Vineri, 22 noiembrie 2024, Auditoriul Joseph Schmidt din campusul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava a găzduit un eveniment deosebit, Simpozionul Național „Suferința umană – o abordare interdisciplinară”, organizat de Asociația Părinți pentru Ora de Religie (APOR) și Asociația Studenților Creștin Ortodocși din România (ASCOR), în parteneriat cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Consiliul Județean Suceava și instituția de învățământ universitar din vechea Cetate de Scaun a Moldovei.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, firul roșu al prelegerilor rostite în cadrul manifestării a înmănuncheat tematicile omagiale și comemorative ale anilor 2024 și 2025 în Patriarhia Română: „Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” și „Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, respectiv „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”.
Paleta diversificată a domeniilor de specializare ale invitaților a permis o abordare multifațetată a conceptului de suferință, atât la nivel micro – omul ca persoană de sine stătătoare –, cât și la nivel macro – omul ca membru al unei comunități. Astfel, interpretările și perspectivele au venit din sfera medicală, culturală, teologică, juridică, antropologică, bioetică, oferind prilejul de a reflecta cu privire la actualitatea și provocările pe care această afectare a condiției umane le presupune în toate ipostazele ei.
Invitației adresate de organizatori au răspuns personalități locale și din țară, fiecare dintre domniile lor valorificând experiența personală și profesională în cadrul comunicărilor, care au împărțite în două sesiuni.
În cadrul primei sesiuni, moderate de dr. Valeriu Gavrilovici, au luat cuvântul: prof. univ. dr. Miron Bogdan, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București – La pas cu iubirea întru regăsirea Persoanei, dr. Richard Constantinescu, iatroistoriograf, Catedra de Istoria Medicinii, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigorie T. Popa” Iași – Cum ne modelează durerea trecută experiențele viitoare?, avocat Florentin Țuca, managing partner al Țuca, Zbârcea & Asociații – Suferința dreptului contemporan, Mircea Platon, scriitor și redactor-șef al revistei „Convorbiri Literare” Iași – Suferința școlii românești și dr. Valeriu Gavrilovici, medic chirurg la Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava și șef de lucrări în cadrul Facultății de Medicină și Științe Biologice, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava.
Cea de a doua parte, moderată de avocat Ana Săcrieru, a fost deschisă de Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care, pornind de la titlul „Suferind” iubirea lui Dumnezeu, a adus în atenție o altfel de suferință, o altfel de durere, trăită în maximul intensității ei de un sfânt contemporan, Cuviosul Siluan Athonitul.
„Cum văd sfinții această durere? Cum doare sufletul? Cum doare inima? Doar nu are senzori, receptaculi de durere, ar spune medicii. Și de ce doare sufletul? Și cum iubirea lui Dumnezeu aduce, provoacă suferință? Iată întrebări pe care ni le punem și nu este ușor să aflăm dezlegare. Mă folosesc de însemnările Cuviosului Siluan, pentru a vă aduce înainte două răspunsuri. Primul dintre ele: Sufletul suferă atunci când L-a cunoscut pe Dumnezeu și apoi L-a pierdut. Citez: «Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi Îl caut cu lacrimi. Cum aş putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi şi mi-ai dat desfătarea Sfântului Tău Duh, şi sufletul meu Te-a iubit. Tu vezi, Doamne, întristarea mea şi lacrimile… Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-aş căuta aşa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să Te cunosc şi sufletul meu se bucură că Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu şi tânjesc după Tine până la lacrimi.» (…) Dumnezeu are inițiativa. El mă caută și El mă găsește, dacă mă las găsit. Dacă nu mă ascund, bineînțeles, ca oarecând Adam în Rai. Venirea Lui, întâlnirea cu El, cercetarea Duhului Sfânt aduce desfătare. Ce-L determină pe Dumnezeu să iasă în căutarea mea? Răspunsul Sfântului Siluan, pe urmele Sfântului Ioan Evanghelistul, este: Dragostea. Și sufletul a cunoscut și a simțit iubirea Lui Dumnezeu. Oare cum se simte iubirea lui Dumnezeu? Dacă n-ar fi fost aceasta mai întâi, spune Sfântul Siluan, dacă nu iubirea ar fi atras sufletul, el, omul, sufletul, persoana umană, cum vreți să îi spuneți, nu ar fi avut puterea, susținerea, determinarea și constanța de a-L căuta. Cum este această căutare? Cu lacrimi, cu întristare, cu durere, adică suflet întristat de pierderea, de ne-simțirea harului, a lui Dumnezeu. Sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, spune Sfântul Siluan, atunci când l-a pierdut, tânjește după Dumnezeu.”
Preasfinția sa a punctat apoi modul în care Dumnezeu, intrat în inima omului, lucrează, prefăcându-l, preschimbându-l și înnoindu-l, pentru a evidenția cel de-al doilea răspuns al cuviosului cu viață îmbunățită din Muntele Athos, cu privire la suferința omului: „O altă întrebare. (…) Care sunt semnele că un om a fost cercetat de har? Și de ce pleacă harul? Iarăși ne ajută să înțelegem Sfântul Siluan. Domnul Se face cunoscut după lucrarea Lui în suflet. (…) Trecerea lui Dumnezeu a lăsat o bună mireasmă în suflet. Care ar fi această bună mireasmă? Îngăduiți-mi, vă rog, să mă folosesc de un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel, care spune când și care sunt semnele prezenței Duhului în noi. «Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția» (Galateni 5, 22-23). Când acestea nu mai sunt, înseamnă că L-am întristat pe Domnul, uitând de El și primind un alt duh; nu pe cel sfânt. Iar roadele celuilalt duh sunt tocmai cele opuse semnelor prezenței Duhului Sfânt în noi, și anume: ura, tristețea, tulburarea, nerăbdarea, răutatea, facerea de rău, infidelitatea sau necredincioșia, învârtoșarea, neînfrânarea, necurăția. (…) Consecința? Inima mea e abătută și bolnavă. O altfel de boală, neindexată în nicio ediție a dicționarului medical. Ce e de făcut? Ne spune tot Sfântul Siluan: Pune înaintea lui Dumnezeu și căderea, și întristarea sufletului, care întristare e de fapt consecința alunecării. Milostive Doamne, Tu vezi căderea și întristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta, revarsă supra mea, a păcătosului, harul Sfântului Tău Duh. (…) Domnul cel milostiv iubește pe robii Săi și le îngăduie întristări pe pământ, pentru ca în întristări sufletul să învețe smerenia și să se predea voii lui Dumnezeu.”
Pierderea harului dumnezeiesc reprezintă așadar rădăcina suferinței profunde a omului, chiar dacă nu toți conștientizează acest adevăr: „(…) Când apar întristările, neîmplinirile, eșecurile, înveți că nu mai depinde totul de tine. Că ai nevoie și de alții, că nu le știi, că nu le poți face, că nu le înțelegi pe toate. Și, dacă ești sincer, recunoști că ești dependent de Dumnezeu.”
Pentru a concluziona, părintele episcop a reiterat îndemnul Mântuitorului de a ne lepăda de sine, a lua crucea și a urma Lui, pentru a cunoaște bucuria veșnică: „A purta harul dumnezeiesc în inimă este pentru om o neîncetată răstignire, căci harul va răstigni tot ceea ce îi stă împotrivă. (…) Sufletul care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt e rănit de dragostea lui și nu-L poate uita. Și ca un bolnav care își aduce mereu aminte de boala lui, așa și sufletul care iubește pe Domnul își aduce aminte totdeauna de El și de iubirea Lui pentru întreg neamul omenesc.”
Seria prelegerilor a continuat cu pr. conf. univ. dr. Gheorghe Holbea, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, Universitatea București – Suferință și transfigurare la mărturisitorii creștini din închisorile comuniste, dr. Mihai Gheorghiu, director general adjunct al Muzeului Național al Țăranului Român, București – Omul contemporan – suferința și condiția umană între credință și rațiunea nihilistă, avocat Ana Săcrieru, București – Autenticitate și suferință. Despre legătura dintre adevăr și suferință, prof. univ. dr. Florin Pintescu, decan al Facultății de Istorie, Geografie și Științe Sociale, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava – Determinism geopolitic, suferință și mântuire: istoria românilor în secolul al XX-lea și dr. Mircea Pușcașu, publicist și trainer, Suceava – Suferința ca liant istoric.
La finalul fiecăreia dintre cele două sesiuni, cei prezenți în public au avut posibilitatea de a adresa întrebări invitaților sau de a completa, cu propriile reflecții și experiențe, perspectiva asupra suferinței ca realitate prezentă în viața oricărei persoane.
În încheiere, inițiatorul evenimentului, dr. Valeriu Gavrilovici, care este și Președinte al Asociației Părinți pentru Ora de Religie, filiala Suceava, a declarat: „Ideea organizării acestui simpozion a venit acum câteva luni, ca urmare a faptului că, prin meseria mea de medic-chirurg, mă confrunt zilnic cu pacienți care suferă, care au diferite boli și care ne caută la cabinet sau la spital pentru a-și recăpăta sănătatea. Și m-am gândit atunci că suferința umană nu este doar cea pe care o asociem îndeobște cu boala și cu spitalizarea sau cu patul de suferință, ci are mai multe valențe, are mai multe dimensiuni, care țin de faptul că suferim atunci când copilul nostru este bolnav, când unul din părinții noștri suferă o infirmitate sau o boală fizică, dacă cineva dintre cunoscuți are o boală psihică sau, lărgind cercul, când cineva trăiește o nedreptate în justiție sau suferă din cauza faptului că la școală nu se face ceea ce ar trebui să se facă. (…) Acest simpozion se dorește a fi o poartă deschisă pentru toți cei interesați de acest subiect, pentru a aprofunda lucruri care se întretaie și care se întrepătrund, pentru că sunt multidisciplinare. Pentru a putea înțelege suferința și pentru a o putea alina avem nevoie de mai multe jaloane care să ghideze activitatea noastră. Întrucât omul este atât de complex și atât de larg în cuprinderea lui, dimensiunea umanistă a meseriei mele mă obligă să îmi lărgesc orizontul de cunoaștere, ca abordarea pacientului meu și abordarea suferinței lui să fie completă.”
Domnia sa a mulțumit apoi Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, pentru binecuvântare și deschiderea cu care sprijină organizarea activităților culturale în eparhia Sucevei și Rădăuților, Preasfințitului Părinte Episcop-Vicar Damaschin Dorneanul, pentru prezență și cuvântul de folos, invitaților care au răspuns cu promptitudine provocării de a veni și de a vorbi pe marginea acestei teme atât de complexe, publicului care a onorat cu prezența cuvântările de înaltă ținută, tuturor celor implicați în organizare și gazdelor, reprezentanți ai Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care au facilitat organizarea acestui eveniment.
