Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna septembrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 17.09.2024, la Biserica din cadrul „Muzeului Satului”, din orașul Suceava, slujitor fiind părintele Nikos Moroșanu din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Mântuitorului Iisus Hristos, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Credința în suferință” de către P.C. Pr. Nikos Moroșanu.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În viziunea creștină, suferința și îngrijirea celor bolnavi sunt privite nu doar ca o realitate umană inevitabilă, ci și ca o ocazie de comuniune cu Dumnezeu și aproapele, fiind ancorate profund în învățătura Scripturii și a Sfinților Părinți. În Sfânta Scriptură, suferința este văzută adesea ca o cale prin care omul poate dobândi maturitatea spirituală și își poate manifesta credința. În Epistola către Romani, Sfântul Apostol Pavel afirmă: „Ne bucurăm chiar și în necazuri, știind că necazul aduce răbdare; iar răbdarea încercare, și încercarea nădejde” (Romani 5, 3-4). Astfel, suferința nu este lipsită de sens, ci devine un mijloc de transformare lăuntrică. Sfinții Părinți accentuează că suferința, atunci când este trăită cu credință și nădejde, are un rol terapeutic și mântuitor. Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că suferințele sunt permise de Dumnezeu spre folosul sufletului: De multe ori Dumnezeu îngăduie să fim încercați, ca să ne curățim de păcate și să ne îndreptăm viața”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- „Îngrijirea bolnavilor este considerată o datorie sacră în tradiția creștină. Mântuitorul însuși a vindecat mulți bolnavi, arătând prin aceasta iubirea Sa nemărginită. Evanghelia după Matei subliniază importanța acestei lucrări: „Am fost bolnav și M-ați cercetat” (Matei 25, 36). În acest context, îngrijirea celui bolnav devine o lucrare prin care omul slujește lui Dumnezeu.;
- Sfinții Părinți, precum Sfântul Vasile cel Mare, au organizat primele instituții caritabile și spitale, fiind pionieri în slujirea aproapelui. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „Îngrijirea celor bolnavi este o jertfă plăcută lui Dumnezeu”.
- Prin urmare, asumarea suferinței și îngrijirea celor bolnavi sunt strâns legate în teologia creștină, fiind o expresie a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. Atât Scriptura, cât și tradiția patristică ne îndeamnă să trăim aceste realități cu nădejde, credință și dragoste, transformându-le într-o cale spre desăvârșire spirituală.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Adrian Duțuc pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 19.09.2024, la Parohia Sfinții Împărați Constantin și Elena – Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Ciprian Dumitru Hirghiligiu, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea slujbei de Sfințire a Apei, rugăciuni de binecuvântare pentru credincioși urmate de susținerea prelegerii cu tema „Credința în suferință ” de către P.C. Pr. Bogdan Hrecinic.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În viziunea ortodoxă, suferința își găsește sensul suprem în Crucea lui Hristos. Domnul a luat asupra Sa suferința omenirii, purtând crucea și acceptând moartea pentru mântuirea lumii. Prin jertfa Sa, suferința nu mai este doar o povară, ci devine un mijloc de răscumpărare și o cale spre viața veșnică. Apostolul Pavel ne încurajează să privim suferința ca pe o părtășie cu Hristos: „Dacă suferim împreună cu El, vom și împărăți împreună cu El” (2 Timotei 2, 12). În același timp, suferința este privită ca o școală a virtuților. Sfântul Apostol Iacov îndeamnă: „Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea” (Iacov 1, 2-3). Prin răbdare, omul își purifică sufletul și învață să se încreadă în voia lui Dumnezeu. Ortodoxia învață că suferința trebuie întâmpinată cu răbdare, smerenie și nădejde. Nu este vorba de o acceptare pasivă, ci de o asumare activă, în care omul își pune încrederea în Dumnezeu, cerându-I ajutorul. Rugăciunea, Sfintele Taine, precum Spovedania și Împărtășania, devin izvor de întărire sufletească în mijlocul suferinței.
Totodată, Biserica îndeamnă la solidaritate față de cei care suferă. Credinciosul este chemat să fie aproape de cei bolnavi, să-i mângâie și să-i sprijine. Mântuitorul spune: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40). Această poruncă ne arată că îngrijirea celor aflați în suferință este o manifestare a iubirii față de Dumnezeu.”
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe văd în suferință o chemare la smerenie și pocăință. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „Dumnezeu îngăduie suferința pentru a ne curăți de păcate și a ne întări credința”. Astfel, suferința devine un prilej de introspecție și de reînnoire spirituală;
- Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că suferința are o dimensiune ascetică, ajutându-ne să ne desprindem de cele trecătoare și să ne îndreptăm inima spre cele veșnice: „Cel ce rabdă suferința cu credință și iubire devine părtaș al slavei lui Dumnezeu;
- Pentru credința ortodoxă, suferința nu este o simplă povară, ci o cale tainică spre mântuire. Prin răbdare, credință și comuniune cu Hristos, omul poate transforma suferința într-un prilej de creștere duhovnicească și de unire cu Dumnezeu. În același timp, chemarea de a alina suferința altora este o expresie a dragostei creștine și a solidarității în trupul Bisericii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Ciprian Dumitru Hirghiligiu pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 30.09.2024, la Parohia „Sf. M. Mc. Gheorghe” Mitocu Dragomirnei, păstorită de către părintele Mihai Gelu Apăvăloaie, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul ,,Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Sfântului Maslu, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Sfințirea prin Taina Sf. Maslu și Impactul său Asupra Vindecării Sufletești și Trupești”, de către părintele paroh.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Unul dintre cele mai importante aspecte ale Tainei Sfântului Maslu este legătura profundă dintre credința bolnavului și voința lui Dumnezeu. Sfântul Iacov spune în epistola sa că „rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica; și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 15). Acest verset subliniază clar că, deși Taina are un rol important în vindecarea trupească, esența ei este întărirea spirituală și iertarea păcatelor.
Totuși, nu toți cei ce primesc Taina Maslului sunt vindecați trupește, și aceasta nu pentru că Taina ar fi ineficientă, ci pentru că Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, poate decide că o suferință continuă sau chiar boala însăși este necesară pentru desăvârșirea spirituală a omului. Dacă Maslul ar garanta mereu vindecarea fizică, atunci, teoretic, nimeni nu ar mai muri, căci oamenii ar recurge la această Taină de fiecare dată când ar fi bolnavi. Însă Biserica ne învață că scopul principal al Maslului nu este evitarea morții, ci pregătirea sufletului pentru viața veșnică.
Experiența practică ne arată că, de multe ori, Taina aduce vindecare trupească doar atunci când aceasta este folositoare pentru mântuirea sufletului. În cazurile în care vindecarea trupească nu are loc, Maslul conferă întotdeauna tărie spirituală, ajutându-l pe bolnav să suporte suferința și să o vadă ca pe o încercare a credinței, o cale de a se apropia mai mult de Dumnezeu”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Rugăciunile colective sunt o formă de solidaritate spirituală, prin care toți se unesc în rugăciune pentru însănătoșirea celui suferind. De multe ori, cei din jurul bolnavului sunt chemați să-și mărturisească propriile păcate, pentru ca rugăciunea comună să fie primită de Dumnezeu cu mai multă putere;
- Această lucrare sfântă subliniază faptul că adevărata sănătate nu este doar cea trupească, ci mai ales cea sufletească, iar prin Maslu, omul primește harul necesar pentru a înainta pe calea mântuirii;
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui Mihai Gelu Apăvăloaie pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 12.09.2024, la Parohia Sălăgeni, păstorită de către părintele Ionuț Dobrițoiu, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea slujbei de Sfințire a Apei și Taina Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Asumarea suferinței în cazul celor bolnavi” , de către părintele paroh.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În Ortodoxie, asumarea suferinței nu este un proces solitar. Biserica, prin slujbele și Sfintele Taine, sprijină pe cei bolnavi, oferindu-le mângâiere și întărire. Sfântul Maslu, în mod special, este rânduit pentru vindecarea trupului și sufletului, fiind un act de comuniune între cel bolnav și comunitatea credincioșilor.
De asemenea, îngrijirea celor bolnavi este considerată o datorie fundamentală a creștinului. În Evanghelia după Matei, Mântuitorul spune: „Am fost bolnav și M-ați cercetat” (Matei 25, 36), subliniind că orice act de compasiune față de cei aflați în suferință este o lucrare de iubire față de El. Credința ortodoxă învață că suferința trebuie întâmpinată cu răbdare, nădejde și rugăciune. Cel bolnav este încurajat să-și pună toată încrederea în Dumnezeu, cerându-I ajutorul și primind boala ca pe o încercare care poate aduce vindecare sufletească și sfințire.
De asemenea, bolnavul este chemat să fie activ în lupta spirituală, participând la viața liturgică a Bisericii, primind cu regularitate Sfânta Împărtășanie și căutând să trăiască fiecare moment al suferinței ca o oportunitate de apropiere de Dumnezeu.”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Asumarea suferinței celor bolnavi, în viziunea creștin-ortodoxă, este o cale de mântuire, o cruce care, purtată cu credință și nădejde, aduce omului vindecare sufletească și binecuvântare. Prin sprijinul oferit de Biserică și prin comuniunea cu aproapele, suferința devine mai ușor de purtat, iar cel bolnav poate descoperi în mijlocul durerii puterea și iubirea lui Dumnezeu;
- Pentru cel bolnav, suferința devine un prilej de introspecție și de regăsire a relației cu Dumnezeu. Prin rugăciune și răbdare, el poate transforma această încercare într-o cale de sfințire personală. Mântuitorul ne învață: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33), arătând că în El se află puterea de a birui suferința.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 26.09.2024, la Parohia Stâncuța, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Lucian Harasim din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 5, aşezat sub patronajul „Sfântul Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Taina Sf. Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi” de către părintele paroh.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Taina Sfântului Maslu este una dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe și este rânduită în mod special pentru vindecarea sufletească și trupească a celor bolnavi. Prin rugăciuni, ungerea cu untdelemn sfințit și lucrarea harului divin, această Taină aduce mângâiere, întărire și nădejde în viața celor care se confruntă cu suferința.
Sfântul Maslu are rădăcini biblice, fiind instituit de Mântuitorul Iisus Hristos și continuat de Apostoli. În Epistola Sfântului Apostol Iacov, găsim îndemnul clar: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica; iar de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15).
Această Taină este o manifestare a iubirii și milostivirii lui Dumnezeu față de om. Ea nu este doar pentru vindecarea trupească, ci și pentru iertarea păcatelor, subliniind legătura profundă dintre sănătatea sufletului și cea a trupului˝.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Pentru ca această Taină să fie lucrătoare, este esențial ca bolnavul să se apropie de ea cu credință și smerenie. Rugăciunea personală, pocăința și participarea la Spovedanie și Împărtășanie sunt pași importanți pentru a primi harul divin în mod deplin;
- Taina Sfântului Maslu este o sursă de har și binecuvântare pentru cei aflați în suferință. Prin rugăciunile și ungerea cu untdelemn, bolnavii primesc alinare sufletească, întărire trupească și iertarea păcatelor. Această Taină nu doar că aduce vindecare și mângâiere, ci și întărește legătura dintre cel suferind și Dumnezeu, oferindu-i speranță și nădejde în iubirea divină;
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulțumit părintelui paroh Boca Ioan Dorin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 03.09.2024, la Parohia Humoreni, județul Suceava păstorită de către părintele Nicolae Lucian Hirghiligiu din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de părintele Marius Davidoaia.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Îngrijirea celor suferinzi în perspectiva creștin-ortodoxă” de către părintele paroh.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În credința creștin-ortodoxă, îngrijirea celor suferinzi este considerată o expresie esențială a iubirii față de aproapele și o împlinire a poruncii lui Dumnezeu. Această lucrare nu este doar o responsabilitate socială, ci și o chemare sfântă, având rădăcini adânci în învățătura lui Hristos și în exemplul oferit de El în timpul vieții Sale pământești. Mântuitorul Iisus Hristos este cel mai înalt exemplu de milă și compasiune față de cei aflați în suferință. Evangheliile ne prezintă numeroase cazuri în care Hristos a vindecat bolnavii, a alinat suferințele celor marginalizați și le-a oferit speranță celor deznădăjduiți. Fie că a fost vorba despre vindecarea orbilor, a celor paralizați sau a celor posedați de demoni, Hristos a arătat prin fiecare minune puterea iubirii Sale divine.
De asemenea, El a subliniat importanța îngrijirii aproapelui în pilde precum Samarineanul milostiv (Luca 10, 25-37), învățându-ne că iubirea față de cei suferinzi trebuie să depășească orice barieră socială sau culturală”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- În perspectiva ortodoxă, îngrijirea celor bolnavi este o lucrare mântuitoare atât pentru cel care suferă, cât și pentru cel care îl ajută. Mântuitorul spune: „Am fost bolnav și M-ați cercetat” (Matei 25, 36), arătând că fiecare act de compasiune față de cei aflați în suferință este o slujire directă adusă Lui;
- Această lucrare nu este doar o alinare fizică, ci și una spirituală. Prezența, rugăciunea și cuvântul de mângâiere devin un sprijin important pentru cel suferind, care astfel simte iubirea lui Dumnezeu prin cei din jur. În același timp, cel care ajută își cultivă virtuți precum smerenia, răbdarea și iubirea jertfelnică;
- Îngrijirea celor suferinzi, în perspectiva creștin-ortodoxă, este o lucrare sfântă care unește omul cu Dumnezeu și cu aproapele său. Prin iubire, rugăciune și dăruire, cei bolnavi primesc alinare și speranță, iar cei care îi îngrijesc se apropie de Dumnezeu, devenind mâinile iubirii Sale în lume. Această lucrare nu este doar o împlinire a unei datorii morale, ci și o cale spre desăvârșirea spirituală;
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 24.09.2024, la Parohia Bursuceni, păstorită de către părintele Alin Cobzaru din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul „Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi” de către părintele paroh.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Efectul fizic sau vindecarea de bolile trupești rezultă din recomandarea pe care o face Sfântul Iacov bolnavilor, ca să primească această Taină, însemnând că prin ea se urmărește vindecarea lor trupească, atunci când aceasta e folositoare și pentru mântuirea sufletului. Iar că această vindecare are loc o arată cuvintele „și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica”, adică îl va mântui de boală și-l va ridica din patul suferinței. Expresia „îl va ridica” mai înseamnă însă și că îi va ridica moralul, adică va întări sufletește pe cel bolnav, ca să suporte mai ușor boala. Și când cineva are tăria sufletească de a suporta boala, și aceasta este un fel de însănătoșire.
Experiența ne arată de fapt că nu toți cei ce primesc Taina Maslului se și vindecă de boală, fie din cauza puținei lor credințe, fie din pricina preștiinței lui Dumnezeu că vindecarea nu le-ar aduce vreun folos pentru mântuire. De altfel, dacă Maslul ar avea totdeauna ca urmare vindecarea trupească, ar însemna ca oamenii să nu mai moară niciodată, întrucât ei ar recurge mereu la primirea lui, de câte ori sunt bolnavi. Domnul nu a voit să dea omenirii, prin Maslu, nemurirea pe pământ. Dacă nu urmează totdeauna însănătoșirea fizică, în schimb cel ce primește această Taină cu cuviință și are dispoziția sufletească potrivită dobândește totdeauna tăria sufletească de a răbda boala și de a se afla prin aceasta pe calea mântuirii.”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- „Dacă este cineva bolnav, să cheme pe preoții Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în numele Domnului. Rugaăciunea făcută cu credință va izbăvi pe cel bolnav și Domnul îl va vindeca, iar dacă a facut păcate îi vor fi iertate… Mare putere are rugăciunea ce¬lui fără de prihană…” (Iacov, 5, 14-16).;
- Din cuvintele Apostolului Iacov reiese ca Maslul este o lucrare sfântă văzută, care era cunoscută și practicată de Biserică înainte de a scrie el epistola. Această lucrare se săvârșea „în numele Domnului”. Sfantul Iacov ne încredințează că prin Taina Maslului se împărtășește creștinului harul vindecător pentru bolile trupești și sufletești;
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat Pr. Cristian Valentin Diaconu
