Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna iunie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sf. Mitropolit Dosoftei”
În seara zilei de 10 iunie 2024, a avut loc o nouă întâlnire a preoților din cercul pastoral nr. 1, „Sf. Mitropolit Dosoftei”, Câmpulung Moldovenesc. Evenimentul a avut loc în biserica „Sf. Nicolae” a Parohiei Sadova II.
Sub protia preotului Șuiu Alexandru-Iulian, misionar protopopesc în cadrul Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, preoții au săvârșit slujba Acatistului Sfinților Doctori fără de arginți, Chir și Ioan.
După rânduiala de rugăciune, părintele Mîndrilă Simion, preot paroh al parohiei gazdă, a rostit un cuvânt introductiv, urând bun venit preoților prezenți. În continuare, a susținut referatul intitulat „Familia celui suferind, între implicare și abandonare”. Din cuprinsul referatului cităm următoarele: „Aproape nimic nu provoacă familiile așa cum o face boala. Odată cu aceasta, viața de zi cu zi capătă un nou ritm, iar grijile și noile provocări pot duce la epuizare, frică și stres. Observăm că atunci când un membru al familiei este bolnav, ceilalți sunt de obicei afectați, având nevoi asemănătoare celor care sunt în suferință: Și dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună (I Cor. 12, 26). Sfântul Porfirie Kavsokalivitul îndeamnă: Începeți-vă viața nu în doi, ci în trei. Faceți-I loc lui Hristos în viața voastră și Biserica să fie al vostru refugiu. Credința îl preface pe om și-l vindecă. Prezența lui Hristos în viața de familie nu diminuează demnitatea persoanei umane întristate, ci o salvează și o înalță, după ce aceasta a fost rănită de păcat și de suferința bolii”.
După cum aflăm din Evanghelii, „tatăl disperat aleargă la Hristos pentru vindecarea fiului și auzim acel răscolitor Cred, Doamne! Ajută necredinței mele! (Marcu 9, 24), cananeanca are îndrăzneală de mama îndurerată și o oarecare obrăznicie sfântă atunci când Doamne, ajută-mă! (Matei 15, 25) devine rugăciunea ei pentru fiică și rugăciunea Bisericii întregi, iar Iair, mai marele sinagogii, devine un pedagos al părinților care-și iubesc copiii (Luca 8, 41-56). Pe de altă parte, prietenii slăbănogului din Capernaum (Luca 5, 17-26) prin credința lor profundă contribuie la vindecarea acestuia, așa cum sutașul roman prin rugăciune și credință aduce tămăduirea servitorului său (Matei 8, 5-13). În exemplele amintite, atât familia restrânsă, cât și familia mare, dacă îl au pe Hristos drept sprijin și temelie, suferința se transformă în binecuvântare: Mântuitorul prețuiește mult credința celor care ajută pe cel bolnav, fiind credința unită cu iubire milostivă și multă smerenie. Prin urmare, învățăm că Dumnezeu prețuiește mult credința celor din familia bolnavului, credința prietenilor lui, credința celor care îl ajută pe cel neputincios, credința tuturor celor milostivi și solidaritate cu cel aflat în suferință – spune Părintele Patriarh Daniel”.
Pentru unele familii, „apariția bolii este moment de panică, de deznădejde, de lipsă de compasiune, de egoism, și astfel cel în suferință este neglijat sau părăsit, uitat și însingurat, convins că nu are nicio șansă de a primi alinare și vindecare. Doamne, nu am om! (Ioan 5, 7) este strigătul disperat al tot mai multor semeni ai noștri care sunt abandonați de familie. Este strigătul deznădăjduit al bolnavului cuprins de adicții, părăsit pe un pat de spital, singur. Sunt cazuri când soțul sau soția au divorțat din cauza unui copil născut cu malformații, cu boli grave sau în urma unui accident nefericit, unul dintre soți, rămas imobilizat la pat sau într-un scaun cu rotile, a fost părăsit de celălalt”. În toate încercările, soluția rămâne credința: „A crede în Hristos Cel care nu S-a ferit de suferință și care este prezent în fiecare dintre noi este un mare câștig, o mare mângăiere și poate da multă putere în suferință. Mântuitorul, prin pătimirile și umanitatea Sa care este comună Lui și omului, este alături de cel aflat în boală și în neputință, dacă dorește și conștientizează că Hristos participă la sufeința lui: Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întărește (Filipeni 4, 13)” .
După expunere, a luat cuvântul părintele coordonator al cercului zonal, preotul doctor Macar Ilie, care l-a felicitat pe părintele referent pentru materialul alcătuit cu multă implicare și seriozitate. Tema ne face să ne gândim la drama slăbănogului de la Vitezda, care era singur, nu mai avea pe nimeni din familie aproape, dar știm că a venit în sprijinul lui Însuși Dumnezeu-Omul. În altă ordine de idei, boala, pentru familie, reprezintă un moment de răscruce, care se poate transforma în Cruce – suferința se cere asumată, purtată împreună. Este mare lucru când cei mai puternici pot prelua din greutate. Suferința este și un test pentru familie, atunci se vede și adevărata dragoste și unitatea familiei, la bine și la greu. Harul primit la Taina Cununiei susține familia și în astfel de momente, mai grele. Există un sens duhovnicesc al pericopei evanghelice care se citește la Cununie. Vinul de la urmă se dovedește mai bun. Iubirea dintre soți crește, chiar dacă de-a lungul anilor trec prin perioadă de criză, prin încercări. Dacă obstacolele sunt depășite, împreună cu nașii, când cer ajutor de la Maica Domnului și de la Maica spiritual – Biserica, atunci iubirea se restaurează și se înmulțește.
Au luat apoi cuvântul mai mulți preoți, aducând în atenția tuturor diferite situații de încercare care au dus la întărirea în credință a familiilor, la manifestarea solidarității în parohie (prin rugăciune comună, etc).
Concluziile au fost formulate de către preotul Șuiu Alexandru-Iulian, care a amintit faptul că Mântuitorul a săvârșit multe vinedecări ca urmare a rugăciunilor și credinței familiei celor aflați în suferință.
În mijlocul preoților a fost prezent și părintele Hrițcan Gheorghiță, directorul Departamentului de Pelerinaje și Turism din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, a prezentat oferta de pelerinaje, pe care agenția Egeria dorește să le organizeze pe viitor, oferind mai multe detalii în acest sens și prezentând mai multe posibile destinații, cu principalele obiective ale lumii creștine.
La final, părintele Mîndrilă Simion, în calitate de gazdă, a mulțumit tuturor celor prezenți, care și-au unit glasurile în cântarea „Îngerul a strigat”.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfinții Români”
În seara zilei de luni, 24 iunie 2024, Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”, Crucea, a găzduit întâlnirea cercului pastoral nr. 2, „Sfinții Români” – Valea Bistriței.
Cu acest prilej, începând cu ora 18, preoții care fac parte din acest cerc pastoral, sub protia părintelui Ungurean Radu, preot paroh la Parohia Crucea și coordonator al cercului pastoral zonal, au săvârșit slujba Aghiezmei și Taina Sfântului Maslu de obște, în biserica parohială. Au participat mulți credincioși din comunitate, mai ales că evenimentul s-a desfășurat într-o zi de sărbătoare, cu întreită semnificație, fiind prăznuirea liturgică a Preasfintei Treimi, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul dar și Aducerea Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou în cetatea Sucevei. Totodată, ziua a marcat începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, de aceea credincioșii au răspuns invitației se a se aduna în biserică pentru rugăciune comună.
Gazda întâlnirii, părintele paroh, preotul Ungurean Radu, a dat citire materialului pregătit pentru acest prilej, intitulat „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței”, din care cităm următoarele idei: „Sfinții Părinți cred că relele pe care le are de îndurat omul căzut sunt un efect firesc al pierderii bunurilor pe care le avea de la început, pricinuite de păcatul neascultării. Călcarea poruncii l-a întors pe om la starea după fire, adică la țărâna și la pulberea din care a fost făcut, zice Sfântul Atanasie cel Mare. Dacă suferința are drept prim izvor păcatul strămoșesc, ea poate fi pricinuită și de păcatele personale dar și de lucrarea duhurilor rele, precum cunoaștem din Cartea lui Iov, cea mai profundă și mai pătrunzătoare cugetare despre suferința omenească”.
Totuși, poate fi considerată boala o binecuvântare, în anumite situații? Preotul profesor Constantin Coman are un răspuns: „Așa cum aflăm din istoria biblică dar și din viețile pustnicilor, o anumită stare de boală și suferință poate fi convertită în binecuvântare. Boala și suferința în general îl ajută pe om să se smerească, să-și conștientizeze limitele, dependența de Dumnezeu, să iasă dintr-o existență și mentalitate autosuficientă, autonomă și să se deschidă Bunului Dumnezeu. Din acest punct de vedere, este o mare binecuvântare. Experiența ne spune că în starea suferință, omul este mai aproape de adevăr decât în starea de confort și de bine, pentru că, de obicei, binele riscă să-L concureze pe Dumnezeu”.
Un cuvânt de mulțumire a adresat apoi părintele paroh, Ungurean Radu, care a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru faptul că au răspuns invitației de a se ruga împreună pentru a primi binecuvântarea Preasfintei Treimi și mijlocirea Sfinților. La final, după obicei, credincioșii prezenți au fost miruiți cu untdelemn sfințit la Sfântul Maslu.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sf. Cuv. Daniil Sihastru”
Preoții din cercul pastoral „Sf. Cuv. Daniil Sihastru”, s-au întâlnit joi, 20 iunie 2024, la biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a Parohiei Bucșoaia. In prima parte a evenimentului, s-a săvârșit slujba Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sub protia părintelui Ianovici Gheorghe, de la Parohia Frasin, coordonatorul cercului pastoral zonal, care a rostit apoi un cuvânt introductiv, precizând că tema întâlnirii pornește de la pericopa evanghelică din Duminica a 24 după Rusalii, care ne face să înțelegem că bolile încearcă pe oameni indiferent de vârstă, dar se cuvine să avem credință, chiar dacă apar multe obstacole și trebuie stăruință.
În continuare, părintele Goraș Pavel, preot coslujitor la parohia gazdă, a susținut referatul intitulat „Credința în suferință (Luca 8, 40-56) și mijloacele pentru păstrarea și intensificarea acesteia”, din care redăm următoarele idei: „Unii oameni au calea vieții încâlcită, presărată cu boli și necazuri, cu suferințe de tot felul, alții străbat un drum drept și neted, în sănătate, belșug și bucurii. Iarăși este adevărat că nimeni nu are parte numai de bucurii sau numai de necazuri. Această inegalitate pare de neînțeles pentru mintea omenească și este tălmăcită de unii oameni, chiar buni creștini, într-un mod cu totul greșit și îndepărtat de adevăr. De pildă, despre cineva care suferă mult, se spune că are păcate mari, iar despre cel căruia îi merge bine, se spune că îl ajută Dumnezeu”. Iov însă era drept și rămâne pentru totdeauna exemplul de credință și răbdare în suferință: Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat. Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul hărăzit lui de Domnul; că mult milostiv este Domnul și îndurător (Iacov 5, 10-11).
A urmat intervenția mai multor preoți, care au apreciat referatul și au vorbit despre situații întâlnite în pastorație, când oamenii oferă exemple de credință puternică, oameni care au primit diagnostice grele, cu puține zile de trăit, potrivit medicilor care i-au văzut, dar care, prin rugăciunea multora, s-au ridicat și au mai trăit ani de zile, cu multă rugăciune și recunoștință față de Dumnezeu. Sunt multe situațiile în care oamenii se întorc la Dumnezeu atunci când cunosc suferința. Suferința este uneori o școală pentru credință, dar și credința este necesară în suferință. Când conștientizezi că suferi din cauza păcatelor tale, căința este sinceră șișansa de vindecare mai mare – mai ales vindecare sufletească.
Concluziile au fost formulate de părintele Ianovici Gheorghe, care a precizat că Mântuitorul a vrut să descopere credința femeii a cărei vindecare este redată în Evanghelie, nu a lăsat-o ascunsă pentru a fi pildă și curaj și pentru alții. Însă nu întotdeauna vindecarea vine repede, uneori Dumnezeu așteaptă să avem răbdare și mai ales stăruință în rugăciune și să nu ne pierdem credința. Uneori vin oameni la biserică, au plătit un pomelnic și se așteaptă să fie vindecați repede, pentru că s-au rugat își doresc să vadă rezultate imediate. Dar Mântuitorul Însuși și-a asumat suferința și a primit-o cu răbdare, cu toate că s-a rugat pentru îndepărtarea ei (Matei 26, 39). De multe ori nu înțelegem care este planul lui Dumnezeu pentru noi, dar trebuie să avem mereu credința că este spre binele nostru veșnic, adică mântuirea.
Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Mărturisitorii dreptei credințe”
Întâlnirea membrilor Cercului Pastoral Misionar nr. 4, denumit „Mărturisitorii dreptei credințe” s-a desfășurat marți, 18 iunie 2024, la catedrala „Sfânta Treime” – Vatra Dornei, preot paroh fiind părintele Valică Emanuel, iar coordonator al Cercului, preotul doctor Valică Mihai, coslujitor la aceeași parohie. Ședința a fost precedată de săvârșirea slujbei Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, începând cu ora 17:30. În mijlocul preoților din cercul zonal s-au aflat și părintele Goraș Aurel, protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc și părintele Hrițcan Gheorghiță, directorul Departamentului de Pelerinaje și Turism din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
După rânduiala de rugăciune, părintele paroh, Valică Emanuel, a dat citire referatului pregătit pentru această întâlnire, intitulat „Biserica spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea trupească și sufletească a omului și împreună-lucrarea cu știința medicală”. Din cuprinsul lucrării, notăm următoarele idei: „ Dacă Biserica este un Spital duhovnicesc[1], așa cum a spus Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci și Spitalul poate deveni Biserică pentru cel bolnav. „Căci, casa aceasta este spital duhovnicesc, ca să ne vindecăm aici rănile ce le vom lua de afară“ (Omilia a 2 cea de la Ioan). Iar în alt loc spune că Biserica este și spitalul sufletelor: „Biserica este spitalul sufletelor […] şi se cade, precum când ne ducem la spital şi după ce luăm doctoriile cele potrivite pentru răni, să ieșim“ (Omilia a 32 cea de la Facere)[2].
Ce frumos a fi ca toți medicii să fie preoți și toți preoții să fie medici! Anamneza, elaborarea diagnosticului, tratamentul medical administrat bolnavului, precum și rugăciunile preotului făcute la patul bolnavului, toate acestea devin un „act eclezial, deoarece în bolnav suferă Hristos, în doctor lucrează Hristos, iar în preot dezleagă Hristos” și în acest mod „nu se despart șansele vindecării de șansele mântuirii”[3].
În continuare, preotul coordonator l-a felicitat pe părintele paroh, în numele celor prezenți, pentru lucrarea prezentată și a intivat pe cei prezenți să ia cuvântul. A urmat o dezbatere constructive, în care s-au atins subiecte esențiale, care privesc mărturisirea adevărului de credință în vremurile tulburi de astăzi și importanța păstrării și transmiterii învățăturii de credință neschimbată și nealterată de influențe globaliste și secularizante.
Preotul doctor Magherca Marius a vorbit despre sobornicitatea Bisericii și caracterul vindecător al comuniunii eclesiale. Biserica nu este o societate, o simplă adunare, ci este Trupul lui Hristos (Efes. 1, 23; 5, 23), un organism viu, plin de harul Duhului Sfânt, iar creștinii sunt unii altora mădulare.
Pe lângă discuțiile legate de temă, părintele protopop a discutat cu preoții prezenți despre importanța conlucrării în ceea ce privește îngrijirea cimitirelor de pe raza municipiului Vatra Dornei și organizarea unor acțiuni comune pentru curățenie. O intervenție a avut și părintele Hrițcan Gheorghiță, care a prezentat oferta de pelerinaje pe care agenția Arhiepiscopiei le organizează la principalele obiective.
În calitate de gazdă, la final, părintele Valică Emanuel, a mulțumit tuturor pentru împreuna rugăciune și interesul arătat față de prezentarea făcută. Întâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Îngerul a strigat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare”
Marți, 18 iunie 2024, s-a desfășurat întâlnirea lunară a preoților care fac parte din cercul pastoral nr. 5, aflat sub ocrotirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și coordonat de preot doctor Rusu Ilie, de la Parohia Ciocănești. Evenimentul a avut loc în biserica „Nașterea Maicii Domnului”, a Parohiei Botoș, comuna Ciocănești.
După rostirea rugăciunilor începătoare, părintele paroh Țehanciuc Mihai a susținut referatul cu titlul „Îngrijirea bolnavilor ca datorie și binecuvântare (Matei 25, 34-46)”, din cuprinsul căruia redăm câteva idei: „
După susținerea referatului au urmat luări de cuvânt ale preoților prezenți, în care au prezentat unele situații întâlnite în pastorație, cu oameni care dau dovadă de multă credință și răbdare chiar dacă sunt în suferințe grele, având o conțiință curate și smerenie, dar și familii care îngrijesc pe cei bolnavi cu multă dăruire și jertfelnicie.
Chemarea preoților este aceea de a îngriji sufletește, atât pe cei bolnavi, dar și pe cei care îngrijesc, care au mare nevoie de întărire. Boala este o cruce și o chemare la purtarea sarcinii, unii altora (Galateni 6, 2). Desigur, lângă cei în suferință sunt trăiri sfâșietoare, nu toți oamenii pot primi și purta suferința în același fel. Sunt familii care cheamă preotul acasă nu pentru a face Sfântul Maslu pentru vindecare, ci „rugăciune pentru eliberare deplină din suferință” – după cum s-a exprimat unul dintre părinți. Totuși, au întâlnit și cazuri în care oameni care erau foarte bolnavi, după Sfântul Maslu s-au ridicat mai sănătoși.
Un alt subiect abordat a fost acela că înainte preotul duhovnic avea un rol mai mare în îngrijire, acum crește rolul psihologului. Totuși, Biserica și preoții au încă un rol important, recunoscut de mulți, mai ales în suferință, de aceea oamenii așteaptă de la noi să fim modele, să le dăm curaj și să le fim alături, să ne rugăm pentru ei și să-i încredințăm de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Care vrea ca oamenii să se mântuiască, adică să moștenească o viață nemuritoare și fără durere, în Împărăția cerurilor.
La final, părintele Țehanciuc Mihai, a mulțumit tuturor pentru prezență și interesul arătat față de tema adusă în discuție. Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului dedicat Maicii Domnului, „Cuvine-se cu adevărat”.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sf. Ap. Andrei”
În după amiaza zile de luni, 17 iunie 2024 preoții membri ai Cercului Pastoral Misionar nr. 6, ocrotit de Sfântul Apostol Andrei, au avut o nouă întâlnire pastoral-liturgică. Evenimentul a avut loc în biserica „Sf. Cuv. Parascheva”, a parohiei Păltiniș, comuna Panaci. Cu acest prilej, preoții au săvârșit Taina Sfântului Maslu, sub protia părintelui misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, cel care a rostit și un cuvânt de învățătură despre conținutul pericopelor evanghelice care se citesc la Taina Sfântului Maslu, care se referă la vindecarea trupului, dar și la vindecarea sufletului. De altfel, omul, ca întreg, are nevoie de vindecare integrală, dar mai ales de sănătate trupească. De cele mai multe ori trupului îi dăm mare importanță, în timp ce sufletului, care valoarează mai mult decât lumea aceasta, nu îi dăm mai nimic. De aceea, suntem chemați să ne îngrijim de suflet, care are nevoile lui, iar cea mai importantă este curățirea lui, prin spovedanie. De altfel, pocăința este o temă centrală în Taina Sfântului Maslu.
În continuare, părintele Roman Ionel, parohul bisericii gazdă, a susținut referatul „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi. Mărturii” , din care cităm: „În rânduiala Sfântului Maslu, Dumnezeu este invocat ca Doctorul sufletelor și trupurilor noastre, a Cărui milă este nemăsurată. Însănătoșirea bolnavului se cere prin rugăciune de la Dumnezeu, fiindcă Însuși Fiul Sau a luat trupul noastru. În calitatea lui de templu al Duhului Sfânt (I Corint. 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat și curățit prin materia văzută și sfințită, untdelemnul”. „Scopul și efectul principal al vindecării este restaurarea omenirii căzute, bolnave și muritoare și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu Biserica, care este deja manifestarea Împărăției pe pământ. Însăși săvârșirea acestei Taine de către mai mulți preoți manifestă voința Bisericii de a pune mai multe forțe ale ei în mișcare, prin comuniunea în rugăciune și în dragoste”. La finalul referatului a redat mărturia unei femei care s-a vindecat de o boală gravă și a născut un copil sănătos, în urma participării la Taina Sfântului Maslu, după ce medicii și diferite tratamente nu au reușit să o ajute.
După susținerea referatului, au luat cuvântul mai mulți preoți prezenți, felicitându-l pe părintele pentru materialul pregătit. Totodată, cei prezenți l-au felicitate pe părintele paroh pentru anuversarea zilei de naștere ș i-au cântat tradiționalul „La mulți ani”.
La final, preotul paroh a mulțumit părintelui misionar și celorlalți preoți prezenți, dar și credincioșilor care au răspuns invitației, într-o zi din cursul săptămânii, lăsând alte preocupări pentru a veni la biserică, făcându-i astfel o mare bucurie.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”
În după amiaza zilei de vineri, 21 iunie, Parohia „Nașterea Maicii Domnului”, Frumosu, a fost gazda unei noi întâlniri a preoților care fac parte din Cercului Misionar-Pastoral „Sf. Cuv. Vasile de la Moldoviţa”, cerc coordonat de către părintele Negură Dan Dumitru. Activitatea a debutat, în biserica parohială, unde preotul coslujitor, Niga Nicolae, a săvârșit slujba de sfințire a apei. În continuare, conform programului anunţat, în curtea locașului de cult, preoții din cercul pastoral, sub protia preotului misionar protopopesc, Șuiu Alexandru-Iulian, au săvârșit Taina Sfântului Maslu de obște. Protosul slujbei a rostit și un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți în număr mare, în care a vorbit despre alternanța mesajelor conținute de pericopele evanghelice care se citesc la Sfântul Maslu, în care se vorbește, pe de o parte, despre vindecarea trupului, iar pe de altă parte, despre vindecarea sufletului. De altfel, Biserica prin învățătura dar și prin slujbele sale, ne cheamă pe toți să ne gândim la suflet, meditând asupra cuvintelor Mântuitorului: Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16, 26). De aceea și zilele de post care preced sărbătorirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel să fie pentru toți un bun prilej de primenire sufletească, de spălare a hainei sufletului, prin Spovedanie.
Părintele paroh, Bodnari Cornel, în calitate de gazdă, a rostit un cuvânt de mulțumire, exprimându-și bucuria că într-o zi obișnuită, credincioșii parohiei au răspuns invitației de a se ruga, rugăciunea fiind o hrană necesară sufletului. A urmat binecuvântarea credincioșilor prezenți prin stropirea cu Aghiazmă și ungerea cu untdelemn sfințit.
În continuare a luat cuvântul părintele paroh, în calitate de gazdă, care a adresat un cuvânt de mulțumire tuturor celor prezenți, preoți și credincioși, pentru că au răspuns invitației de a se ruga împreună.
După miruirea credincioșilor, părintele coslujitor la parohia gazdă, preotul Niga Nicolae, a dat citire materialului pregătit cu acest prilej, intitulat „Suferința omului modern (depresie, deznădejde, adicții, avariție, etc) și mijloacele necesare pentru tratarea acesteia”, din care cităm: „preotul profesor Dumitru Popescu a folosit pentru descrierea condiției omului secolului nostru expreia omul fără rădăcini. Un om înstrăinat de sine însuși pentru că s-a înstrăinat, prin păcat, de Dumnezeu; un om singularizat și închis în propriul egoism pentru că s-a distanțat de simțirea, responsabilitatea și sensibilitatea față de celălalt”. „Într-un interval de câțiva ani morfologia societății s-a schimbat radical: preocuparea, obsesivă chiar, de a răspunde cerințelor lumii de astăzi îl obosește pe om, psihic, cee ace duce la riscul uitării de sine. Uită de sine, de Dumnezeu și de aproapele, devenind un om care trăiește la limita mediocrității. Anxietatea și depresia se instalează în omul care își uită demnitatea, unicitatea de persoană create de Dumnezeu după chipul Său și în perspectiva asemănării cu El. Înstrăinarea de Dumnezeu prin păcat duce la căutarea de noi forme de angoasă, care duc la un pesimism existential grav, chiar patologic”. Biserica oferă soluții și ajutoare pentru vindecare: „intensificarea rugăciunii și a credinței în Dumnezeu; împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos – antidotul nemuririi; întreținerea unei relații mai intense cu duhovnicul. Spovedania păcatelor îl eliberează pe cel în depresie sau în stare de păcat; implicarea în comunitatea parohială este un aspect important, etc”.
Expunerea a fost urmată de luări de cuvânt ale preoților prezenți, care au apreciat materialul pregătit, care constituie o temă de reflecție foarte important, pentru că astăzi sunt multe pericole pentru sufletele oamenilor. Omul, îndepărtându-se de Dumnezeu, caută să umple golul cu plăceri, caută în altă parte, căzând în capcană, în mreje care anulează libertatea, afectându-i viața. În prezent, oamenii trec prin drame greu de imaginat, nu le mai pot gestiona, uneori se ascund, nu cer ajutor, alte ori cei din jur sunt neputincioși în a-i ajuta. Acum vedem în parohii că mai ales tinerii sunt foarte sensibili, nu pot duce gruel, nu pot face față unor situații mai dificile. Se pune mare accent pe încrederea în propriile puteri, dar omul este neputincios, are mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu – singura salvare este credința și încredințarea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
La final, coordonatorul cercului zonal părintele Negură Dan Dumitru a concluzionat întâlnirea, afirmând că depresia este un blocaj emotional, un moment greu, de nemulțumire, supărare interioară. Contează mult ca omul să nu se simtă singur, altfel vindecarea este foarte grea. De aceea, rolul preotului este esential, de a asculta și încuraja, dar mai ales de a se ruga. Ca de obicei, întâlnirea s-a încheiat prin cântarea imnului liturgic „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
CERCUL PASTORAL NR. 8
„Sf. Ier. Spiridon”
Joi, 21 iunie, Parohia „Sf. Nicolae”, Colacu, din comuna Fundu Moldovei, a fost gazda unei noi întâlniri a cercului pastoral „Sf. Ierarh Spiridon”, din zona Fundu Moldovei – Izvoarele Sucevei, cerc coordonat de părintele Horga Alexandru, preot paroh la parohia Breaza II. De la ora 17, preoții din cercul pastoral zonal, au săvârșit slujba Acatistului Maicii Domnului, Bucuria tuturor celor necăjiți, sub protia părintelui Șuiu Alexandru-Iulian, preot misionar protopopesc al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc.
În mijlocul clericilor din zonă a ajuns și părintele protopop, Goraș Aurel, în urma participării la permanența eparhială care a avut loc în cursul respectivei zile, la Centrul Eparhial de la Suceava. Conform programului anunțat, gazda întâlnirii, părintele paroh, Dănilă George Dorin, a susținut referatul pregătit pentru acest prilej, intitulat „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea deznădejdii celui suferind, din care cităm următoarele idei: „Ca și preoți, nu trebuie să avem alt ideal, decât acela, ca prin ceea ce facem să fim folositori vieții, să iubim omul și să ne consacrăm slujirii lui. De aceea, este evident că cea mai mare sarcină pe care o avem este de a susține și promova existența celorlalți, de a promova în lume adevărul și viața”. În cazul în care oamenii se îmbolnăvesc, „pentru preot, indiferent de forma medicală de care suferă cel din fața lui, nu există decât un demers, acela de a-l lumina pe bolnav în așa măsură încât să conștientizeze că tocmai boala lui este, prin excelență, semnul prezenței lui Dumnezeu, semnul că acolo coboară Hristos pentru a face invitația la ospățul Împărăției. O cale înțeleaptă de a-i călăuzi pe bolnavi spre o astfel de concepție este aceea de a le descoperi dimensiunea rugăciunii. Rugăciunea este primordială, Este cineva bolnav între voi? Să se roage (Iacob 5, 13), iar pentru ca aceasta să-și găsească locul potrivit în sufletul celor bolnavi, preotul este cel care trebuie să arate sensul rugăciunii”.
După expenerea referatului, părintele coordonator al cercului zonal, l-a felicitat pe părintele paroh, în numele membrilor cercului pastoral zonal, pentru materialul pregătit. Au luat cuvântul mai mulți preoți, expunând situații întâlnite în pastorație, în care mulți oameni cuprinși de boli, au avut nevoie de ajutor, iar preoții s-au implicat, inclusiv cu transportul acestora la spitale sau asigurarea medicamentației necesare. Parohiile din zonă sunt situate în zona de munte, casele sunt răsfirate, unele gospodării chiar izolate, iar în multe situații preotul este singurul care ajunge la bătrânii singuri și neputincioși. Realitatea din teren i-a determinat, fără să caute a se lăuda, să se implice și să fie alături de cei în nevoie. Desigur, așteptările sunt mari, omul bolnav are nevoie de atenție, dar astfel se împlinește Evanghelia și lucrarea de milostenie.
Concluziile întâlnirii au fost formulate de către părintele protopop, apreciind referatul, dar și intervențiile preoților. Într-adevăr, omul aflat în suferință are mare nevoie de ajutor și mai ales să nu se simtă singur și abandonat. Intâlnirea s-a încheiat prin intonarea imnului „Cuvine-se cu adevărat”, dedicat Maicii Domnului.
A consemnat, arhid. Norocel Bogdan
[1]https://www.sophia.ro/carti-Boala-%C8%99i-t%C4%83m%C4%83duirea-sufletului-Ierotheos-Vlachos-mitrop-so-1065.html, (5 Aprilie 2024).
[2]https://doxologia.ro/biserica-este-spital-de-obste (5 Aprilie 2024).
[3]Prof. Univ. Dr. Pavel CHIRILĂ și Pr. Dr. Mihai VALICĂ, Spitalul Creștin. Introducere în medicina pastorală, Ed. Christiana, București, 2004, p. 34.
