Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Cuvioase Maici,
Îndurerată familie,
Iubiți credincioși,
Am împlinit, după rânduiala noastră bisericească și creștinească, slujba de prohodire a roabei lui Dumnezeu Maria Bogatu. Am venit aici, de la Suceava, părinți de la Centrul Eparhial și de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou, din încredințarea părintelui Arhiepiscop Calinic, ca semn de prețuire şi de compasiune față de părintele Ilie, fiul al celei adormite în Domnul, dar și pentru familie și pentru dumneavoastră, toți cei de față. Este o datorie de suflet: să fii alături de cel care trece printr-o durere – și durere este despărțirea de mamă, de bunică – iar cea mai bună formă de a sta alături este a fi în rugăciune, ceea ce am și făcut acum, rugându-ne pentru sufletul roabei lui Dumnezeu Maria.
Smerită și simplă a fost viața celeia pe care o conducem acum, nu la groapă, ci la întâlnirea cu Dumnezeu. Maria Bogatu s-a născut, la mijloc de vară, pe data 13 iunie 1939 din părinți credincioși Gheorghe și Alexandrina Busuioc. A fost prima născută în familia Busuioc. Mult timp s-a rugat fiind copil ca bunul Dumnezeu să îi dăruiască o soră sau un frate să aibă cu cine se juca. După mult timp, bunul Dumnezeu a ascultat rugăciunea copilei și a apărut pe lume o soră, Florica, pe când avea 14 ani și un frate, Gheorghe, pe când avea vârsta de 15 ani. De mică copilă a ajutat părinții la treburile gospodărești ajutând pe ambii părinți, inclusiv la creșterea fraților mai mici. A urmat școala generală și după terminarea școlii s-a ocupat cu munca pământului. S-a căsătorit în anul 1958, în zi de mare sărbătoare – Întâmpinarea Domnului, pe data de 2 februarie cu tânărul Neculai Bogatu; după cum se întâmpla deseori în acele vremi, avea atunci mai puțin de 19 ani.
Bogății din afară nu au fost multe în familia Bogatu, ba dimpotrivă. Au avut moștenire un teren împrejmuit cu spini în care vreme de mulți ani au muncit din greu să construiască o casă. Toată viața, Maria a fost casnică ocupându-se de treburile gospodărești și de creșterea celor 4 copii pe care i-a educat frumos și a sădit in sufletul lor credința in bunul Dumnezeu și Maica Domnului. Primul copil Ioan s-a născut în ianuarie 1960 ; a urmat Adriana născută peste doi ani, în martie 1962. Al treilea copil Neculai Viorel s-a născut pe data de 7 noiembrie 1971 și ultimul, Mariana, peste trei ani, în februarie 1974. Aceasta a fost bogăția cea mare a familiei lui Nicolae și Maria Bogatu. Căci dumneavoastră, părinții, tați și mame, știți cel mai bine: copiii aduc bucurie în case, vă înfrumusețează viața și chipul lor senin suplinește lipsurile pe care, prin mult efort, le faceți ca cei mici să nu le simtă. Așa au fost purtați la școală copiii acestei familii, și apoi s-au așezat în viață, după cum a rânduit Dumnezeu pentru fiecare.
Ioan după terminarea școlii a muncit în Combinatul Chimic Borzești și acum este pensionar. Are 2 copii, un băiat și o fată. Adriana după terminarea școlii a lucrat în mai multe locuri, printre care la C.E.C. Onești și Primăria Onești. Acum este pensionară. A crescut 4 copii și acum are 9 nepoți. Neculai Viorel după terminarea școlii și terminarea stagiului militar a lucrat la Termocentrala Borzești. După un timp a hotărât să meargă la mănăstire. Mai mult timp a fost la Mânăstirea Putna, unde a fost călugărit cu numele de Ilie și, de ani buni, a fost chemat la Mânăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava, unde slujește ca preot. Mariana după terminarea școlii a lucrat în comerț după ce s-a căsătorit a plecat cu soțul să muncească în Marea Britanie. Are 2 băieți care nu sunt căsătoriți.
Ca atare, în familia Bogatu o altfel de bogăție le-a trimis Dumnezeu prin nașterea de către copii a celor 8 nepoți și 9 strănepoți. S-a împlinit astfel cuvântul psalmistului David: „Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi şi pe copiii voştri!” (Ps113, 22). Iar când copiii și nepoții veneau în casa părinților, a bunicilor, era o adevărată sărbătoare pentru Nicolae și Maria. 53 de ani de împreună-viețuire s-au numărat în viața acestei familii, până când, la început de ianuarie 2011, soțul Nicolae a trecut la cele veșnice. Cu trei ani înainte, pe 2 februarie 2008 Maria și Nicolae au sărbătorit nunta de aur, 50 ani de căsătorie; atunci, la Mânăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava, vrednicul de pomenire Părinte Arhiepiscop Pimen – Dumnezeu să-l odihnească – le-a făcut bucuria să îi binecuvinteze și să fie prezent la acest moment important din viața lor. După trecerea la Domnul a soțului, roaba lui Dumnezeu Maria s-a adâncit mai mult în rugăciune. Timp de 7 ani a făcut toate pomenirile pentru cel răposat și apoi a hotărât să stea la Mânăstirea Camârzani unde îl avea ca duhovnic pe părintele Ignatie Radu. Înainte de a împlini vârsta de 86 ani, împlinindu-se 7 ani de ședere la Mânăstirea Camârzani, sufletul a plecat la Domnul.
Ce lasă în urmă roaba lui Dumnezeu Maria? Nu lasă doar durere și lacrimi, cum este și firesc, după cele ale naturii omenești. Cu ea se împlinește, iarăși, cuvântul din Scriptură care zice: „Un nume (bun) este mai de preț decât bogăția; cinstea este mai prețioasă decât argintul şi decât aurul” (Pilde 22, 1). Cum rămâne după noi un „nume bun”? Dacă oamenii își vor aminti de lucruri bune, lucrurile frumoase, pe care le-am făcut noi în viață. Desigur, cei cu responsabilități mari, au și datorii mai mari față de societate. Un medic competent, un profesor dedicat, un primar sau un director implicat, un preot de vocație pot face mult bine și numele lor sunt de mare preț în comunitatea respectivă. Dar Dumnezeu nu nedreptățește pe nimeni: un tată și o mamă care-și cresc copiii în frica de Dumnezeu și se jertfesc pentru ei își împlinesc chemarea. O familie în care, prin iertare, răbdare și îngăduință sunt evitate cerurile și în care domnește un duh de pace și bună-înțelegere este un model pentru cei din jur. Ce folos, spune textul pe care vi l-am amintit, din Pildele lui Solomon, de argint și aur dacă îți pierzi cinstea? Nu da cinstea pe rușine, răsuna deseori îndemnul părinților din vremea roabei lui Dumnezeu Maria. Nu-ți fă de rușine casa, familia, soțul, copiii sau părinții. Preferă să ai mai puțin, dar prin lucru cinstit. Numele să ți-l păstrezi curat, decât să fii înconjurat de multe, nenumărate averi, dar să ai viața pătată, să ai pe cuget lucruri nedrepte, sau să stai cu frica în sân că poți să fii denunțat, cercetat, și, așa cum vedeți și auziți, la case mai mari, uneori chiar trimis la închisoare. „Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor” (Ps 36, 16), Și atunci, vă întreb: De ce toată această zbatere, și grijă peste grijă? Chiar se merită?
Priviți la chipul luminos al roabei lui Dumnezeu Maria. Împlinită i-a fost viața fără a se compara cu cei mai mari, mai puternici, mai bogați. Ce iau cu ei alții mai mult decât dânsa? Și până la urmă, ce luăm, fiecare, cu noi dincolo, dacă nu cele pe care le-am adunat în suflet? Căci când pruncă fiind, i-a ascultat pe părinți, a pus ceva pentru viața de dincolo. Când îți cinstești soțul și familia, când ai grijă de copiii, îți aduni pentru viața cea veșnică. Atunci când faci o rugăciune, când mergi la biserică trimiți ceva în Împărăția lui Dumnezeu – iar ultimii 7 ani ai roabei lui Dumnezeu Maria, printre măicuțe trăind, ce a fost altceva decât o sporire a rugăciunii, pentru ea și pentru copiii și pentru soțul trecut la Domnul. Când faci o milostenie, din cele pe care le ai, chiar dacă nu sunt foarte multe, ne învață cartea sfântă că agonisim merinde pentru veșnicie.
Frați și surori, împreună rugători,
Prohodirea roabei lui Dumnezeu Maria, ca și orice slujbă de înmormântare, are menirea de a ne trezi. De a ne regândi cum ne trăim viața, și așa scurtă. Ce luăm cu noi dincolo? Ce am pus deoparte și pentru suflet? Cu ce plecăm dacă Domnul ne cheamă la el, mâine, poimâine, la noapte, sau peste câteva ceasuri? Suntem noi pregătiți a da ochii cu dreptul Judecător? Înaintea Lui nimic nu este ascuns. Cele pe care nu le-am spovedit aici, vor fi vădite Dincolo. La fel cum toate lucrurile bune pe care le-am făcut aici ne vor aștepta Dincolo.
Trăiți frumos și în bunătate, ne îndeamnă roaba lui Dumnezeu Maria. Adunați nu din cele care oricum trec, ci adunați-vă comori în cer, unde furii nu le sapă și le fură, și molia nu le strică (cf. Mt 6, 20). Dacă ne sufocă grijile acestei lumi, nu mai rodește cuvântul lui Dumnezeu în noi, precum sămânța înăbușită de spini (cf. Lc 8, 14). Faceți-vă timp și pentru cele ale sufletului. Dați-i hrană cele pe care el le cere: mai multă rugăciune, post, milostenie, iertarea altora, neținerea de minte a răului, spovedanie și împărtășanie. Așa s-a străduit și roaba lui Dumnezeu Maria aproape 90 de ani și uitați cât de senin i-a fost sfârșitul și nădăjduim că va primi și răspuns bun la Judecata lui Hristos. Nu așa ne-am dori să fie și pentru noi?
Roaba lui Dumnezeu Maria a purtat numele Maicii Domnului și a urmat, pe cât i-a fost cu putință, și smerenia Maicii Domnului. Nădăjduim că, dobândind îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, va fi și ea, asemenea Maicii Domnului, rugătoare pentru familia ei, așa cum a fost și când se afla cu trupul printre ei.
Ne rugăm lui Dumnezeu să primească sufletul bun și smerit al roabei Sale, Maria, întru Împărăția Sa cea veșnică. Așijderea, să fie bineprimită înaintea Lui toate cele ce se vor împărți, acum și la soroacele de pomenire, pentru sufletul adormitei roabei Sale.
În veci de veci și plină de lumină să îi fie pomenirea. Amin.
Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul,
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților