Maica Domnului a murit cu adevărat, aşa cum a murit, cu adevărat, și Domnul nostru Iisus Hristos, după natura Sa omenească, luată în întregime din Maria. Însă Maica Domnului nu a murit din aceleaşi condiţii determinante, din cauza cărora mor toţi oamenii. Moartea ei este ultima treaptă a urcuşului ei duhovnicesc – îndumnezeirea, la care sunt...Citește mai departe

Credinţa celor doi orbi a fost hotărâtoare în vindecarea lor. Prin întrebarea pusă, Iisus a vrut să le evidenţieze credinţa, prin care au primit tot darul şi ajutorul. Prin răspunsul: „Da, Doamne!”, orbii L-au revelat pe Iisus Hristos ca Dumnezeu. Vindecarea a fost rezultatul credinţei lor întru El. De remarcat este faptul că spusele lui Iisus...Citește mai departe

Sinaxarul, în care ni se prezintă viața Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, cuprinde mărturiile călugărilor care au descoperit-o cu puțin timp înainte de a se muta la cele veșnice. Prin lucrare dumnezeiască, egumenul de la Sihăstria, observând, timp de mai multe zile, cum niște păsărele intrau pe fereastra trapezei, luau în cioc firimituri de pâine...Citește mai departe

Pârvu Zugravul a trăit între 1657 și 1735 și se remarcă în istoria picturii bisericeşti ca un creator de şcoală care a marcat atât epoca lui Şerban Cantacuzino, cât şi pe cea a lui Constantin Brâncoveanu.  I se spune „Mutu” nu pentru că ar fi fost mut, ci pentru că, atunci când picta, nu vorbea cu cei...Citește mai departe

Noutatea teofaniei taborice o constituie norul luminos, a cărui lumină, dumnezeiască şi pururea fiitoare, izvora din trupul transfigurat al lui Hristos, tâlcuieşte Sfântul Grigorie Palama. Spre deosebire de Iordan, unde S-a revelat Sfânta Treime, cu Duhul Sfânt metamorfozat în chip de porumbel, pe Tabor, Sfinţii Apostoli au asistat la o manifestare vizibilă a slavei dumnezeieşti,...Citește mai departe

El nu a ales monahismul numai pentru a fi monah, ci l-a ales ca să dobândească sfințenia; monahismul a fost pentru el imaginea Creștinismului integral, o cale de consacrare deplină dobândirii sfințeniei. Despătimindu-și trupul, mintea și inima, Cuviosul Ioan s-a unit întru totul cu Dumnezeu la 5 august 1960, la doar 47 de ani, fiind înmormântat...Citește mai departe

Faptul că El a intervenit în viaţa paraliticului, vindecându-l sufleteşte şi trupeşte – slăbănogul, care era purtat odinioară de cei patru binefăcători, după întâlnirea cu Hristos s-a întors acasă sănătos, pe picioarele lui, mărturisind împreună cu cei prezenţi puterea dumnezeiască a Binefăcătorului – demonstrează, contrar vrerii inamicilor Săi declaraţi din toate timpurile, că El nu...Citește mai departe