Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna decembrie 2024

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna decembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.

CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

 

În data de 23.01.2025, la Parohia Adormirea Maicii Domnului din Lămășeni, păstorită de către părintele Cojocaru Daniel, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către același părinte.

După săvârșirea Acatistului Sfintei Xenia din Sankt-Peterburg, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Cei 16 mărturisitori și duhovnici propuși pentru canonizare de sinodul sfintei biserici ortodoxe române – o sinteză pentru omul grăbit”, care a fost susținută de către părintele Cojocaru Daniel, de la biserica sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

Tradiția Bisericii Ortodoxe vorbește despre o Biserică luptătoare și o Biserică triumfătoare, adică despre o Ecclesia a celor care sunt în viață și luptă pentru câștigarea Împărăției și o Ecclesia a celor care sunt în comuniune cu Dumnezeu, care „lupta cea bună au luptat” și au primit laurii sfințeniei. Cei din urmă sunt sfinții, cei dintâi sunt sfinții în devenire. De ce e important să vorbim despre sfinți și sfințenie în învățătura ortodoxă? Pentru că doar așa vom înțelege cu adevărat valoarea și vocația omului, ce este important și ce este mai puțin important pentru timpul petrecut pe pământ.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Sfințenia se dobândește de la Dumnezeu printr-o viață conformă cu viața Mântuitorului Hristos, iar nu ca recunoaștere de către Dumnezeu a unor merite ale noastre. Conformarea cu viața Mântuitorului, trăirea în Hristos, se face prin ascultare de Dumnezeu, de poruncile Lui și prin trăirea iubirii jertfelnice cu care Dumnezeu Însusi ne-a iubit și ne iubește pe noi.
  2. Calea sfințeniei este calea desăvârșirii în dragoste față de Dumnezeu și față de semeni, într-o continuă luptă cu nenumarate ispite și greșeli. Sfințenia este o realitate. Ea este starea de desăvârșire la care sunt chemați nu doar câțiva aleși ci toți credincioșii, toți câți ne-am îmbrăcat cu Hristos, la Botez împreuna cu El prin moarte și înviere la întreita cufundare.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și prezentarea temei și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 21.01.2024 la Parohia Învierea Domnului din Dolhasca, păstorită de către părintele Saftiuc Mihail-Teofil din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de către părintele Chihaia Denis.

După săvârșirea Sfântului Maslu, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Mărturisirea, ca formă de misiune în situații dificile. Șansă ori povară? ” susținută de către părintele Pîșlac Constantin de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Mărturisirea credinței creștine este o mare șansă dar și o datorie, chiar o obligație sfântă pentru fiecare credincios ortodox (Romani 10, 9) și mai ales pentru preoți și episcopi (Faptele Apostolilor 20, 24). N-ar trebui vreodată să ne simțim împovărați de datoria cea mai importantă a vieții noastre, aceea de a-L face cunoscut pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cum se va sfinți Numele Domnului? Numai dacă Acesta va fi cunoscut și iubit.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Experiența pastorală a preoților ne indică faptul că bătrânii au în general o participare intensă la activitățile și slujbele publice ale Bisericii, mai ales prin participarea lor deasă la slujbe în duminici și sărbători.
  2. Mărturisirea credinței este o mare șansă pentru noi preoții. Ne străduim zilnic să nu uităm sfatul Sfântului Apostol Pavel: „pe cel bătrân să nu-l înfrunți, ci să-l îndemni ca pe un părinte iar pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe niște mame“ (I Timotei 5, 1-2).
  3. Numai când învăţăm să ne rugăm şi să lucrăm nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru sănătatea şi mântuirea altora atunci putem spune că avem o cultură sănătoasă a sufletului creştin, şi anume că sufletul creştin este milostiv, smerit şi ajutător; nu se gândeşte doar la sine, ci se gândeşte şi la mântuirea şi vindecarea celor din jur.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral, părintelui coslujitor pentru susținerea referatului și celorlalți preoți pentru participare. 

 

CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

 

În data de 21.01.2024, la Parohia Sfinții Trei Ierarhi – Sasca Nouă păstorită de către părintele Apostol Bogdan – Valentin, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Andrioaia Tudor.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Duhovnic sau psiholog?”, care a fost susținută de către părintele Apostol Bogdan-Valentin de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Abordând această temă ne propunem să analizăm anumite aspecte, nu la un nivel antagonist al rolului pe care fiecare dintre cele două alternative o are pentru viața cotidiană. Deși nu se poate pune semnul de egalitate între duhovnic și psiholog, nu dorim o neglijare forțată a anumitor aspecte care la un moment dat pot converge în direcția dobândirii sănătății depline a ființei umane la nivel sufletesc și trupesc. De dată mai recentă psihologia ca știință, dar și specializarea de psiholog se bazează pe unele atribute care urmăresc într-un mod sistematic comportamentele și gândurile ființei umane ce includ : personalitatea, temperamentul, inteligența și stările emoționale .”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Toate acestea sunt necesare pe calea aceasta a vindecării personale. Biserica în acest sens este asemenea unui spital sau centru terapeutic, iar preoții sunt doctorii spirituali. Terapia ortodoxă nu se referă numai la suflet ci la întreaga ființă umană, care nu face o separație între jertfa de pe cruce a Mântuitorului și slava Sa de după Înălțare.
  2. Duhovnicul nu vindecă pe cel bolnav de unul singur, pentru că Însuși Hristos care trimite harul Său este doctorul spiritual desăvârșit a întregii ființe umane și nu există boală care să nu poată fi vindecată prin credință. Cel care vine la duhovnic crede că ceea ce va cere de la Dumnezeu va dobândi, oricât de greu ar fi sau imposibil pentru puterile noastre omenești.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 27.01.2024 la Parohia Sfântul Nicolae din  Moișa păstorită de către părintele  Dranca Gheorghe din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de către părintele Meștereanu Ciprian.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Grigorie Teologul, a urmat meditația cu titlul: „Necesitatea mărturisirii credinței într-o lume mută”, care a fost susținută de către părintele Dranca Gheorghe de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Mărturisirea credinței este un imperativ categoric al vieții autentice creștine fiind o datorie a tuturor creștinilor, nu numai a preoților și a ierarhilor. Această mărturisire trebuie făcută pe toate palierele, prin faptă, cuvânt, cuvântul credinței și împlinirea datoriilor vieții creștine după cum spune cuvântul Mântuitorului: „Cine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Cel din ceruri”(Matei 10,32). Însă în zilele noastre devine tot mai greu să-L mărturisim pe Hristos datorită comodității noastre duhovnicești, datorită rușinii, „toleranței”, indiferenței, nepăsării și multor altora(cauze și scuze se găsesc tot timpul), însă totuși dacă vrem ca Hristos să nu ne părăsească trebuie să găsim puterea și metodele de a-L mărturisi în viețile noastre .’’

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Mărturisirea interioară este baza mărturisirii exterioare, una fără cealaltă nu pot exista. Mărturisirea interioară este trăirea noastră cu Hristos, este ceea ce avem în cugetul nostru și în inima noastră.
  2. Mărturisirea cu fapta sunt toate faptele noastre, care vin să completeze mărturisirea cu vorba, ori degeaba vorbești despre Hristos dacă nu și asculți și împlinești poruncile lui:  „Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta.”( Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 2, verset 12).

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

 

CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

 

În data de 17.01.2024 la Parohia Sfântul Nicolae din Valea Glodului, păstorită de către părintele Vrăjitoru Nicolae din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Antonie cel Mare, a urmat tratarea temei: „Naționalism și națiune în viziunea Sfântului Dumitru Stăniloae susținută de către părintele Vrăjitoru Nicolae de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

,,În lucrarea „Ortodoxie şi românism”, Părintele Dumitru Stăniloae face o radiografie pertinentă a ceea ce presupun naţiunea şi naţionalismul, Ortodoxia şi specificul naţional românesc, explicând faptul că naţiunile sunt de la Dumnezeu şi că la baza fiecărui tip naţional „acţionează un model dumnezeiesc etern” pe care naţiunile îl vor realiza în ele însele cât mai deplin. Dintru început se precizează că religia creştină se adresează persoanei şi nu naţiunii.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Naţionalismul este o consecinţă firească a naţiunii, iar dacă aparţine unei naţiuni este ceva cât se poate de firesc, de la care nu te poţi sustrage, la fel cum nu poţi să o faci nici în cazul naşterii sau al alegerii părinţilor, tot aşa şi exprimarea ataşamentului faţă de naţiune prin naţionalism este o atitudine firească şi nu o cădere în păcat.
  2. Instinctul manifestat în favoarea naţiunii capătă valoarea unui act altruist şi moral totodată. Din moment ce nu putem spune că afirmarea vieţii individuale este un păcat, întrucât aceasta ar implica negarea altor vieţi individuale, ori nepăsarea faţă de ele, sau după cum nu putem afirma că grija părintelui faţă de propriii copii implică nepăsarea faţă de alţi copii, tot aşa nu se poate spune că afirmarea naţionalismului ar fi negarea sau dezinteresul faţă de alte nea­muri.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

 

În data de 28.01.2024, la Parohia Adormirea Maicii Domnului din Văleni-Stânișoara, păstorită de către părintele Țigănescu Vasile, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului și coordonat de către părintele Corduneanu Petru.

După săvârșirea Acatistului Maicii Domnului, a urmat meditația cu titlul: „Temnițele comuniste școli de   spiritualitate creștină” care a fost susținută de către părintele Țigănescu Vasile de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

Prin stăruința lor în rugăciune și ajutorarea colegilor de celulă după îndelungi interogatorii sau diferite boli, creștinii au reușit să își păstreze nealterată credința în Mântuitorul Hristos. Fiind și ei răstigniți prin suferințele lor în celule, lagăre de concentrare, izolare și bătăi, au devenit făclii de lumină mărturisitoare a adevărului în întunecimea iadului comunist. Emanuel Mihăilescu, Ion Radu, Galina Răduleanu, Niculina Moica, Aspazia Oțel-Petrescu și preoții Nicolae Bordașiu, Gheorghe Ramba, Gheorghe Drăgulin sunt câteva persoane care încă mai trăiesc și care dau mărturie despre viața și trăirile lor în temnițele din timpul prigoanei comuniste”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Preoții spun că nicăieri nu au mai putut să trăiască atât de profund rugăciunea ca în timpul Sfintelor Liturghii făcute în ascuns, noaptea, în unele celule. Unii l-au văzut pe Mântuitorul prezent lângă ei, alții au fost vizitați de Maica Domnului, iar alții, deși cu trupurile în iadul închisorii, trăiau prin rugăciunea lor bucuriile raiului.
  2. Multe persoane au rezistat doar cu rugăciunea. Cu Dumnezeu în gând, cu inima deschisă către cer, râvnind la libertate, toți cei intervievați mi-au spus un singur lucru: „Părinte, ateii mureau primii!” Fără un suport spiritual erai ca și mort. Anchetele erau începutul iadului, dar rugăciunea lor venea ca un balsam.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”

 

În data de   09.01.2024, la Parohia Sfântul Andrei din Basarabi, păstorită de către părintele Carp Romică din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de părintele Maftei Dănuț.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Ioan Botezătorul, a urmat meditația cu titlul: „100 de ani de patriarhat în Biserica Ortodoxă Română, care a fost susținută de către părintele Carp Gabriel de la parohia Sfântul Nectarie din Basarabi.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885 și ridicarea sa la rangul de Patriarhie în anul 1925 sunt două evenimente de importanță capitală pentru viața bisericească a poporului român, care au determinat și au influențat în mod deosebit dezvoltarea instituțională și administrativă dinamică a Bisericii noastre în ultimul secol. Canonizarea sfinților români, înființarea de noi eparhii, organizarea diasporei ortodoxe române, aportul consistent al Bisericii Ortodoxe Române în domeniul relațiilor interortodoxe, intercreștine și interreligioase nu s-ar fi putut realiza fără aceste momente providențiale ale istoriei și devenirii sale”.     

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

  1. Centenarul Patriarhiei Române ne oferă prilejul de a mulțumi lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă asupra binecredinciosului popor român în istorie, deoarece ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie este un rod al unității naționale și al autocefaliei bisericești, dar și al recunoașterii vieții duhovnicești intense a creștinilor ortodocși – clerici, monahi și mireni – de pe întreg cuprinsul ținuturilor locuite de români de-a lungul erei creștine.
  2. Patriarhia Română a fost, ca instituție și organizare, de-a lungul celor 100 de ani de existență, o făclie nestinsă a credinței și a unității naționale, iar duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea au fost jertfelnici apărători ai credinței ortodoxe în fața presiunilor și persecuțiilor regimului comunist.

 

CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

 

În data de 23.01.2024 la Parohia Sfânta Parascheva din Antoceni păstorită de către părintele Secară Dragoș, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul Episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către părintele Martiniuc Mircea.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop – trăire și polemici ”, care a fost susținută de către părintele Secară Dragoș, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Personalitate marcantă a monahismului românesc din Transilvania timp de aproape 50 de ani, în secolul al XX-lea, Părintele Arsenie Boca a fost tuns în monahism de către Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, în anul 1940 și așezat la Mănăstirea Brâncoveanu, din Țara Făgărașului, restaurată de acesta. Părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român, reper al României curate, temelie a creștinismului autentic – a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte”.

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

  1. Părintele Arsenie considera sănătatea duhovnicească și trupească a individului, a familiei, a neamului, „cheia de boltă” pentru existența umană așa cum o dorește Dumnezeu și pe care, de fapt, așa a creat-o. Păcatul este cel care a indus în ființa firească a noastră răul sub diferitele lui forme – fizic și religios-moral – dar din care prin Credința în Evanghelie și Jertfa și Învierea Fiului lui Dumnezeu, omul, neamul omenesc poate fi restaurat și vrednic de Împărăția de Sus.
  2. Din marea Sa iubire, Dumnezeu vrea să ne împărtășească și nouă binecuvântările Sale, sub forma darurilor, a reușitelor și a bucuriilor, a momentelor de bucurie și de împlinire. Însă, atunci când nu înțelegem acest lucru și considerăm că toate se datorează exclusiv eforturilor personale, El încearcă să ne reîntoarcă, prin pocăință, la calea cea adevărată a mântuirii. Iar calea necesară este cea a încercărilor, necazurilor și suferințelor.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat, Arhid. Constantin Andrieș