Doamne, Dumnezeul nostru, Care în nemărginita Ta îndurare nu i-ai părăsit în pustie pe cei din seminția lui Israel și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească, ziua, iar stâlpul de foc să le lumineze, noaptea, drumul; mană din cer le-ai dat spre mâncare, iar setea lor cu apă din piatră le-ai astâmpărat-o; patruzeci de ani i-ai hrănit în pustie, încât nimic nu le-a lipsit; hainele lor nu s-au învechit și nici încălțămintele lor nu s-au rupt (Neemia 9, 19-22), pe Tine acum Te rugăm, binecuvântează și pe robii Tăi (N) care cu credință se roagă Ție prin noi, smeriții și nevrednicii Tăi slujitori, și precum l-ai binecuvântat pe Tobie cu înger împreună-călător spre Ragheșul Mediei (Tobit 5, 3-4), așa călăuzește-le pașii pentru ca toate ieșirile și intrările lor să fie bineplăcute Ție.
Ocrotește-i cu îngeri împreună-călători și îi povățuiește, precum i-ai povățuit și ocrotit de orice primejdie pe toți patriarhii, prorocii și pe apostoli în călătoriile lor și îndreptează-le căile lor (Înțelepciunea lui Isus Sirah 1, 6), căci calea drepților este ca zarea dimineții ce se mărește mereu până se face ziua mare, iar calea celor păcătoși este ca întunericul (Pilde 4, 18-19).
Ocrotește-i cu harul și cu îndurările și cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care ești binecuvântat, și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.