Rămâneţi în umbră sfântă Basarabi
şi voi Muaştini
Descălecători de Ţară dătători de legi şi datini
Mihai Eminescu
Versurile cu care ne-am obişnuit a desemna un impunător şir de figuri voievodale, purtători ai însemnelor domniei Moldovei sunt un îndemn la a prezenta în câteva rânduri ca act de reconsiderare şi actualizare istoriografică a unuia dintre bărbaţii de stat importanţi de la sfârşitul veacului al XIV -lea, fiul cel mare al lui Roman I, care acum 625 de ani, se strămuta la locurile de veci şi avea să fie înmormântat în Biserica Sf. Nicolae – Mănăstirea Bogdana Rădăuţi, cu adevărat un Panteon al Ţării Moldovei.
Date biografice prea multe referitoare la Ştefan I nu avem în stadiul actual al cercetărilor. Ştim doar că era fiul cel mare al lui Roman I, dintr-o primă căsătorie cu cineva din ramura Koriatovici din Podolia a dinastiei Gedyminovici.
Din a doua căsătorie a lui Roman I cu doamna Anastasia, Ştefan I a mai avut doi fraţi doar după tată, şi anume pe Alexandru (cel Bun) şi pe (jupanul) Bogdan.
În actele oficiale ale nepotului său de frate Ilia, fiul lui Alexandru cel Bun, Ştefan I apare şi sub numele rutenizat de Steţco, amintind de legăturile de rudenie cu Vladislav Jagiełło, prin căsătoria cu vara acestuia, anume cu Ringala -Ana.
Prima menţiune documentară a lui Ştefan I datează din 6 ianuarie 1395, într-un document în care anunţă că am ocupat şi ne-am aşezat în voievodatul Ţării Moldovei cu ajutorul regelui Vladislav Jagiełło, căruia îi jură credinţă , promiţându-i ajutor împotriva oricărui inamic.
Ştim de asemenea că instalarea lui Ştefan I ca domn în capitala Moldovei, în Cetatea de Scaun a Sucevei, nu a fost privită cu ochi buni de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, care la 30 ianuarie 1395 se afla la Piatra lui Crăciun (Piatra Neamţ), încercând, dar nereuşind la 3 februarie 1395 să cucerească Cetatea Neamţului.
Ştim că Ştefan I cu toată forţa poporului său a bătut pe unguri la Hindău, (Ghindăuani de astăzi) după cum spune inscripţia pusă de Ştefan cel Mare la 20 mai 1480 pe mormântul său.
Stefan I, domnul Ţării Moldovei a rămas credincios regelui Poloniei, lui Vladislav Jagiełło, sprijinindu-l pe acesta cu un număr mare de arcaşi în Războiul cu Ordinul teuton din 1395 -1396.
În timpul domniei sale la 12- 13 august 1399 a avut loc bătălia lituanilor cu tătarii pe râul Vorskla, una din cele mai sângeroase bătălii ale secolului al XIV-lea din Europa de Est, ce s-a încheiat cu înfrângerea decisivă a coaliţiei creştine. bătălie în urma căreia cneazul lituan Witold dorea să-l impună pe hanul Tohtamâş, refugiat la Kiev împotriva hanului rival al Hoardei de Aur, Temir Kutlug. Se pare că în această bătălie Mihail, fratele lui Ştefan I şi-ar fi pierdut viaţa.
Ultima menţiune documentară a lui Ştefan I este într-un document din 28 noiembrie 1399, astfel că având în vedere documentele care s-au păstrat, în număr mic, nu putem stabili cu exactitate data când a murit.
Lespedea de mormânt prezintă şi astăzi un interes deosebit prin decorul său aparte, tulpini împletite şi frunze cu lobi rotunjiţi, aşa numitele palmete de inspiraţie bizantină, devenite un adevărat motiv ornamental românesc.
Istoria veacului al XIV -lea românesc este istoria afirmării noastre în context european ca popor cu o profundă conştiinţă de sine – cu o amplă vocaţie pentru libertate, cultură şi civilizaţie.
Arhid. Vasile M. Demciuc