O preocupare constantă a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, reînființată în anul 1991, a fost și este legătura rodnică dintre credință și cultură, mai ales acum când, după 32 de ani de libertate, cultura românească are nevoie de un suflu ce nu poate veni decât dintr-o credință înnoită. Odată cu întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, organizarea administrativ-bisericească în Bucovina a prins un nou contur, cu un suflu puternic, ambele izvorâte din dorința de a reda istoriei valoarea de care s-a bucurat odinioară această zonă a patriei noastre.
Ținutul Bucovinei reunește pagini de istorie, tradiții și obiceiuri străvechi, monumente unice înscrise în lista Patrimoniului UNESCO și meșteșuguri specifice care atestă o permanență spirituală și istorică a locuitorilor acestor meleaguri.
În ziua de 23 august 2022, o delegație a Centrului Eparhial Suceava, formată din PC. Pr. Constantin Oprea, Consilier Cultural, PC. Pr. Ștefan Mihalcea, Consilier Media și Comunicare, și PCuv. Protos. Ioan Tofan, referent în cadrul Sectorului Cultural, s-a deplasat la București, la sediul Academiei Române. În prezența prof. ing. Nicolae Șt. Noica, membru de onoare al Academiei Române și directorul bibliotecii acestei instituții, a fost semnat un protocol de colaborare între Biblioteca Academiei Române și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, prin care se facilitează accesul la documente vechi, manuscrise și informații între cele două instituții. De asemenea, se are în vedere derularea unor proiecte culturale comune și obținerea suportului de specialitate în vederea protejării, conservării, restaurării și valorificării patrimoniului cultural și istoric al Bucovinei.
Înfiinţată la 6 august 1867, după ce în anul anterior a fost fondată Societatea Academică Română, Biblioteca Academiei Române a avut dintru început misiunea de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală. Colecţiile Bibliotecii Academiei au o structură enciclopedică, începând cu cele mai vechi texte în limba română sau în limbile de cancelarie şi cult care au circulat în interiorul spaţiului românesc, până la ultimele publicaţii de orice tip şi pe orice suport. Biblioteca Academiei Române este ctitoria mai multor generaţii de cărturari care, prin donaţii şi o intensă politică de achiziţii, au contribuit la propăşirea ei[1].
„Patrimoniul cultural național este, în mod paradoxal o carte de identitate a dinamicii creatoare, nu repetitive, a unui popor în contact sau comuniune cu alte popoare. Patrimoniul cultural românesc este deodată național și european, rezultatul sintezei împrumuturilor și originalității proprii, rod al spiritualității și al creativității sale dinamice în istorie”.
[1] Acad. Duiliu Marcu, ARHITECTURA, Bucureşti, Ed. Tehnică, 1960, p. 395.
