În Sfânta și Marea Joi, în miezul Săptămânii Mari, la Centrul cultural-educațional și social „Dosoftei Mitropolitul”, în Sala „Vladimir de Repta – Mitropolitul”, i-am reîntâlnit pe copiii excepționali din clasa a III-a A, de la Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava, coord. prof. înv. primar Isabela Apăvăloaie și prof. de religie Magdalena Marișca, copii care amintesc de zvonul cuminte și neasemuit de frumos al îngerilor ce bat veseli din palme prin unghere de cer, de fiecare dată când deprind o nouă binecuvântare, o înnoită învățătură, o bucurie chiar și măruntă, pe care se pricep de minune s-o crească mare.
Și am dorit să fie-așa, pentru a încheia călătoria noastră în trei pași, făgăduită la început de Triod („triodion”, cântare sau imn în trei ode), și știm că, deloc la întâmplare, chiar această metaforă teologică a ales să guverneze împrietenirea noastră.
Cam ca-n povești! Sau ca-n mărturisirea evanghelică: „La început era Cuvântul.” (Ioan 1, 1) I-am invitat atunci la atelierul – lansare de carte pentru copii „Luminola, în căutarea luminii”, ce poartă semnătura Cătălinei Gheorghian. Cărți! Pentru că ele, cărțile, știu să-nflorească sufletul și ne cresc frumos oameni mari. Și suflete mari.
Într-un răstimp, le-am propus un atelier biblic, de împrietenire cu textul scripturistic și de exersare a unor valori netrecătoare, între care credința statornică și tare, iubirea de Dumnezeu și grija de celălalt, păstrarea predaniilor necurmat și dorul tăinuit în icoane de Bine, de Bune și de Înalt.
Așa încât, a fost firească cea de-a treia noastră întâlnire și am și însemnat-o tare frumos în suflete, în gând, în amintire. S-au perindat mai tinerii mei prieteni, rând pe rând, prin trei ateliere:
de ouă închistrite, de icoane îndelung măiestrite, de copturi și bucate bune de așezat în coșul de Paști, pentru a fi sfințite.
În cel dintâi atelier, Roxana Mnesciuc-Căruntu, o multiplu premiată încondeietoare, care prezintă tradiţia bucovineană din zona huţulilor la târgurile de artă tradiţională, le-a dovedit copiilor că închistrirea e așezare măiestrită de ceară curată pe coajă de ou nepătată. Și știm prea bine toți, e-o-ntreagă lume de taine, și de trăiri, și de credințe așternută sub picioarele gândului bun, pe oul închistrit. Și mi-e mai drag să-i spun închistrit și nu neapărat încondeiat, pentru că închistrirea se tâlcuiește „însemnare cu cruce”. Viața, timpul, moartea, veșnicia, crucea, spicul, pâinea, steaua, soarele și luna… un întreg univers pastoral și inefabila lume a Cerului.
Au adăstat apoi în preajma unor ca rupte din cer impresionante icoane, iar Oana Blaga, zugrav de icoane și ucenic înscris în evidențele Comisiei de Pictură Bisericească, pictor membru al Atelierului care realizează pictura în mozaic a Catedralei Naționale, le-a deslușit taina culorilor și-a unor însemnări din erminii. Sfânta Fecioară cu Pruncul, o Dulce Sărutare, chip îngeresc de arhangheli și izvodire daurită de sfinți au putut descoperi pruncii aceștia despre care vorbesc, nespus de frumos curioși, atenți și cuminți. Ba și mai mult, roșul-rubiniu al Jertfei izbăvitoare – prin iubire nesfârșită, întărită prin moarte – a Blândului și Înțeleptului Iisus; galben-auriul ce-ncununează și aureolează – dincolo de locuri și de ceasuri trecătoare – jertfa de fiecare zi a celor ce și-au întreit-scufundat sufletul în credință, și nădejde ce nu moare, și-n drag de Dumnezeu și de semeni și-apoi și-au pecetluit inima cu dorul Bunului și-al Binelui; albastrul voronețian al Cerului, Ce ne așteaptă statornic întoarcerea acasă, cu prispa primenită de răbdare și îngăduință și cu sutele de ferestre – prin care larma îngerilor colindă – mereu-mereu deschise.
Cât despre mine, Bunule, drag mi-a fost să-i pot reîntâlni și despre merindele Sâmbetei celei Mari să le pot povesti! Că nu întâmplător, în Joia Mare, bucovinencele se-ntrec să pregătească de cu zori coptura pentru Paști, dând zor, nevoie-mare! Pasca, numită-n drept cuvânt și „fața lui Hristos”, babele, mieii din aluat, cozonacii cu mac şi cu nucă. Deopotrivă, „colacul de blid”, în trei fire de aluat împletit, mărturisind și el, vezi bine!, despre Sfânta Treime. Că-i toată pâinea bine de însemnat în taină cu o cruce i-am povățuit și îndemnat, așa cum Bunul în Rugăciunea Domnească ne-a spus și bunele noastre ne-au tot învățat.
Frumos și drag ne-a fost! Și spun mulțumesc, ca-n ectenii rostite în pronaos și în pridvor, Părintelui Arhiepiscop Calinic pentru binecuvântare și tuturor celor care ne-au fost umăr de sprijin și mână de ajutor; mulțumesc, din nou și din nou, pentru impresionanta bună-primire, ec. Ionela Grosu, director economic al centrului-gazdă și mulțumesc pentru darurile aducătoare de dulce bucurie, prof. Gabriela Hisem, inspector școlar pentru limbi moderne!
