Decalog la Duminica a XXXIII-a după Pogorârea Duhului Sfânt (A Vameșului și a Fariseului)

La Duminica a XXXIII-a după Pogorârea Sfântului Duh, a cărei pericopă evanghelică așază în față două tipuri de rugăciune, a fariseului, trufașă, care înstrăinează de Dumnezeu, respectiv a vameșului, cu bună-umilință, care deschide inima spre primirea harului dumnezeiesc, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a alcătuit un Decalog în care reafirmă rolul smereniei ca miez al virtuților, medicament pentru păcat și scară către Împărăția cerurilor.

  1. Intră în casa lui Dumnezeu, dezbrăcat fiind de haina trufiei, pentru a te ruga Celui Preaînalt, nicidecum preamărindu-te pe tine, ca fariseul, și criticându-i pe alții.
  2. Nu te semeți și nici nu te încrede în reușitele tale, mândrindu-te, ci ai grijă ca nu cumva trufia din tine să-ți fie primejdioasă, pustiindu-ți avuția sufletului.
  3. Fii constant ție însuți, căci credința adevărată cere curățirea sufletului de patimi și păcate, înlăturarea gândurilor rele și înțelegerea semenilor în toate încercările lor.
  4. Nu te fățărnici, gârbovindu-te la slujbele Bisericii, ca și cum ai purta Chivotul ei pe umerii tăi, ci cere-I lui Dumnezeu să te ferească de oamenii îngâmfați, mincinoși, grăitori de rău, ocărâtori și imorali.
  5. Găsește loc smereniei în sufletul tău, asemenea vameșului, recunoscându-ți păcatele și scăderile și cere iertare lui Dumnezeu, plecând genunchii inimii și pocăindu-te.
  6. Evită înfumurarea, hrănindu-te cu roadele amare ale vieții, fiindcă drumul oamenilor iubitori de sine, lăudăroși, hulitori și disprețuitori duce spre pierzanie sigură și iremediabilă.
  7. Străduiește-te să îți sporești destoinicia și să îți cultivi potențialul creator, fără a te lăsa însă îmbătat de succese, onoruri și adulări, care strâmbă judecata și orientează greșit calea.
  8. Fii asemenea spicelor cu rod bogat și nu te asemăna mormintelor care pe dinafară sunt frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția.
  9. Urmează pilda vameșului care, împăcat cu sine, cu Dumnezeu și cu semenii, a suit cu convingere treptele Templului spre Raiul lepădării de sine, coborându-se iertat de păcate la casa sa.
  10. Urcând din treaptă în treaptă, spre sfințenie, deschide ușa Împărăției lui Dumnezeu cu cheia rugăciunii smerite, a despătimirii și a slujirii semenilor.
† Calinic,

Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților