer porni să salte
Și-ntr-un brad apoi se-opri
Și porni cu-a sa suita
Peste deal un râu trecu
Și cu ochi ageri se uita
Peste locul ce-i placu
Da! Aici îmi e dorința
Să zidim Altar Preasfânt
Și să-mi dezlipesc ființa
De smeritul meu pământ
Și Preasfintei Născătoare
Să-i ridic o Mânăstire
Ca o strajă la hotare
Când nu va mai fi ostire.
Multe bătălii avuse
Ajutat de Dumnezeu
Numai două le pierduse,
Dar lupta cu toți din greu
Ca să-i țină la hotare
Pe păgâni și pe hordași
Îndrăgit de oastea mare
De vitejii săi ostași
Se lupta pentru credința
Pravoslavnica și dreaptă
Și purta în conștiința
Limpede și înțeleaptă
Dorul către veșnicie
Și să crească-n țară sa
Turme, grâne, pomi pe glie
Tot ce Domnul Sfânt le-o da.
Și cu dor porni zidire
Lavra Putnei cea domnească
Cu credință și iubire
Către patria cerească
A iubit prea mult Moldova
Și s-a oștenit din greu
Că scrie-n inimii slova
Credinței în Dumnezeu
Și și-a apărat pământul
Graiul dulce, libertatea Ocrotit mereu de Sfântul Gheorghe ce-a păzit cetatea
Și de Daniil Sihastru
Ce-n chilia sa de piatră
Strălucea ca și un astru
În trăirea înțeleaptă
Și s-a înălțat frumoasă
Ca mireasa logodită
De veșnicul Mire aleasa
Lavra Putnei cea marită
Ce-a crescut suflete-alese
Înalțând în nopți târzii
Cântări Sfinte și culese
Din altarul inimii,
Iar din clopote răsună
Chemări către veșnicii
Toată obștea se adună
Bătrâni, tineri și copii
Să înalțe rugăciuni
Către cer pentru pământ
Și să fim pe veci stăpâni
Cum ne-a spus Ștefan cel Sfânt.