Că-n faptele și viețile sfinților se vădește iubirea lui Dumnezeu nu cred să-ncapă tăgadă. Iar sărbătorile închinate lor sunt recelebrări ale iubirii divine. Și fiecare sărbătoare este o nouă chemare la comuniune.
Cu ceva decenii în urmă, ba-i pe aproape chiar împlinirea unui veac de atunci, „încercând să zugrăvească”, așa cum însuși mărturisea, „chipul duhovnicesc al Sfântului Ierarh Calinic”, căruia Biserica noastră i-a rânduit în 11 aprilie ziua de prăznuire, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae își întemeia evlavia către el pe o nestăvilire de înfăptuiri și virtuți:
„Sfântul Calinic e floarea cea mai aleasă care a răsărit şi a crescut în solul spiritualităţii cernicane, dezvoltând în gradul suprem cele trei însuşiri ale ei: ascetismul, milostenia şi preocuparea practico-gospodărească. (…) Realismul Sfântului Calinic se vede atât în râvna, cât şi în capacitatea lui de constructor şi organizator. Oriunde ajunge el, răsar în jurul lui, cu repeziciune, biserici şi aşezăminte pentru viaţa religioasă. El zideşte biserici mari, luminoase, adevărate catedrale, mergând prin acceptarea acestui stil şi a unei picturi realiste în întâmpinarea timpurilor noi.”
Deopotrivă: „E uimitor cum încăpeau şi se armonizau în el contemplaţia lumii dumnezeieşti şi privirea atentă la amănuntele vieţii concrete, trezia care urmăreşte gândurile cele mai subţiri ale minţii şi atenţia care combină şi realizează planuri prudente şi precise de zidire, organizare şi gospodărie. Unitatea se realiza poate prin faptul că cele de jos le vedea în lumina şi sub imboldul celor de sus. în armonia frumoasă a raţiunilor divine Sfântul Calinic contempla schema ordonată a planurilor ce avea să le realizeze jos, iar în cele de jos surprindea razele luminii de sus. Căci Sfântul Calinic a iubit cărţile şi a fost un om al rugăciunii.”
Iar Nicolae Iorga, în Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, evocă și patriotismul episcopului înţelept, milostiv şi neobosit gospodar al Râmnicului-Noul Severin, care şi-a iubit profund ţara şi neamul său și a încheiat în realitate „cu vrednicie şirul curaţilor călugări fără arginţi, al ctitorilor de cărţi şi clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei, care o clipă nu şi-au închipuit că fapta ori gândul lor scapă de supt ochiul privighetor al lui Dumnezeu.” Mai de curând, Părintele Patriarh reitera că vorbim despre „unul dintre sfinţii români cei mai reprezentativi, cei mai echilibraţi în legătura între cuvânt şi faptă, între credinţă şi cultură, între iubirea faţă de Dumnezeu arătată în rugăciune şi iubirea faţă de semeni arătată în fapte bune; (…) un model de urmat în ce priveşte echilibrul dintre zidirea de suflete şi zidirea de noi altare de rugăciune.”
Și-n acest an, în prefirarea zilelor ce amintesc de vremea în care stâlpările și florile ieșite în întâmpinarea Blândului Iisus s-au prefăcut în piroane, e și timpul liturgic închinat Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, recunoscut „dascăl al rugăciunii neîncetate”, Ales ocrotitor spiritual și al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
Între medalioanele cu tămâiere de mărturisire și rugăciune din cartea Sfinții – prietenii noștri adevărați (Editura Doxologia, 2020), ce poartă semnătura Părintelui nostru Arhiepiscop, regăsim și un „portret în cuvinte” al sfântului ce a fost Episcopul Râmnicului, născut în 1787, canonizat în 1955, „înscris – aici, pe pământ – în dipticele Bisericii neamului, iar acolo – Sus în soborul Sfinților Ierarhi, alături de care va participa la Liturghia arhierească a iubirii, în marea catedrală cosmică a lui Dumnezeu”.
Citesc și recitesc portretul acestui ales al Cerului, așa de frumos și de întreg așezat în medalion de rugăciune și cuvinte, și nu-mi pot împiedica gândul că regăsesc atât de pregnante note de autoportret al Vlădicăi de azi, din Cetatea Sucevei.
Sfântul Calinic de la Cernica „a fost monah prin excelență, dedicat vieții duhovnicești încă din copilărie, arătându-se în toate cumpătat, exigent cu sine, dar generos cu ceilalți. El a fost ierarhul care nu a abdicat niciodată de la principiile morale fundamentale după care, de altfel, s-a și călăuzit în viață, indiferent de misiunea care i-a fost încredințată. (…) A știut să ridice deopotrivă biserici de zid și de suflet. Arhitectura ctitoriilor sale respiră arhitectura sufletului său.” (pag. 73-75)
Un portret hieratic, ca și cel așezat în cuvinte de Părintele Mărturisitor, canonizat, la rându-i, de curând, în Predica la slujba de canonizare a Sfântului Calinic de la Cernica, din 23 octombrie 1955. Arhiereul lui Hristos avea, așadar, o bunătate izvorâtă dintr-o autentică trăire mistică și s-a remarcat atât prin activitatea cărturărească, cât și prin cea duhovnicească – misionară și culturală – și, deopotrivă, prin cea organizatorică.
Și, cum spuneam, „mă caută” și mă și află, reconfirmări că fiecare dintre aceste irizări de arhieresc portret se regăsește, și-n „arhitectura” sufletului Părintelui Arhiepiscop Calinic, neostoit în a sluji necontenit și deplin Cerul Înalt, îmbăiat în lumină de sfinți. Îmi vin mai întâi în minte nenumărate mărturii din sutele de pagini ale numărului omagial Theologica Pontica (nr. 1/2021, Universitatea „Ovidius” Constanța, Academia de Teologie Ortodoxă – Chișinău), ce i-a fost – în urmă cu ceva timp dedicat: „mai bine de trei decenii de jertfelnică slujire, spre 90 de lucrări publicate, „lucrări care vor dăinui în suflet, în istorie şi veşnicie” – mii de slujbe săvârşite, peste 400 de biserici construite, peste 800 de biserici restaurate şi pictate, construirea a nenumărate aşezăminte sociale, dar şi aproape 1000 de case parohiale şi sociale construite din temelie.”
În aceeași măsură, doar amintite din goana gândului, în cel dintâi an, la Suceava, redeschiderea Mănăstirii Solca și numirea primului stareț după 236 de ani; redeschiderea Mănăstirii Pătrăuți și numirea primei starețe, după 200 de ani; Programul „Nicio casă fără Noul Testament”; constituirea Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu”, reconfigurarea și redimensionarea magazinului de obiecte bisericești, care cuprinde acum depozitul de colportaj „Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea”, pangarul „Arimateea – Bucurii pentru suflet” și lumânărarul „Arimateea – Lumină pentru suflet”.
Sau, în cel de-al doilea, așa cum răsar atenției din răsfoirea doar la o primă privire a celor 456 de pagini ale Raportului de activitate – 2021, publicat la Editura Crimca: manifestările aniversare „Serbarea de la Putna -150. Continuitatea unui ideal”; sute de vizite pastorale în parohii și filii, la mănăstiri și schituri; zeci de vizite la așezăminte sociale, medicale și cultural-educaționale; multe proiecte editoriale, multe cărți publicate, nenumărate articole și cuvinte de învățătură redactate; redeschiderea a încă trei mănăstiri (Ilișești, Ițcani, Bălinești) și înființarea Mănăstirii Arbore; coordonarea și susținerea a numeroase proiecte educațional-culturale și filantropice, la nivel regional și național, pentru copii și tineri; campanii și programe destinate persoanelor aflate în dificultate din comunitățile parohiale din județul Suceava; Eclesiarhia „Sfântul Iacob Putneanul Mitropolitul”; Trapeza Comuniunii „Sfântul Ioan cel Milostiv Mitropolitul”; coordonarea curentă a lucrărilor la Centrul Eparhial „Dosoftei Episcopul” și la Centrul eparhial birouri „Mitropolit Silvestru”.
Apoi, în Anul Domnului 2022: aprobarea proiectului de restaurare a întregului ansamblu al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” și începerea lucrărilor; finalizarea Casei „Dositei Episcopul”, destinată personalului monahal, continuarea lucrărilor de construire a Centrului Cultural „Silvestru Andrievici Mitropolitul”; construirea, în proximitatea Mănăstirii Cămârzani, a unei fabrici de lumânări; numeroasele evenimente desfășurate sub egida „Moștenirea Mușatină – Cultură, Credință, Istorie”, manifestări prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de Suceava”, ctitoria lui Bogdan al III-lea Voievod și a lui Ștefăniță Voievod, a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților” – Părhăuți, ctitoria boierului Gavril Trotușan, și a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Solca, ctitoria lui Ștefan Tomșa al II-lea Voievod.
Tot în același an, 2022, grija stăruitoare în sprijinirea celor de lângă noi, atât de încercați de război: „(…) a mers de mai multe ori în punctul de frontieră Siret, a vorbit cu voluntarii, mulțumindu-le și încurajându-i să stăruiască în jertfelnica lucrare a slujirii aproapelui, s-a asigurat de bunul mers al acțiunilor de sprijinire a celor aflați în nevoie, a discutat cu cei direct implicați în acest demers filantropic, pentru a răspunde cu promptitudine dificultăților și nevoilor identificate. Nu în ultimul rând, a încercat să mângâie și să întărească, prin rugăciune și binecuvântare, sufletele întristate, înfricoșate ori dezorientate ale celor care s-au trezit peste noapte parte a unui conflict pe care prea puțin îl înțeleg.”
Cum s-a-nsemnat anul care-a urmat? Citez din Ziarul Lumina, care – în ultimii 20 de ani de apariție neîntreruptă -, și-a consolidat locul și și-a confirmat rolul de cronică a Patriarhiei Române: „finalizarea și redeschiderea Centrului Muzeal și Multicultural „Cazinoul Băilor”, îmbogățirea eparhiei cu patru noi mănăstiri, sfințirea ansamblului monahal Sihăstria Râșcăi, organizarea Olimpiadei Naționale de Religie pentru seminariile teologice, desfășurarea de evenimente sub egida Anului Cultural „Ciprian Porumbescu”, derularea proiectului „Carte de rugăciuni în dar pentru suflete românești” (pentru familiile de români din Ucraina), oferirea de sprijin social-filantropic pentru mai mult de 60.000 de persoane, începerea procesului de consolidare și reabilitare a ansamblului de clădiri al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
Iar retrospectiva, atât de departe de a fi exhaustivă, a înfăptuirilor din ultimii cinci ani, în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, n-ar fi deplină în afara celor prezentate în filmul „2024 – Sinteza în 100 de minute a anului intrat în veșnicie”, lansat în Adunarea Eparhială de la începutul acestui an. Între cele consacrate culturii și cărților: peste 60 de cărți, dintre care două volume cu cant tipărit, o premieră pentru mediul editorial teologic românesc, publicate la Editura Crimca; un număr impresionant de evenimente teologice și cultural-artistice (simpozioane, conferințe, mese rotunde și ateliere de lucru); Simpozionul Internațional „Mitropolitul Dosoftei – Sfânt, Ctitor, Cărturar – Jubileu 400”; lansarea filmului „O viață sub semnul Crucii, Episcopul Gherasim Putneanul”, realizat de Trinitas TV, televiziunea Patriarhiei Române și întreaga serie de manifestări liturgice, cultural-artistice, educaționale și pastoral-misionare, la împlinirea unui secol de la nașterea arhiereului, respectiv, la douăzeci de ani de la plecarea în veșnicie; deopotrivă, cele de marcare a 100 de ani de la nașterea părintelui arhimandrit Iachint Unciuleac, stareț al Mănăstirii Putna în perioada 1977-1992 și părinte duhovnicesc pentru întreaga Bucovină.
Nu-s nicidecum de înfrățit cu tăcerea nici cele 20 de cărți publicate de Părintele Arhiepiscop, la Editura Crimca, în ultimii cinci ani. Titluri noi, volume reeditate, ediții revizuite și completate: Familia și filantropia – două instituții divino-umane, Cuvântări la ceas de priveghere, Paraclisul Maicii Domnului. O scrisoare de pocăință a sufletului, Tanatologie și Nemurire, (an 2021); Parabolele. Nestemate ale învățăturii lui Iisus, Sfântul Ioan Botezătorul. Pecetea celor două Testamente, Trilogia Cuvântului, Izvoare și icoane făcătoare de minuni, Logica Trinității, Rugăciunea „Tatăl nostru”. Un comentariu pentru omul grăbit, Fericirea în nefericire. Un comentariu pentru omul grăbit, Carte de rugăciuni. Ediția Jubileu (2022); Omul de dincolo de moarte. Un comentariu pentru omul grăbit, Predici la înmormântare, Îndreptar de spovedanie. 86 de tipologii, Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții, (în 2023); Triodul. Golgota pocăinței, Minunile – revelații ale Sfintei Treimi, Despre Sfintele Taine și Ierurgii, (2024); Rânduieli și rugăciuni la diferite trebuințe (2025) și Cartea decalogurilor (în curs de apariție).
Din toate străbate statornic vocația ctitoririi. Înfăptuiri care se prefac fiecare în rugăciuni. Rugăciuni dintre acelea care întăresc și mărturisesc întru adevăr credinţa.
Întru mulți și străluminați de împlinirea ctitoririi Cetății ani Înaltpreasfinției Sale, Părintelui Arhiepiscop Calinic!
Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru religie