Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna septembrie 2024

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna septembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

 

În data de 23.09.2024, la Parohia Sfântul Nicolae din Șoldănești – Fălticeni, păstorită de către părintele Amariei Constantin, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Nicolae, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Biserica – spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea omului de patimi”, care a fost susținută de către părintele Dănilă Ioan, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Biserică Ortodoxă a fost dintotdeauna preocupată de sănătatea spirituală şi trupească a omului, fiind percepută în istorie ca o „comunitate tămăduitoare“ care a influenţat întreaga viaţă spirituală a poporului, dând naştere la o atmosferă de sănătate şi curăţie morală. Mântuitorul Iisus Hristos a însoţit propovăduirea Evangheliei Sale cu multe şi miraculoase vindecări. Această putere taumaturgică a dăruit-o şi Sfinţilor Săi Apostoli (Marcu 6, 13; 16, 17-18; Luca 9, 6; 10, 19), iar aceştia, la rândul lor, prin succesiune apostolică au transmis-o urmaşilor lor, adică episcopilor şi preoţilor”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Vindecările pe care Domnul Iisus Hristos le săvârşeşte arată iubirea Sa smerită şi milostivă faţă de oameni, dar aceste vindecări au şi un sens profetic, şi anume ele sunt inaugurarea sau începutul Împărăţiei lui Dumnezeu în lume sau începutul unei vindecări finale;
2. Prin Sfintele Taine oamenii ajung fii ai lui Dumnezeu^[1], iar firea noastră omenească se învredniceşte de cinstea care numai Domnului I se cuvine. De aceea, Biserica, prin Sfintele Taine poate să vindece şi să înnoiască umanitatea reorientând-o spre Hristos.
3. Pastorația individuala prin Taina Mărturisirii nu se limitează numai la scaunul spovedaniei, ci se extinde pe o perioadă mai lungă, prin canonul personal pe care credinciosul îl primeşte la Spovedanie, dar și prin relaţia directă şi unică pe care o are permanent, prin Biserică, cu preotul duhovnic, de la care credinciosul are datoria să-i ceară sfatul nu doar în scaunul mărturisirii ci și în alte momente.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral, părintelui slujitor pentru prezentarea temei și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 27.09.2024 la Parohia Sfinții Arhangheli din Siliștea Nouă, păstorită de către părintele Agafiței Mihail din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de către părintele Chihaia Denis.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Credința în suferință și mijloacele pentru păstrarea sau intensificarea acesteia” susținută de către părintele Agafiței Mihail de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În creștinism trebuie să luăm pildă de comportarea sfinților – următori ai lui Hristos, care nu căutau bolile și suferințele, însă când erau atinși de ele, nu doreau numaidecât să fie eliberați de ele, nu se răzvrăteau contra lor, nu cârteau, ci, prin răbdarea lor, își lucrau propria mântuire. Crucea lui Hristos trebuie să fie modelul nostru în suferință, amintindu-ne cum Dumnezeu a putut dirija un episod care, naturii umane păcătoase, i-a apărut ca un episod chinuitor, umilitor, şi să-l transforme în ceva bun. Astfel, nu ne vom mărgini doar la suportarea durerii, lăsând-o să se reverse asupra noastră, nu vom pretinde că această experienţă nu ne va schimba în nici un fel, și nu-L vom priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a ne „vorbi” prin această experienţă, ci vom distinge ceva potenţial benefic, expiator şi folositor în ea.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Însănătoșirea bolnavului se cere prin rugăciune de la Dumnezeu, fiindcă însuși Fiul Său a luat trupul nostru. În calitatea sa de „templu al Sfântului Duh” (I Cor, 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat și curățit prin materia văzută și sfințită, untdelemnul.
2. Suferinţa poate conduce la o perfecţionare sau la o desăvârșire a credinţei. Trebuie doar trebuie să ne deschidem lui Dumnezeu, să explorăm ceea ce ne-ar putea transmite El prin experienţa dureroasă prin care trecem. Să învăţăm să gândim pozitiv, creativ și pios faţă de ceea ce experimentăm, iar nădejdea în Dumnezeu Proniatorul să nu fie zdruncinată de nimic.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

 

În data de 09.09.2024, la Parohia Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava din Baia păstorită de către părintele Ciofu Gabriel, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Andrioaia Tudor.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii.”, care a fost susținută de către părintele Ciofu Gabriel de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Creștinul trebuie să accepte boala, însă nu să și-o dorească, să înțeleagă că boala este ca un înger păzitor de păcate, ca un prieten de nădejde al mântuirii, ca o dovadă a purtării de grijă și a neuitării lui Dumnezeu și, cu îndrăzneală (parrhesia), să spună ca și Sfântul Porfirie Kavsokalivitul: „Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui și prin Harul Lui să mă străduiesc să-I răspund. (…) Pentru aceasta nu mă rog ca să mă facă bine. Mă rog să mă facă bun.”^[2] .”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. În Sfintele Evanghelii, tămăduirea^[3] bolilor ne este prezentată ca făcând parte din opera mesianică a lui Hristos. Celor aduşi spre vindecare sau întâlniţi, Mântuitorul nu le cere decât dorinţa de a se vindeca şi credinţa în puterea Sa; uneori, El adaugă vindecării trupeşti, iertarea păcatelor şi cere celui vindecat să nu mai greşească. Există, deci, o legătură între boală şi păcat.
2. Prin Hristos şi Duhul Sfânt se realizează şi o comuniune a celor ce participă la Taina Sfântului Maslu cu cel bolnav, care sporeşte puterea de viaţă a celui ce primeşte această Taină, până-n ultimele sale clipe. Pe de altă parte, Taina reînvie în sufletele celor împreună-rugători, comuniunea de viaţă cu Hristos, întărindu-le propriile puteri trupeşti şi sufleteşti, pentru că binefacerile Maslului, prin extindere, li se adresează şi lor.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 12.09.2024 la Parohia Sfinții Împărați din Suseni păstorită de către părintele Medrihan Vasile din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de către părintele Meștereanu Ciprian.

După săvârșirea Acatistului, a urmat meditația cu titlul: „Suferința omului modern (depresie, deznădejde, adicții, avariție, etc.) și mijloacele necesare pentru tratarea acestuia”, care a fost susținută de către părintele Medrihan Vasile de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: 

„Sfinţii Părinţi spun că deznădejdea este un mare pericol pentru viaţa duhovnicească. Odată ce aţi căzut în ea, este foarte greu să ieşiţi. Deznădejdea revine adesea la spovedanie și pot spune că este una dintre stările duhovniceşti cel mai greu de vindecat. Sfinţii Părinţi o numesc „akedia”. În zilele noastre, noi numim această patimă „deznădejde”. Cu adevărat, când singura lumină din voi este deznădejdea, întunericul, cu cât mai mult. Deznădejdea se împuternicește, căci se hrănește din ea însăși. Când deznădejdea este mai puternică, se pierde nădejdea. Ne simțim despărțiți de Dumnezeu și începem să ne întrebăm dacă El mai există. Suntem morți și sălășluim în întunericul mormântului. Viața fără nădejde este iadul pe pământ și pregustare a vieții veșnice lipsite de Dumnezeu. Dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! (Matei 6, 23)”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Medicina are remediile specifice pentru această boală, incluzând dezintoxicarea, consilierea şi diferite forme de terapie, ajungând la anumite rezultate. Biserica, de asemenea, are unele remedii, ce pot include trimiterea persoanei la doctor ori terapeut, dar în Biserică se înlocuieşte consilierea seculară cu cea spirituală.
2. Odată cu răbdarea începem să dobândim experienţă, astfel că noile probleme nu ne aduc dezamăgire. Speranţa ne este întărită până ce ajungem la măsura unei nădejdi de care nu ne vom ruşina niciodată. Speranţa este atât de puternică, încât nădăjduim chiar să vedem slava lui Dumnezeu.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

 

În data de 07.09.2024 la Parohia Sfântul Nicolae din Merești, păstorită de către părintele Codină Bogdan din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat tratarea temei: „Credința în suferință și mijloacele pentru păstrarea sau intensificarea acesteia” susținută de către părintele Codină Bogdan de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„În viața unui creștin adevărat suferința își are o însemnătate foarte mare. Sfinții Părinți au precizat că nu putem gusta din dulcețile Raiului, dacă nu am gustat din suferințele lumii acesteia. Suferința este metoda prin care Dumnezeu dorește îndreptarea omului, pentru izbăvirea lui din captivitatea unei existențe egoiste, suficiente sieși, dedată plăcerilor trecătoare. Sfântul Ioan Gură de Aur vede suferința ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, atunci când afirmă: Și lucrul acesta este capabil să vă ofere multă mângăiere când aflăm că suferințele sunt lucrarea lui Dumnezeu pe care El o îngăduie. Comparând sufletul cu un aur de mare preț și pe Dumnezeu cu un bijutier iscusit, care vrea să-l pună în valoare, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, așa cum bijutierul probează calitatea aurului, trecându-l prin foc și observând valoarea lui prin rezistența la flacără, la fel și Dumnezeu verifică, pe de o parte, valoarea sufletelor, iar, pe de altă parte, detașarea lor de lumea materială și îndreptarea spre cele spirituale, trecându-le prin cuptorul suferințelor. Modul în care sunt alese aceste persoane rămâne o taină a atotînțelepciunii lui Dumnezeu”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Suferința este văzută în lumini diferite şi rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Timpul suferinței poate fi convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al apropierii de Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii în a-L primi în suflet pe Dumnezeu Cel iubitor.
2. Suferinţa este un instrument prin care Dumnezeu ne poate curăți de satisfacţia de sine şi de autoamăgire şi ne poate ajuta să facem faţă slăbiciunii noastre prin puterea Lui, ca să putem mărturisi împreună cu Sfântul Apostol Pavel că „toate le pot în Hristos Cel care mă întărește” (Filip. 4, 13).

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

 

În data de 19.09.2024, la Parohia Sfinții Voievozi din Slatina, păstorită de către părintele Suditu Paul, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului și coordonat de către părintele Corduneanu Petru.

După săvârșirea Acatistului Sfintei Cruci, a urmat meditația cu titlul: „Sfinții tămăduitori ca model al preoților de caritate și prieteni ai celor bolnavi” care a fost susținută de către părintele Suditu Paul de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Slujirea sacerdotală a cuprins dintotdeauna și datoria clericilor de a se îngriji de cei bolnavi, ca o împlinire a poruncii Domnului Iisus Hristos dată ucenicilor Săi trimiși la propovăduire: „Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Slujitorii Bisericii au misiunea de a prelungi în spațiu și timp lucrarea Domnului Iisus Hristos: „Și Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor” (Matei 9, 35). De fapt, vedem că Dumnezeu dorește să vindece omul în integralitatea ființei sale, primirea învățăturii fiind ea însăși condiție pentru vindecare, iar din Sfânta Scriptură înțelegem limpede că vindecarea trupului este semnul unei vindecări mult mai profunde, care este iertarea păcatelor (cf. Marcu 2, 10-12). Biserica, primind porunca tămăduirii și a îngrijirii bolnavilor de la Domnul Iisus Hristos, se străduiește să o îndeplinească având grijă de cei aflați în suferință și însoțindu-i cu rugăciunea ei, cerând ajutorul lui Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Primul medic al Bisericii apostolice amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistolele sale este „Luca, doctorul cel iubit” (Coloseni 4, 14), adică Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, autorul Evangheliei a treia și al cărții Faptele Apostolilor. Tot ca tămăduitoare, din aceeași perioadă de început a creștinismului, trebuie amintită Sfânta Mare Muceniță Tecla, cea întocmai cu apostolii, ucenică a Sfântului Apostol Pavel.
2. Cei ce-i întâlneau pe sfinții lui Dumnezeu se converteau la creștinism, primind și tămăduirea sufletului, alături de cea trupului. În timpul tratamentului, unii dintre acești sfinți tămăduitori îi primeau pe cei atinși de felurite boli în casa lor, cu toată dragostea, iar pe cei imobilizați la pat, ei înșiși îi purtau pe umerii lor, căutând să le vindece toată neputința și durerea. Alături de tratamentul și îngrijirea medicală, Sfinții Doctori fără de arginți recomandau bolnavilor să se nevoiască în rugăciune și în pocăință.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”

 

În data de 26.05.2024, la Parohia Sfânta Treime – Dolheștii Mari II, păstorită de către părintele Sava Gabriel din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de părintele Maftei Dănuț.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Biserica – spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea omului de patimi”, care a fost susținută de către părintele Petrescu Ciprian de la parohia sus menționată.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Biserica este pentru creștinii bolnavi duhovnicește ceea ce este spitalul pentru cei ce suferă de boli ale trupului. În spital există doctori, care îi vizitează pe cei bolnavi, îi examinează și îi tratează; în Biserică este Sfântul Doctor, Hristos, Care îi cercetează și-i lecuiește pe creștinii bolnavi cu duhul. În spital, doctorul le interzice bolnavilor tot ce poate împiedica lucrarea medicamentelor pe care el le prescrie; în Sfânta Biserică, Hristos le poruncește creștinilor să se înfrâneze de la tot ce împiedică vindecarea lor duhovnicească și primirea veșnicei mântuiri”.     

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

1. Adam, prin păcatul săvârșit, a pierdut comuniunea cu Dumnezeu și s-a îndepărtat de Lumina lui Dumnezeu. Căderea din viața dumnezeiască se caracterizează ca boală duhovnicească, și asta înseamnă că toate puterile sufletești și trupești nu funcționează potrivit firii și mai-presus-de-fire, ci împotriva firii.
2. În spital, bolnavii îi povestesc doctorului bolile de care suferă; și creștinii trebuie să-și vestească bolile lui Hristos, Doctorului Ceresc. În spital, nu orice boală se vindecă, pentru că sunt și boli de nevindecat; în Sfânta Biserică lucrurile stau altfel. Nu este boală a sufletului pe care Hristos să nu vrea și să nu o poată tămădui, cu singura condiție ca și bolnavul să vrea aceasta, și s-o dorească și să o caute de la Hristos, fiindcă toate sunt cu putință Celui la ale cărui cuvânt și poruncă toate se supun și ale Cărui voie și cuvânt sunt faptă.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

 

În data de 26.09.2024 la Parohia Adormirea Maicii Domnului din Dumbrăvița păstorită de către părintele Tofan Bogdan, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către părintele Martiniuc Mircea.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Boli incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu. O perspectivă creștină asupra suferinței”, care a fost susținută de către părintele Tofan Bogdan, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte: 

„Boala și suferința în general îl ajută pe om să se smerească, să-și conștientizeze limitele, dependența de Dumnezeu, să iasa dintr-o existență și mentalitate autosuficientă, autonomă și să se deschidă Bunului Dumnezeu. Din acest punct de vedere, este o mare binecuvântare! Vorbim însă de oameni maturi, nu de copii… Experiența ne spune că în starea de suferință, omul este mai aproape de adevăr decât în starea de confort și de bine, pentru că, de obicei, binele riscă să-L concureze pe Dumnezeu. Omul se mulțumește cu starea de sănătate, cu bucuria împreună-petrecerii cu semenii lui, a unui pântece sănătos care-i permite să mănânce tot ce-i place, cu bucuria unei minți sănătoase care poate să „mestece” toate ideologiile și teoriile din această lume sau cu bucuria unui suflet care se poate îndulci cu tot felul de amăgiri, de iluzii… Toate acestea îl țin pe om departe de adevărul lucrurilor, de adevărul propriei existențe. Confruntarea cu suferința și cu boala îl trezește, iar când se confruntă cu limitele posibilităților sale fiziologice, când organismul nu mai face față singur provocărilor, omul își dă seama că este o existență limitată.”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

• Boala nu trebuie întotdeauna văzută ca pe un lucru negativ. Adesea, prin boală, se arată oamenilor lucrarea de Providență a lui Dumnezeu în lume; acest lucru este argumentat și de tămăduirile din Sfânta Scriptură – un exemplu foarte sugestiv îl reprezintă vindecarea orbului din naștere: părinții îi cunoșteau boala, cei din comunitate de asemenea; Mântuitorul despre acesta spune cum nu a păcătuit, ci el s-a născut așa ca prin dânsul să se arate Slava lui Dumnezeu.
• În general în familia celui bolnav toate consecințele negative ce vin cu o boală pot fi diminuate dacă membrii familiei depun efort în favoarea depășirii situației. Este nevoie de comunicare deschisă între medicul de familie și membrii familiei, și de asemena este nevoie în special de răbdare, înțelegere și rugăciunie, prin intermediul cărora se poate crea mediul favorabil ce îl va ajuta pe cel în cauză să treacă mai ușor peste perioada grea.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat, Diac. Constantin Andrieș

 

[1]  Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, trad. rom. de pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1997, nota 57, p. 33; Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, IX, P.G. 32, col. 109.

[2] *** Ne vorbește părintele Porfirie, trad. ierom. Evloghie Munteanu, Edit. Egumenița, Galați, 2003, p. 306.

[3] Tămăduire = ἵasi; vb. iὢmai, a vindeca, a repara. Tămăduirea este legată de restaurarea sănătății ontologice de dinainte de păcatul originar, prin Iisus Hristos.