Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna decembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
Cercul Pastoral nr. 1
„Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”
Vineri, 13 Decembrie 2024, s-a desfășurat întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 1, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuți. Ședința a fost precedată de Taina Sfântului Maslu, la Parohia Sfântul Ilie – Rădăuți din Municipiul Rădăuți.
După săvârșirea Slujbei, a urmat meditația cu titlul: „Conlucrarea dintre preot și medic în actul îngrijirii celor bolnavi” și a fost susținută de către Părintele Paroh Ionuț Isopescu, consilier eparhial al Sectorului Educațional–Teologic din cadrul Centrului Eparhial Suceava.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Cea mai frecventă dorință a bolnavilor, indiferent de gravitatea bolii de care suferă, este aceea de vindecare rapidă, fiecare căutând să treacă peste etapele bolii, care implică automat suferință. De aceea, lor trebuie să le fie explicat sensul bolii și al suferinței din perspectiva lor mântuitoare, trebuie să înțeleagă că tocmai prin acea suferință vor fi vindecați. În acest context, preotul și medicul sunt mâinile întinse ale lui Dumnezeu către cei aflați în suferință, mâini care oferă vindecare deplină, a trupului și a sufletului.
Medicina şi Biserica se confruntă astăzi cu strigătul tot mai acut şi mai dramatic al bolnavilor care caută vindecare de neputinţele trupeşti, dublate profund de durerea sufletească, căci o boală fizică are, în majoritatea situaţiilor, şi o cauză psihologică. Conlucrarea dintre Medicină şi Biserică, dintre medici şi preoţi reprezintă astăzi un liant extrem de necesar şi de viabil, deoarece şi unii şi alţii întâlnesc zilnic în munca lor fiinţe umane, răvăşite de boli trupeşti şi sufleteşti, care încearcă să descopere căi de vindecare în actul medical, dar şi în refacerea legăturii cu Dumnezeu, de la Care aşteaptă şi primesc ajutor prin Biserică
Preotul de caritate dintr-un spital se implică şi în pastoraţia medicilor, a tuturor cadrelor medicale, asistente, infirmiere, personal administrativ şi auxiliar al spitalului, păstrând o legătură deosebită, devenind duhovnicul unora dintre ei, săvârşind unele slujbe cum ar fi Sfinţirea Mare a Apei de Bobotează şi stropirea tuturor saloanelor şi a credincioşilor, ei aduc colindătorii de Crăciun… Apoi preotul se mai implică şi în activităţile culturale din spital, organizarea de simpozioane, catehizarea personalului administrativ al spitalului. O astfel de atitudine a preotului îi ajută pe medici să înțeleagă faptul că ei sunt angrenați într-o împreună-lucrare de vindecare și că nu mâna și priceperea lor aduc vindecarea, ci harul lui Dumnezeu
Un impediment în procesul vindicativ îl constituie și comunicarea insuficientă sau inexistentă dintre preot și psiholog. Adeseori, după cum observăm în atitudinea preotului, cât și a psihologului, se zăresc urme de îndoială asupra eficienței lucrării individuale a celor doi. Soluția stă în buna colaborare, înțelegere și urmărirea aceluiași scop final – vindecarea celui aflat în suferință. Cheia care deschide ușa spre un nivel maximal al eficienței procesului curativ este următoarea: Preotul să fie un bun psiholog, având cunoștințe asumate din sfera acestei științe, iar psihologul să fie un bun creștin, iar dacă acest lucru este imposibil, să fie cât mai uman, să empatizeze cu suferința celui bolnav și să încerce o asumare, pe cât îi stă în putință a durerii celui aflat în necaz.
Boala constituie un prilej de reflecție și de imperioasă conștientizare a neputinței omenești, un imbold pentru cel aflat în suferință, cât și pentru cei care îl îngrijesc, la înțelegerea și asumarea ființială a ceea ce se petrece cu ei și la chemarea la care sunt făcuți părtași, de a împreună-sluji la vindecarea psiho-somatică a omului, chipul Dumnezeului Celui viu. Finalitatea vindecării este aceea de a îl reda pe cel bolnav, în deplină sănătate, trupului Bisericii, iar nu întoarcerea la o viață molatecă, lipsită de sens și caracterizată de nepurtare de grijă.
Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- Preotul și medicul – împreuna lucrare spre vindecare.
- Preotul și psihologul – o colaborare strict necesară.
- Boala are ca scop vindecarea sufletească și trupească a celui suferind.
La finalul ședinței, s-au adresat mulțumiri și felicitări Părintelui Ionuț Isopescu pentru întocmirea referatului și organizarea ședinței, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 2
„Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul”
Preoții din Cercul Pastoral Misionar nr. 2, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și coordonat de Părintele Bogdan Lupaștean-Barfă, s-au reunit în ședință de lucru, duminică, 1 decembrie, la Parohia Sfânta Treime – Arbore I, din comuna Arbore, Protopopiatul Rădăuți.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, preoții componenți ai Cercului, au susținut un concert de cântece patriotice, marcând prin aceasta Ziua Națională a României.
Încheierea ședinței s-a adus mulțumiri, părintelui paroh Cîrdei Nicolae și părintelui coslujitor Bereholschi Cătălin, pentru găzduirea evenimentului, precum și celorlalți preoți pentru participare.
Cercul Pastoral nr. 3
„Sfântul Ierarh Petru Movilă”
În data de 03 Decembrie 2024, la Parohia Soborul Sfântului Ioan Botezătorul – Zamostea, Protopopiatul Rădăuți, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 3, așezat sub patronajul Sfântului Ierarh Petru Movilă – Mitropolitul Kievului și coordonat de Părintele Cosmin Cucu.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Practici eronate legate de îngrijirea celor suferinzi și soluții pentru prevenirea sau contracararea acestora” și a fost susținută de către Părintele Paroh Dorel – Daniel Haiduc.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Slujirea sacerdotală a cuprins din totdeauna și datoria clericilor de a se îngrijii de cei bolnavi, ca o împlinire a poruncii Domnului Iisus Hristos dată ucenicilor Săi trimiși la propovăduire: „Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși pe demoni scoateți-i, în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10,8).
Atât pastorația, cât și societatea contemporană se confruntă cu o serie de dificultăți la care trebuie să găsim soluții adecvate. Bătrânețea, care, desigur, nu este echivalentă bolii, este însă o perioadă a vieții în care fragilitatea trupului îl expune pe cel vârstnic suferințelor fizice, iar acestea îl fac pe bolnav de foarte multe ori, mai ales în lipsa îndrumării duhovnicești potrivite, să se însingureze și să-și actualizeze starea, neînțelegând că suferința trupească îndeamnă și la căutarea sănătății spirituale.
O practică eronată este explicația simplistă despre suferință, cum ar fi că aceasta este doar o pedeapsă divină sau o încercare. În consecință bolnavul poate simți vinovăție excesivă, teamă sau lipsa de speranță.
Un alt aspect eronat este neglijarea rugăciunii și-a Sfintelor Taine în îngrijirea celor suferinzi. Taina Sfântului Maslu este o sursă de har, mângâiere și în multe cazuri, chiar de vindecare. Din păcate unii oameni nu mai văd în aceste acte o sursă de vindecare sufletească și trupească, ignorând puterea lucrării lui Dumnezeu în viața celor bolnavi.
Notăm, din cadrul discuțiilor, câteva propuneri/repere de bună practică pentru bunul mers al Bisericii:
- Mântuitorul Iisus Hristos este principalul nostru model de sprijinire a bolnavilor.
- Doctorul suprem al sufletelor și trupurilor noastre este Iisus Hristos.
- Biserica oferă mângâierea celor aflați în suferință prin Sfintele Taine și rugăciunea fierbinte pentru aceștia.
Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Haiduc Dorel – Daniel – gazda ședinței de la parohia mai sus menționată și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral.
Cercul Pastoral nr. 4
„Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”
În data de 12 Decembrie 2024, la Parohia Nașterea Maicii Domnului – Costișa, Protopopiatul Rădăuți, s-a organizat ședința preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 4, așezat sub patronajul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și coordonat de Părintele Traian Molea.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Practici eronate legate de îngrijirea celor suferinzi și soluții pentru prevenirea acestora” și a fost susținută de către Părintele Paroh Prelipcean Petru.
Din cuprinsul meditației, cităm următoarele aspecte:
Boala este o stare contrară firii, nefiind lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. „Este o nebunie să crezi că Dumnezeu este autorul relelor noastre; această blasfemie nimicește bunătatea lui Dumnezeu” (Sfântul Vasile cel Mare).
Durerea și boala au rolul de al ajuta pe om să-și vină în fire, să se smerească și încet-încet să redobândească Paradisul pierdut.
Nu întotdeauna boala trupească este în mod direct urmarea păcatului, ci ea poate fi o tainică pedagogie divină, o frână preventivă pentru cel care dorește să guste din paharul amar al păcatului.
Biserica, prin lucrarea sa pastorală, devine un partener indispensabil al medicilor, oferind nu doar sprijin spiritual ci și experiența celor 2000 de ani de trăire creștină, trăire care aduce speranță și sens suferinței.
Sunt însă destule greșeli care diminuează sensul profund a fiecărei vieți umane. Prima, constă în națiunea de „moarte demnă”, măsurată de standardul „calității vieții”. Moartea demnă este un concept etic controversat care se referă la procesul de sfârșit al vieții, evitând suferința. Deși o moarte demnă poate fi naturală, adesea acest concept este asociat cu dreptul la moarte, precum și cu susținerea legalizării practicilor precum eutanasia, sinuciderea asistată, sedarea terminală sau refuzul asistenței medicale. Așadar moartea demnă înseamnă plecarea din această viață fără durere și fără suferință.
În timpul Sfintei Liturghii cerem: „Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace…”. Înțelegerea ortodoxă a unui sfârșit creștinesc presupune pregătirea momentului morții. Moartea este un moment decisiv în întâlnirea omului cu Dumnezeu.
Încheierea întâlnirii s-a făcut cu mulțumiri și aprecieri verbale adresate părintelui Prelipcean Petru și tuturor celor care au fost prezenți la întrunirea cercului pastoral.
Cercul Pastoral nr. 5
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 09 Decembrie 2024, la Parohia Adormirea Maicii Domnnului- Bilca III, Protopopiatul Rădăuți, păstorită de către Părintele Paroh Taciuc Lucian, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar nr. 5, așezat sub patronajul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de Părintele Mihalescu Florin.
După săvârșirea Acatistul Maica Domnului Bucuria celor necăjiți”, părintele paroh a susținut meditația cu titlul: „ Practici eronate legate de îngrijirea celor suferinzi și soluții pentru prevenirea acestora”.
Din cuprinsul meditației, evidențiem următoarele aspecte:
Mântuitorul Iisus Hristos ne încredințează că: „în lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți Eu am biruit lumea” (In. 16,33), arătându-se că viața aceasta lumească și trecătoare nu este un simplu sejur sau un loc de odihnă, ci o călătorie pe o mare agitată de valuri învolburate și periculoase, o luptă care nu încetează decât odată cu noi.
Sfântul Paisie Atonitul consideră că la originea tuturor suferințelor spirituale și fizice ale omului zilelor noastre se află în îndepărtarea de Dumnezeu, abandonarea virtuților creștine și aruncarea, cu toate puterile, în brațele poftelor și plăcerilor, cele mai multe dintre ele rele și inferioare, și astfel declanșatoare de păcate și de patimi.
Metodele de tratament neortodoxe sau metode alternative readuc medicul ca magician la societatea modernă. Există nenumărate metode neconvenționale cum ar fi: homeopatia, acupunctura, osteopatia, masaj bioenergetic, yoga, magnetoterapia.
Părintele Antonios Stylianakis susținea: „Fenomenul homeopatic are și consecințe spirituale din momentul în care creștinul cunoaște sau doar bănuiește că ia sau primește apă dinamizată, în loc de medicament, și așteaptă de la o dinamizare misterioasă să- i ofere vindecare.”
Preotul poate preveni aceste practici prin cateheză, prin activitatea sa pastorală, de fiecare zi, fiind atent pe cât îi este cu putință ca enoriașii să nu recurgă la astfel de metode.
De reținut este că nu doctorii și unsorile vindecă ci Dumnezeu, Dumnezeu vindecă fie mijlocit prin cuvântul Său, ca în Evanghelia Vindecării slugii șutașului, fie nemijlocit prin leacuri după credința omului. Nici un leac din lume nu poate stârpi boala fără puterea, prezența și cuvântul lui Dumnezeu. (Sfântul Nicolaie Velimirovici).
Discuțiile care au urmat, pe marginea subiectului tratat, au fost dirijate de părintele coordonator Mihalescu Florin, secondat de părintele misionar protopopesc Mironescu George. Pe marginea temei discutate, s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care amintim:
- Originea tuturor suferințelor se află în îndepărtarea omului de Dumnezeu.
- Preotul este suportul duhovnicesc al omului suferind.
- Tratamentele neortodoxe (homeopatia, acupunctura etc.) sunt mijloace de îndepărtare a omului de Dumnezeu.
Întâlnirea Cercului Nr. 5, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, s-a încheiat cu mulțumiri și felicitări adresate părintelui Taciuc Lucian, pentru prezentare meditați ei și tuturor preoților prezenți la ședința de lucru din luna decembrie.
A consemnat, Arhid. Petrașuc Ioan-Alexandru
