Despre Cuviosul Rafail de la Agapia aflăm de la însuşi mitropolitul Dosoftei al Moldovei, care a sărutat sfintele sale moaşte, lăsând o însemnare în cartea  sa Vieţile și petrecerea sfinţilor sau Prologariu din anul 1686. Iar pe Cuviosul Partenie care a vieţuit în Schitul Agapia Veche în veacul al XVII-lea, același sfânt mitropolit îl numără printre sfinţii români cărora le-a...Citește mai departe

Prin lucrarea de sfințire, biserica este scoasă din proprietatea ctitorilor, a donatorilor și binefăcătorilor, fiind pusă în proprietatea lui Dumnezeu Care, la rândul Său, o lasă spre folosință spirituală credincioșilor, mai bine zis, folosind cuvintele apostolului neamurilor, spre „a dobândi o veșnică răscumpărare” (Evrei 9, 12). Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți credincioși și credincioase, cititori și...Citește mai departe

Prin râvna sa, Sfântul Proroc Ilie s-a impus în tradiţia iudaică și apoi în cea creştină şi musulmană drept tipul slujitorului desăvârşit. El oferă de dincolo de timp un mod de viaţă monahală autentică prin coordonatele sale: castitate, însingurare, mărturisire plină de curaj, rugăciune, sărăcie, post. Pentru aceasta, el s-a învrednicit de daruri speciale, cum...Citește mai departe

La întrebarea „Care îți este numele?”, a răspuns plin de curaj: „Dacă mă întrebi de numele meu obişnuit, mă numesc Emilian, dacă, dimpotrivă, cauţi numele meu cel desăvârşit, atunci socoteşte-mă a mă numi creştin”. La cea de-a doua întrebare: „De ce ai adus ocări nemuritorilor zei?”, Emilian nu a stat pe gânduri, mărturisind: „Dumnezeu şi...Citește mai departe

Strigătul demonizaţilor – „Ce ai Tu cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?” – nu s-a stins din păcate odată cu această minune, ci ecoul său s-a prelungit până-n actualitate, devenind strigătul celor care nu vor să-L primească pe Hristos în viaţa şi în casele lor. Mulţi se comportă, prin ceea ce fac şi sunt, întocmai...Citește mai departe