Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și renumita universitate suceveană care poartă numele Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt au organizat în cea de-a douăzecea zi a lui Făurar un nou eveniment cultural menit să îmbogățească cunoștințele studenților și elevilor pasionați de înțelegerea trecutului poporului nostru prin lansarea unei cărți care prezintă file importante din viața monahală din România secolelor XIX-XX.
Volumul „Monahismul ortodox românesc și modernitatea. De la Regulamentele Organice la Decretul 410”, care se numără printre cele mai recente publicații ale Editurii Eikon, a fost făcut cunoscut publicului sucevean în prezența autorului, domnul prof. univ. dr. George Enache de la Universitatea „Dunărea de jos” din Galați. Potrivit organizatorilor, lucrarea analizează „evoluția monahismului din spațiul românesc și, desigur, influența acestuia asupra societății. Perioada acoperită pornește la prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis la adoptarea în Țara Românească și Moldova a Regulamentelor Organice, în fapt schița unei prime Constituții, și se încheie cu un moment de cumpănă: adoptarea de către regimul comunist a Decretului 410”.
Întâlnirea, adresată în cea mai mare parte studenților de la Facultatea de Istorie, elevilor de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava, dar și iubitorilor de cultură și artă din zonă, a fost moderată de prof. univ. dr. Gheorghe Onișoru, director de departament la Facultatea de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare”.
Între cei prezenți la eveniment s-a numărat și delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pr. Constantin Ciprian Blaga, consilier al Sectorului Cultural. Sfinția sa a transmis gândul de binecuvântare al întâistătătorului eparhiei și a vorbit despre faptul că încă din cele mai vechi timpuri Biserica a fost preocupată de cultură, sfinții părinți și scriitorii bisericești fiind cei care au încercat să își însușească noțiuni de cultură profană, o parte dintre aceștia urmând chiar și forme de învățământ superior, universități de renume din antichitate, precum Academia din Atena, iar mai târziu Academia (Universitatea) din Constantinopol.
Cel care a fost invitat să vorbească despre volumul care a văzut lumina tiparului la finalul anului trecut a fost arhid. Vasile Demciuc, lector la Facultatea de Istorie și Geografie și consilier al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească la Centrul Eparhial Suceava. În discursul său, părintele consilier a subliniat importanța acestei noi lucrări, punctând că cel care va răsfoi cele patru capitole din această carte va înțelege de ce pentru neamul românesc monahismul ortodox a fost, este și va fi o carte de identitate, de spiritualitate, pentru că în mănăstirile noastre din spațiul carpato-danubiano-pontic s-a scris și s-a făcut istorie care va rămâne peste veacuri.
În cadrul expunerii au fost amintite mai multe fragmente din istoria poporului nostru și s-a subliniat că monahismul românesc este mult mai vechi decât al vecinilor noștri slavi, constatându-se existența unor „călugări sciți” — adică din provincia Sciția Mică, Dobrogea de azi — încă din secolele IV—VI.
„În sprijinul vechimii așezărilor monahale românești vine și toponimia, căci multe nume de sate și de locuri confirmă existența unei vieți monahale la noi din timpuri străvechi. Însuși numele de „sihăstria” asociat cu al unor mari așezări monahale din Moldova (Neamț, Putna, Secu, Sucevița ș.a.), ca și cuvântul pustie, pus în legătură cu unele mănăstiri din Țara Românească, sunt o dovadă în acest sens. Într-un hrisov din 12 martie 1399 al domnului moldovean Ștefan I, întâlnim numele satului Poiana Călugăriței. La acestea se adaugă alte numiri de localități: Călugăreni (peste 15), Călugăru, Călugări, Valea Călugărească, Călugărița, Călugăreasa, Chilia, Chilii, Chilieni, Chiliile, Mănăstirea, Mănăstioara, Schitu și numeroase altele, toate dovedind vechimea monahismului românesc. În acest nou curent de trăire duhovnicească au fost atrași și unii călugări de neam român. De pildă, s-a dovedit că între călugării care au făcut ucenicie pe lângă Sfântul Grigorie Sinaitul († 1346), în așezarea isihastă de la Paroria, în apropiere de Adrianopol, au fost și români. Avem deci atâtea mărturii toponimice, arheologice, documentare și din tradiție, care atestă existența unei vieți mănăstirești pe pământ românesc din timpuri foarte îndepărtate. Presupunem că inițial a apărut o viață sihăstrească în peșteri și locuri retrase, așa cum se obișnuia în veacurile primare, ca apoi să apară și mănăstiri propriu-zise, organizate după rânduielile cunoscute și păstrate în Răsăritul ortodox. Din cele expuse, se desprinde faptul că preoții și credincioșii noștri au cunoscut prin ei înșiși, nemijlocit, înainte de venirea Sfântului Nicodim în Țara Românească, viața mănăstirească athonită, organizată după principiile isihasmului, atât de răspândit în Răsăritul ortodox în secolul al XIV-lea.”
Prof. univ. dr. Gheorghe Onișoru i-a dat apoi cuvântul autorului, „profesor la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie de la Universitatea Dunărea de Jos din Galați, un reputat cercetător al istoriei Bisericii Ortodoxe Române și al fenomenului religios din epoca modernă și contemporană”. A fost amintit, de asemenea, că domnul George Enache „a publicat numeroase volume și zeci de studii valoroase, fiind și conducător de doctorat, totodată cu o vastă experiență în arhive, având la activ și un stagiu în calitate de cercetător la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, încă de la înființarea instituției, în anul 2000”.
Invitatul acestei zile, prof. univ. dr. George Enache a prezentat apoi detalii deosebite din procesul de făurire al lucrării „Monahismul ortodox românesc și modernitatea. De la Regulamentele Organice la Decretul 410”. Domnia sa a subliniat cât este de important ca tinerii să își cunoască în profunzime trecutul istoric, mai ales în contextul societății actuale. Domnul profesor i-a încurajat să se documenteze temeinic cu privire la ceea ce s-a întâmplat în anii de tristă amintire ai regimului comunist, punctând momentul Decretului 410 din 1959, între prevederile căruia s-au numărat închiderea mănăstirilor și alungarea călugărilor. Preoți, monahi, studenți și intelectuali creștini au pătimit în timpul dictaturii comuniste, apărând credința în Dumnezeu și demnitatea poporului român. O parte dintre aceștia au fost siliți să lucreze la Canalul Dunăre-Marea Neagră, iar cei care au fost considerați, nefondat, periculoși pentru regimul comunist, au fost deportați în Siberia.
La finalul manifestării, părintele consilier Constantin Ciprian Blaga a oferit din partea chiriarhului locului cea mai înaltă distincție de vrednicie a eparhiei domnului prof. univ. dr. George Enache, Ordinul „Crucea Bucovinei” pentru „remarcabila activitate dedicată Bisericii și Comunității”. Autorul și-a exprimat recunoștința pentru acest însemn și pentru momentul emoționant, mulțumind Înaltpreasfințitului Părinte Calinic pentru darul oferit. În dimineața acestei zile, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a avut o întrevedere la Centrul Eparhial cu prof. univ. dr. George Enache, arhid. Vasile Demciuc și prof. univ. dr. Gheroghe Onișoru.
Întâlnirea s-a încheiat cu o sesiune de autografe și cu vizitarea salonului de carte al Editurii Eikon, la eveniment fiind prezent și directorul acesteia, domnul Valentin Ajder.