„Unul din bărbaţii cei mai de caracter şi mai
învăţaţi dintre românii din Austro-Ungaria, căruia şcoala populară şi
Biserica Ortodoxă îi datoresc foarte mult”.(Mihai Eminescu, Ziarul “Timpul” 8 martie 1880)
Comemorarea strămutării în împărăţia cerească în aprilie acum 125 de ani a vrednicului de pomenire Mitropolit Silvestru Morariu Andrievici, este un bun prilej de a ne readuce aduce în minte cuvintele Sf. Apostol Pavel “aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).
În istoria Ortodoxiei Româneşti în general şi în istoria Bucovinei în special, mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici a fost şi rămâne, permanent, un reper de însemnătate aleasă.
Personalitatea sa cu adevărat emblematică a luminat a luminat aproape un deceniu şi jumătate Mitropolia Bucovinei între 1880 – 1895, conferind acestui răstimp dimensiunile unei epoci rămasă până astăzi scrisă cu litere mari în Istoria Bisericii din Bucovina. Şi asta în primul rând pentru că în anii cât la fost în jilţul mitropolitan de la Cernăuţi a avut o pilduitoare organizare a vieţii bisericeşti şi a vieţii de ansamblu a românilor din Bucovina, cărora le-a fost redată statura unei demnitaţi recunoscute şi respectate.
Sunt multe motive pentru a cinsti aşa cum se cuvine memoria marelui nostru ierarh mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici al Bucovinei, şi pentru a fructifica lumina lăsată nouă ca îndemn la sporita dragoste pentru Biserica neamului şi pentru popor.
Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici a ştiut să fie în acelaşi timp un bun român, reprezentând cu demnitate neamul şi dorinţele neamului românesc în perioada când a fost deputat în Parlamentul de la Viena dar şi în Dieta Bucovinei, în ambele foruri apărînd cu multă fermitate atât drepturile Bisericii, luptând pentru autonomia ei, cât şi ale românilor din Bucovina, fiind un om deschis spre universal, statornic în credinţă şi dinamic în misiune.
Drept urmare, viaţa şi opera Mitropolitului Silvestru stă sub semnul unei personalități de dimensiuni europene prin formaţie, prin misiunea pastorală, prin ampla sa dedicare educării și culturalizării poporului român din Bucovina.
Înţelegându-şi şi asumându-şi cu exemplară răspundere misiunea, Mitropolitul Silvestru a fost şi un misionar al culturii româneşti, convins de importanţa emancipării românilor prin cultură pentru care a iniţiat acţiuni ce-l fac de vrednică cinstire pentru neamul său. Cu tact și diplomație, pledând pentru o viață culturală pe măsura nevoilor enoriașilor săi, mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici clama neîncetat „parola veacului nostru este cultura”.
Numai faptul că în revista „Candela”, – jurnalul bisericesc-literar oficial al Mitropoliei Bucovinei de la Cernăuţi – apăreau studii în limba română, germană şi ruteană, este grăitor în privința soluțiilor la care marele ierarh a înțeles să apeleze spre a menține clerul și enoriașii săi în balanța unui echilibru benefic pentru toată lumea. Și acesta este doar un exemplu dintre atâtea câte s-ar mai putea invoca.
Acum la această comemorare, sub privirile înaltului ierarh din tabloul lui Epaminonda Bucevschi, ne aducem aminte de ceea ce spunea Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României “Când ne rugăm pentru cei adormiți în Domnul arătăm că îi iubim și după moarte, iar sufletul lor nemuritor simte iubirea noastră”.
Arhid. Vasile M. Demciuc