Istoria este cea dintâi carte a unei naţii.
Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul.”
(Nicolae Bălcescu)
Cu bucurie aparte amintim faptul că la sfârşit de Gustar la Suceava la prestigioasa Facultate de Istorie şi Geografie a Universităţii „ Ştefan cel Mare” Suceava, s-au reunit reprezentanţi ai instituţiilor de învățământ superior, decani, directori ai Departamentelor de Istorie, directori ai Școlilor Doctorale și profesori de la Facultățile de Istorie din ţară şi din Republica Moldova.
În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, Dumnezeu a lucrat prin oameni care au făcut şi au scris cu adevărat istorie.
De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă Română a fost unul din factorii principali de promovare a culturii româneşti, deși a păstorit în vremuri grele, marcate adesea de năvăliri ale altor popoare asupra ţării sau de lupte fratricide pentru tron, iar uneori de presiunea unor puteri politice străine şi de agresivitatea prozelitistă a unor comunităţi creştine eterodoxe sau a altor religii.
Rareori Țările Române au avut perioade lungi de tihnă şi, tot atât de rar, Biserica Ortodoxă a beneficiat de suficiente mijloace pentru a-şi desfășura pe deplin activitatea pastorală şi misionară.
Cunoaşterea istoriei ne ancorează corect în societate, ne poate inspira să fim mai buni, mai conştienţi şi ne oferă sentimentul apartenenţei şi al identităţii naţionale, într-o lume a diversităţii culturale. Istoria ne aduce împreună indiferent de generaţii. De aceea, scopul principal al Congresului este de a crea o comunitate care să se implice activ în promovarea istoriei şi a culturii româneşti.
Într-o lume pragmatică se poate pune problema dacă istoria mai are vreun rol. Răspunsul este evident pozitiv. Istoria este pentru contemporani un mare dascăl. Pe bună dreptate, Domnul Președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, afirma că „trecutul este viață trăită și realitate vie, el devenind trecut doar în mintea noastră, printr-o convenție” .
Văzând cercetările vrednice de râvnit ale oamenilor de cultură din trecut ne străduim ca și noi să fim tot mai preocupați de lucruri frumoase și înălțătoare.
Lucian Blaga spunea că există două realităţi zdrobitoare pentru noi, dar a căror prezenţă nu o simţim: aerul şi istoria. Istoria bisericească se ocupă cu cercetarea şi expunerea evenimentelor şi proceselor importante din trecutul Bisericii, ca aşezământ divino-uman întemeiat de Mântuitorul Iisus Hristos. Istoria este importantă pentru că oferă legitimitate, iar disciplina trebuie studiată pentru că Hristos Însuşi S-a Întrupat în istorie şi Biserica, văzută ca aşezământ al mântuirii, lucrează în istorie.
Istoria este profesorul vieţii şi e veşnic contemporană cu noi, iar istoricul este, prin experienţa sa, bătrânul unei comunităţi, după cuvintele lui Nicolae Iorga.
Mai multe adevăruri înseamnă niciun adevăr pentru că Adevărul este unul singur. Observăm că există o apropiere între ştiinţa istorică şi adevărul proclamat de Biserică. Istoria încearcă să se apropie de adevăr, fără a avea certitudinea că este depozitarul adevărului absolut. De aici înţelegem şi responsabilitatea pe care o are istoricul, pentru că tot ceea ce scrie cu privire la oamenii şi epocile trecute trebuie să fie bine gândit şi cântărit.
Aspectele ideologice au fost aduse în atenţie în cadrul comunicărilor ştiinţifice ale Congresului. De asemenea s-a insistat pe ceea ce înseamnă patrimoniul cultural insistând pe faptul că patrimoniul, etimologic este moştenirea de la părinţi, moştenirea pe care ne-au lăsat-o strămoşii, patrimoniul este oglinda unui mental, a unei psihologii, a unei concepţii despre viaţă, despre lume, şi această mentalitate este, în cazul românesc, reprezentată foarte bine de patrimoniul nostru, fie de cel religios, fie de cel laic. România este într-o situaţie specială prin poziţia ei între Orient şi Occident.
România este o Europă în miniatură, în sensul că cine nu ne cunoaşte câtuşi de puţin şi soseşte în România, în 24 de ore poate să vadă o cetate romană, un templu grecesc, o cetate bizantină, o biserică gotică, o biserică romanică, elemente de renaştere, elemente de baroc.
Nu întâmplător am aşezat drept Motto acest citat din epoca paşoptistă, datorat lui Nicolae Bălcescu, un model de simţire românească, ci am ales acest citat convins de faptul că subiectele aduse în atenţie în cadrul lucrărilor Congresului nu se vor epuiza în cadrul acestei manifestări ştiinţifice pentru că, suntem convinşi de faptul că, sunt încă multe documente aflate în arhive, biblioteci şi/sau muzee care aşteaptă să fie cercetate şi diortosite în timp de cei care şi-au consacrat viaţa acestui domeniu patronat de Muza Clio.
În aceste zile la Suceava s-a scris şi s-a făcut ISTORIE.