Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna iunie întâlniri ale cercurilor pastorale.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 18.06.2024, la Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Rădășeni, păstorită de către părintele Aioanei Constantin, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.
După săvârșirea Acatistului Maicii Domnului, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea deznădejdii celui suferind”, care a fost susținută de către părintele Aioanei Constantin, de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Omul, fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, într-o armonie deplină a ființei sale, pătruns de energiile divine necreate, nu a cunoscut la început suferința. Neascultarea primilor oameni s-a tradus în fapt prin pierderea hainei de lumină protectoare dumnezeiască și alterarea armoniei omului cu el însuși, cu Dumnezeu și lumea înconjurătoare. Sănătatea fizică începe de acum să nu mai fie un bun definitiv al omului, care i se dă lui în mod absolut, ci este o stare de mai puțină boală. Deși suferința a fost văzută întotdeauna ca pe un accident în viața omului, iată că ea devine acum însoțitorul fidel al ființei umane.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Preotul sau duhovnicul nu poate da alte sensuri suferinței decât din perspectivă biblică și patristică. Întrucât omul creat de Dumnezeu este o realitate tainică, fiind imposibil de exprimat în cuvinte misterul unirii dintre suflet și trup, tot astfel, în actul vindecării, există o strânsă legătură între activitatea preotului, familiei și a medicului.
- Rugăciunea preotului vine în sprijinul actului medical în sine, întrucât el are capacitatea și mijloacele necesare restabilirii liniștii sufletești a bolnavului, liniște care, în esență, constă în împăcarea și restaurarea comuniunii omului cu Dumnezeu și cu semenii săi. Preotul știe că harul Sfântului Duh se revarsă și lucrează deopotrivă în suflet și în trup, neexistând separație între aceste două realități care alcătuiesc persoana umană.
- Prin toate acestea devenim mâinile iubirii milostive a lui Hristos pentru cei bolnavi și săraci, aducând speranță și bucurie acolo unde este suferință și întristare. Biserica şi Spitalul sunt două spații complementare sănătății ființei umane. Poruncile lui Hristos pornesc de la existența bolii omului și țintesc spre tămăduirea lui. Nici prescripțiile doctorului nu sunt niște formule de legi, ci pornesc de la boala omului și țintesc spre vindecarea lui.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 11.06.2024 la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Siliștea Nouă, păstorită de către părintele Agafiței Mihail din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de către părintele Chihaia Denis.
După săvârșirea Sfintei Liturghii, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Bolile incurabile șansă, binecuvântare sau posibilitatea de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței” susținută de către părintele Agafiței Mihail de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Sunt foarte mulţi oameni care, atunci când se află în suferinţă, îşi pun întrebarea: De ce tocmai eu să sufăr? Sunt eu, oare, cel mai păcătos? Sunt cel mai rău dintre oameni? Desigur, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi au dat răspunsul la aceste întrebări, dar foarte adesea răspunsurile lor trebuie să fie explicate, prezentate într-un limbaj existenţial, adecvat contextului cultural în care trăim. Avem de-a face cu o dimensiune foarte profundă a vieţii, şi anume suferinţa, care în Iisus Hristos Domnul nu a fost evitată, ci transfigurată, asumată şi schimbată în umanizare mai profundă şi într-o biruinţă pornită din interiorul suferinţei. Dreptul Iov, care suferă fără nici o vină, este o prefigurare a lui Hristos, este un om care a primit un har deosebit de la Dumnezeu ca să sufere, deşi nu are nici o vină. El suferă şi rabdă, dar nu se răzvrăteşte. Dreptul Iov este un om care rabdă suferinţa cu credinţă puternică în Dumnezeu şi cu o nădejde neîndoielnică. El prefigurează răbdarea în suferinţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar şi a tuturor drepţilor”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Este mare nevoie de a mobiliza comunitatea de acasă, familia şi parohia, pentru ca cel bolnav să nu se simtă singur. Nu este suficient să se roage doar preotul de caritate pentru cel bolnav, ci trebuie ca şi preotul paroh şi preoţii slujitori din parohia celui bolnav să se roage. Preoţii trebuie să cunoască listele bolnavilor lor din parohie. Când un bolnav ştie că întreaga comunitate se roagă pentru el, primeşte o alinare, o încurajare, o întărire mai mare.
- Vizitarea bolnavilor este, de asemenea, foarte importantă, iar Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că vom fi judecaţi după cât am iubit pe semenii noştri cu iubire milostivă, iar El devine Mântuitorul-pacient. „Am fost bolnav şi nu M-aţi cercetat“, spune El (cf. Matei 25, 43). Nu spune: nu M-aţi vindecat, pentru că nu stă în putinţa noastră să vindecăm, dar stă în putinţa noastră să vizităm pe cei bolnavi. Deci, El este când Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, când pacient. Hristos Domnul este tainic prezent în medicul competent şi credincios care devine mâna Lui vindecătoare, alegând cel mai bun medicament.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 11.06.2024, la Parohia Sfinții Voievozi din Bogata păstorită de către părintele Pavel Valentin Alexandru, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Andrioaia Tudor.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Suferința omului modern și mijloacele necesare pentru tratarea acesteia”, care a fost susținută de către părintele Pavel Valentin Alexandru de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Unul dintre adevărurile incontestabile în legătură cu lumea și cu omul contemporan îl constituie faptul că atât unul, cât și celălalt se află într-o permanentă tulburare și frământare, într-un zbucium și o neliniște mereu crescândă. Alterarea relațiilor tradiționale de viață, inversarea ierarhiei valorilor morale cu cele materiale, neîmpliniri de tot felul, eșecuri generalizate agită și frământă sufletul omului, asemenea unor valuri primejdioase, înalte și înspăimântătoare, care mișcă marea. Probleme mari și grele au existat dintotdeauna, în fiecare etapă a istoriei omenirii și, deși mijloacele de luptă împotriva lor nu erau atât de numeroase și de elaborate, omul din vechime reușea să le depășească, ancorat în valorile sale tradiționale, între care locurile de cinste le ocupau religiozitatea, credința, rugăciunea și nădejdea statornică în ajutorul din partea lui Dumnezeu.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- În toate cazurile de depresie, rolul laturii spirituale este foarte important, deși el vizibil într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de tipul și natura afecțiunii. Pentru aceste situații, Părinții Bisericii vorbesc în nenumărate rânduri despre trăirile omului și despre cum să biruim încercările vieții cu ajutorul lui Dumnezeu; depresia, fi e ea boală psihică sau criză a personalității (boală spirituală), este o încercare în viață, iar Dumnezeu trebuie să facă parte permanent din viața noastră, pentru a ne ajuta și lumina să trecem mai ușor peste aceste încercări.
- Psihoterapia ortodoxă tocmai acest lucru îl face: îl introduce pe om în spațiul sacru al existenței lui, creând legătura între el și lucrarea lui Dumnezeu. Rezultatul psihoterapiei ortodoxe este curăția inimii și experierea lui Dumnezeu. Elaborarea unui sistem de psihoterapie ortodoxă în spațiul terapeutic românesc se impune ca o necesară și așteptată completare, din perspectivă religioasă, la tehnicile deja existente în acest moment.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 20.06.2024 la Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Jahalia păstorită de către părintele Grădinariu Stelian din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de către părintele Meștereanu Ciprian.
După săvârșirea Acatistului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a urmat meditația cu titlul: „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței”, care a fost susținută de către părintele Grădinariu Stelian de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Perfect era primul om din punct de vedere intelectual, pentru că mintea sa se afla într‑o stare curată, luminată, dreaptă şi liberă de rătăcire, avea cunoaştere dreaptă, mai ales în ceea ce priveşte cunoaşterea adevărului suprem, care e Însuși Creatorul. Perfecţiunea relativă a primului om nu se mărginea numai la suflet, ci şi la trup, căci trupul său era sănătos, robust, plin de putere şi necuprins de dureri, suferinţe sau boli, de unde rezultă că durerile, suferinţele şi bolile nu sunt decât consecinţe ale păcatului. Nici o slăbiciune, nici o durere, nici o suferinţă nu‑l atinseseră şi puteau să nu‑l atingă vreodată şi de aceea şi trupul era destinat nemuririi, ca şi sufletul”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Nu întotdeauna boala trupească este în mod direct urmarea păcatului (Ioan 9, 3), ci ea poate fi o tainică pedagogie divină, o frână preventivă pentru cel care doreşte să guste din cupa amară a păcatului, o certare îndreptătoare, un imbold spre desăvârşire, o chemare insistentă la înduhovnicire, la smerenie, la o credinţă mai fierbinte, altfel spus, o chemare la căutarea mântuirii sufletului.
- Mulţimea păcatelor şi fărădelegilor omului nu întrece dragostea lui Dumnezeu pentru acesta, ci El are îndelungă răbdare şi aşteaptă mult pocăinţa fiecăruia dintre oameni, însă această certitudine nu trebuie să‑l îndemne pe credincios la augmentarea păcătoşeniei, ci să‑i stimuleze curajul pocăinţei.
- Preoţii şi întreaga parohie din care face parte suferindul pot juca un rol de importanţă vitală în această privinţă, precum poate şi participarea continuă la slujbele şi activităţile bisericeşti ale parohiei din care face parte. De asemenea, cunoaştem din cercetările extensive că pacienţii cu cancer pot beneficia şi de includerea lor într‑un sistem de sprijin activ.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 02.06.2024 la Parohia Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni, păstorită de către părintele Apetroaie Mihai din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat tratarea temei: „Biserica, spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea omului de patimi” susținută de către părintele Apetroaie Mihai de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Toate rugăciunile Bisericii (pe care le găsim în sfintele slujbe), precum și Sfintele Taine se referă la tămăduirea omului. Același lucru îl vedem și în troparele care se cântă la sfintele slujbe. Este semnificativ în acest sens un tropar (icos) cuprins în slujba Canonului cel Mare alcătuit de Sfântul Andrei, Episcopul Cretei: „Cămara cea de vindecare a lui Hristos văzând-o deschisă, privind și sănătatea care izvorăște din aceasta lui Adam, a pătimit și s-a rănit diavolul, și ca în primejdie s-a tânguit și a strigat către prietenii săi: Ce voi face Fiului Mariei? Mă ucide Vitleemiteanul, Cel ce pretutindenea este și pe toate le plinește”. În acest tropar se scrie că Hristos este doctor, dar și „cămară de vindecare” din care izvorăște sănătatea lui Adam. De acest „cabinet medical” este rănit diavolul și de aceea se tânguiește și se întreabă ce trebuie să facă cu Fiul Preasfintei. Sfântul Andrei înfățișează într-un chip minunat că lucrarea lui Hristos este tămăduitoare pentru Adam și, desigur, aceasta îi pricinuiește durere diavolului, ceea ce înseamnă că Hristos îl eliberează pe om din robia diavolului și-i vindecă rănile pe care i le-a provocat păcatul”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Iubirea de sine este iubirea irațională a trupului, este rod al vieții căzute și este boală duhovnicească care trebuie preschimbată în iubirea de Dumnezeu și de oameni. Cu cât mai mult omul este mai iubitor de sine, cu atât mai mult nu poate să-L iubească pe Dumnezeu și pe semenul său.
- Hristos nu îi tămăduiește pe oameni într-un mod teoretic, sentimental și rațional, ci prin părtășia lor la Trupul Lui, care este Biserica. Acest lucru se întâmplă prin Sfintele Taine și printr-o viață evanghelică, ascetică. Așa cum pruncul mai întâi se naște, apoi se mișcă și crește, dar în același timp se hrăneşte pentru a trăi, la fel se întâmplă cu omul în privința vieții duhovnicești.
- Dincolo de toate acestea, în Biserică avem Harul îmbelșugat al lui Dumnezeu, în Biserică omul se unește cu Hristos, și prin El cu Dumnezeul Treimic, primind deplina tămăduire, adică îndumnezeirea, care nu poate fi înlocuită de nici un alt sistem social, filosofic și moral. Nici un organism social sau științific nu poate substitui Biserica și lucrarea ei față de omul vătămat al căderii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 06.06.2024, la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – Herla, păstorită de către părintele Pica Constantin, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului și coordonat de către părintele Corduneanu Petru.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare” care a fost susținută de către părintele Pica Constantin de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Unul dintre adevărurile incontestabile în legătură cu lumea şi cu omul contemporan îl constituie faptul că atât unul, cât şi celălalt se află într-o permanentă tulburare şi frământare, într-un zbucium şi o nelinişte mereu crescândă. Alterarea relaţiilor tradiţionale de viaţă, inversarea ierarhiei valorilor morale cu cele materiale, neîmpliniri de tot felul, eşecuri generalizate agită şi frământă sufletul omului, asemenea unor valuri primejdioase, înalte şi înspăimântătoare, care mişcă marea. Probleme mari şi grele au existat dintotdeauna, în fiecare etapă a istoriei omenirii şi, deşi mijloacele de luptă împotriva lor nu erau atât de numeroase şi de elaborate, omul din vechime reuşea să le depăşească, ancorat în valorile sale tradiţionale, între care locurile de cinste le ocupau religiozitatea, credinţa, rugăciunea şi nădejdea statornică în ajutorul din partea lui Dumnezeu”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Omul de astăzi a cucerit spaţiul străin şi extern sieşi, dar şi-a restrâns spaţiul lăuntric, interioritatea sa. De aici şi tragedia pe care o trăieşte, astăzi, sub forma deznădejdii şi a disperării, într-o mulţime supra abundentă de lucruri materiale; a lipsei de comuniune, într-o societate a rapidei comunicări; a alienării spirituale, a eşecului existenţial.
- Alături de tratamentul medical amănunţit şi mai ales în stările de depresie existenţială, adică atunci când nefericirea este cauzată nu atât de unele condiţii obiective, cât mai ales de o viziune proastă asupra vieţii şi a realităţii, „ştiinţa” Sfinţilor Părinţi contribuie la uşurarea suferinţei depresive prin mijloace specifice.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”
În data de 17.06.2024, la Parohia Sfântul Nicolae – Dolheștii Mici, păstorită de către părintele Onea Mihail din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de părintele Maftei Dănuț.
După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Conlucrarea dintre medic și preot în actul îngrijirii celor bolnavi”, care a fost susținută de către părintele Neculăiesei Valentin de la parohia sus menționată.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Încă din Vechiul Testament, Dumnezeu ne arată importanța îngrijirii celor bolnavi. În Cartea Leviticului, Dumnezeu le spune israeliților: „Să nu-l urăști pe fratele tău în inima ta, ci să-l mustri pe aproapele tău ca să nu porți păcat din pricina lui. Să nu te răzbuni și să nu ții mânie asupra fiilor poporului tău, ci să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul.” (Leviticul 19:17-18). Aceasta este o chemare la iubire și grijă față de aproapele nostru, inclusiv atunci când este bolnav. În Cartea Exodului, Dumnezeu spune: „Eu sunt Domnul, care te vindecă” (Exod 15:26). Acest verset ne arată că Dumnezeu este sursa ultimă a vindecării, dar El lucrează prin intermediul oamenilor, inclusiv al medicilor și preoților. În Noul Testament, Iisus ne învață despre importanța îngrijirii bolnavilor prin cuvintele Sale: „Bolnav am fost și M-ați cercetat” (Matei 25:36). Aceasta este o chemare directă pentru toți creștinii de a fi aproape de cei bolnavi, nu doar prin rugăciune, dar și prin acțiuni concrete de ajutor. Iisus vindeca bolnavii, dar îndemna și la credință: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace” (Luca 8:48).”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
- Epistola Sfântului Apostol Iacob este cea care atestă originea practică a Tainei Sfântului Maslu, atunci când Apostolul vorbeşte de vindecarea celor bolnavi prin „rugăciunea credinţei”: „De este cineva bolnav să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica pe el Domnul, iar de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iac.5, 15).
- Când rostesc rugăciunea de sfinţire a untdelemnului la Taina Sfântului Maslu, preoţii mărturisesc că acesta este pentru a fi uns cel bolnav „spre tămăduire şi izbăvirea de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea”. În Biserica noastră, această Taină este săvârşită nu doar pentru cei grav bolnavi, ci tuturor celor care doresc să participe la ea. Maslul se oficiază atunci când este nevoie.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 10.06.2024 la Parohia Sfântul Nicolae – Ioneasa păstorită de către părintele Tofan Valentin, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către părintele Martiniuc Mircea.
După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Suferința omului modern. Adicțiile.”, care a fost susținută de către părintele Tofan Valentin de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Părinții Bisericii spun că păcatul originar a avut ca efect principal reorientarea inimii (νοῦς – „nous”) a omului dinspre Dumnezeu către lume și către sine, într-un mod egoist. Acest concept este esențial în înțelegerea căderii și starea decăzută a umanității. Omul, practic și-a orientat toată „setea” sa după/pentru Dumnezeu, către orice altceva. Și setea sa după infinit nu va putea fi vreodată potolită cu lucrurile finite, oricât de multe, variate sau grozave ar fi ele. În această stare sufletească, în om a luat naștere o nouă dinamică: goana după placere și fuga de durere”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Patimile sunt, în fond, deformări ale dorințelor naturale și sunt rezultatul unei vieți trăite în afara lui Dumnezeu. Păcatul este, astfel, înțeles ca o stare de alienare și cădere, iar adicția exacerbează această stare prin atașamentul excesiv față de plăcerile materiale de tot felul. Adicțiile înăbușă creșterea spirituală și dezvoltarea virtuților, deoarece persoana devine preocupată în mod excesiv de satisfacerea dorințelor imediate și își pierde capacitatea de a trăi o viață virtuoasă, de rugăciune și de comuniune cu Dumnezeu.
- Viața duhovnicească autentică este înțeleasă ca o relație profundă și personală a omului cu Dumnezeu, care se dezvoltă și se îmbogățește prin intermediul unui duhovnic. Omul care a renunțat cândva la relația sa cu Dumnezeu pentru altceva (nici nu mai contează ce a fost acel lucru la momentul respectiv), trebuie să ajungă capabil să aleagă relația cu Dumnezeu în locul a orice altceva.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Diac. Constantin Andrieș
