Fii părinților și fraților un model de smerenie, hărnicie și bună-cuviință în toate, înveșmântându-te cu haina dăruirii de sine, ca împletind lucrarea Martei și Mariei să urmezi marilor stareți și ostenește-te, împreună cu părinții și frații, să faci cele cuvenite spre mântuirea sufletelor voastre și slava lui Dumnezeu. – două dintre îndemnurile regăsite în textul intitulat Decalogul unui stareț, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, pot rezuma sinaxa anuală cu stareții și starețele mănăstirilor și schiturilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, intitulată Păstorii cei buni și tămăduitori: Sfântul Mitropolit Dosoftei, Episcopul Gherasim Putneanul și Arhimandritul Iachint Unciuleac.
Prima și cea mai de seamă ctitorie a Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Putna, considerată simbol al unității de neam, de limbă și credință, a fost astăzi, 29 octombrie 2024, gazda evenimentului menit să contribuie la revigorarea și întărirea vieții monahale de pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Întâlnirea, prezidată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, a adus în atenție atât aspecte administrative, cât și duhovnicești legate de activitatea monahilor și monahiilor.
Alături de stareții și starețele din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, la eveniment au fost prezenți arhimandritul Paraschiv Dabija, vicarul administrativ, arhimandritul Melchisedec Velnic, exarhul mănăstirilor, arhimandritul Nectarie Clinci, exarh zonal, consilieri eparhiali, precum și părinții protoierei ai Protopopiatelor Suceava II, Rădăuți, Fălticeni și Câmpulung Moldovenesc.
Întrunirea a debutat prin săvârșirea Sfintei Liturghii în biserica mare a mănăstirii în care se află mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de slujitori, în prezența stareților și starețelor așezămintelor monahale.
După rostirea rugăciunii de început și a apelului nominal, în Sala „Sfântul Ștefan cel Mare” a Casei Sociale „Sfântul Nicolae” a Mănăstirii Putna au început lucrările sinaxei, nu înainte de vizionarea filmului documentar „Un sfânt al cuvintelor. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei”, realizat de Portalul media Doxologia cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și Arhiepiscop al Iașilor.
Părintele arhim. Dosoftei Dijmărescu, viețuitor al Mănăstirii Putna și exarh cultural al eparhiei, a prezentat referatul „Sfântul Mitropolit Dosoftei – cărturar și părinte mult-milostiv în luminarea poporului”, conturând nu doar profilul biografic al ilustrului ierarh, ci și contextul politic și religios în care s-au înșiruit anii vieții și prodigioasei lui activități. În prima parte a referatului, părintele exarh cultural a readus în atenție contribuția extraordinară pe care sfântul ierarh al Moldovei a avut-o la dezvoltarea limbii române și utilizarea ei în cultul divin, traducând cele mai importante cărți de slujbă, textul celor trei Sfinte Liturghii, al Psaltirii și al Molitfelnicului devenind ulterior normative și fiind utilizate în Biserica Ortodoxă până la amplele revizuiri din secolul al XX-lea ale scrierilor liturgice. „Motivația și programul Sfântului Dosoftei au fost clare: toată slujba din biserică să fie înțeleasă de credincioși, pentru că aceasta le va fi de folos duhovnicește. Atât de mare era accentul pe înțelegerea de către oameni a slujbelor, încât două dintre cărți au în titlu specificația „de înțeles” – Psaltirea în proză și Molitfelnicul: Psaltirea den-țeles, Molităvnic de-nțeles.”
În a doua parte, a accentuat dimensiunea apologetică a activității Mitropolitului Dosoftei, care și-a valorificat atât în țară, cât și în timpul exilului său în Polonia „toată erudiția patristică, toată capacitatea de traducător și toată autoritatea teologică care i se recunoștea de către teologii de la Kiev și de cei de la Moscova în disputa acestora privind prefacerea, cei de la Kiev fiind influențați de apropierea de spațiul catolic.” Profunda înțelegere a textelor patristice nu ar fi fost însă posibilă dacă nu ar fi fost ancorată în bogăția vieții duhovnicești a mitropolitului ce se numără astăzi în soborul Sfinților Ierarhi, despre care dau mărturie contemporanii săi.
În încheierea cuvântului său, părintele arhimandrit Dosoftei Dijmărescu a punctat câteva elemente de legătură ale ierarhului, de la a cărui naștere s-au împlinit 400 de ani, cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților: evlavia deosebită față de Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou, ale cărui moaște le-a însoțit în pribegia sa de aproape un veac în afara hotarelor Moldovei, formarea de ucenici care au ridicat apoi lăcașuri monahale, cum este primul viețuitor al Sihăstriei Putnei, cu numele Lazăr, recunoașterea viețuirii sfinte a unor viețuitori din mănăstirile moldave, cu mult înaintea canonizării lor oficiale de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
A luat apoi cuvântul stavrofora Mihaela Cozmei, stareța Mănăstirii Sucevița, care a susținut prelegerea „Episcopul Gherasim Putneanul – omul cel bun, bunicul Bucovinei în slujba aproapelui”, având în vedere că în acest an se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa și douăzeci de ani de la mutarea sa la cele veșnice. După ce a trecut în revistă principalele momente ale biografiei celui care a fost episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a evidențiat în mod deosebit virtuțile cu care s-a înveșmântat cel odrăslit în zona Râșcăi Fălticenilor și ctitorul Mănăstirii Cămârzani: „Întreaga viață a Preasfințitului Gherasim Putneanul a fost o viață ce a rodit din belșug faptele cele bune din credința plină de evlavie, trezvie și dreaptă socoteală. Modestia, frica de Dumnezeu, hărnicia și în special bunătatea și discernământul erau virtuțile care îl caracterizau, iar pacea inimii și-o dobândea așezându-se în ascultare de cei mai mari. (…) Era un bun cunoscător al tipicului bisericesc, iubitor al slujbelor bisericești – neîngăduindu-și cu ușurință să lipsească de la rugăciunea bisericii; de asemenea își îndeplinea cu multă responsabilitate și frică de Dumnezeu îndatorirea atât de a sluji la Sfântul Altar, cât și aceea de a povățui pe creștinii de rând, monahi sau clerici care veneau să-și spună necazurile lor sau să-i ceară un cuvânt de folos. A știut să intre în comuniune cu oamenii credincioși, indiferent de categoria socială din care făceau parte și indiferent de vârstă.”
Ultima prelegere a fost susținută de părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, stareț al Mănăstirii Putna și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, fiind intitulată „Arhimandritul Iachint Unciuleac – tămăduitor al rănilor sufletești”. Dedicată unuia dintre cei mai importanți stareți al primei ctitorii ștefaniene, cuvântarea a rememorat prima întâlnire, în primăvara anului 1981, cu cel care avea să îi devină duhovnic, stareț și călăuzitor într-ale monahismului și ale conducerii unei obști: „Părintele Iachint a știut să facă din cuvântul său bisturiu priceput și untdelemn mângâietor. A știut când și cum să vorbească pentru a nu risipi cuvintele și a le preface în medicament duhovnicesc. Dar, mai ales, prezența sa blândă, smerită și discretă, plină de dragoste, întărea și odihnea pe oricine întâlnea. Alături de el aveai certitudinea că te afli în prezența unuia dintre cei de demult, a unui Avvă de Pateric, care a venit până în zilele noastre pentru a ne învăța să trăim frumos. Te odihneau privirea, cuvintele, mersul său liniștit, prezența sa întreagă. Pentru orice nevoie, problemă sau luptă duhovnicească avea un cuvânt sau o rugăciune. Știa să te ridice mereu din întristare și descurajare sau să-ți dea soluție pe calea pe care aveai nevoie să pășești într-un mod unic și personal. (…) Una dintre marile calități pe care trebuie să le aibă un stareț este aceea de a fi ucenic, de a ști să ucenicească el mai întâi, pentru ca apoi să poată forma el însuși ucenici. Așa l-am găsit, așa l-am văzut, așa l-am simțit, și de aceea a primit de la Dumnezeu darul de a călăuzi și pe alții spre vindecarea sufletului, a cărui cea mai mare boală este necunoașterea de sine care vine din necunoașterea lui Dumnezeu. Adevărata stăreție este o harismă care se dobândește prin ucenicie, iar a ucenici înseamnă a lua din harisma stăreției, aceea de a deveni păstor de suflete și tămăduitor duhovnicesc.”
Ca unul care a trăit vreme de 15 ani în preajma celui numit de părintele Ioanichie Bălan „cel mai prețuit duhovnic și stareț în iubita noastră Bucovină”, părintele arhimandrit Melchisedec a concluzionat: „În părintele Iachint am găsit pe călugărul smerit, pe rugătorul fierbinte, pe postitorul aspru, pe slujitorul plin de fiorul divin, pe duhovnicul iscusit, care a dat cuvânt de la Dumnezeu, ziditor și înălțător, pe primitorul de străini și pe starețul bine-chivernisitor al casei lui Dumnezeu.”, exprimându-și convingerea că „se alătură sfinților tămăduitori ai Bisericii”.
Starețul Mănăstirii Putna a prezentat și două tipărituri aflate în patrimoniul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, excepționale atât prin prisma vechimii lor, cât mai ales prin valoarea memorialistică: Biblia de la București, cu o însemnare dedicatorie a domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu pentru mitropolitul Dosoftei, respectiv un volum ce reunește exemplarele de lucru ale eruditului ierarh: Dumnedzăiasca Liturghie (1679), Molitvălnic de-nțăles(1681), Parimiile preste an (1683) și Octoihul (?1683-1686), pe care încă se pot citi corecturile făcute cu mâna sa.
În continuare, au fost transmise recomandări și propuneri de îmbunătățire a activității din partea sectoarelor Centrului Eparhial Suceava și a protopopiatelor și au fost dezbătute probleme de ordin pastoral-misionar, cultural-educațional și administrativ-edilitar din viața mănăstirilor și schiturilor din eparhie.
Pentru a readuce în atenție responsabilitățile pe plan duhovnicesc și administrativ ale conducătorilor de obști, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a dat citire Decalogului unui stareț, îndemnându-i să acorde o atenție deosebită lucrării celei bune în ogorul Bisericii, pentru a se înveșnici atât prin actul creator, cât și prin cuvântul și fapta ziditoare de suflet.
Stareții și starețele schiturilor și mănăstirilor bucovinene au primit în dar câte un exemplar din albumul „Ștefan cel Mare în icoană și altar”, precum și din volumul „Părintele Iachint Unciuleac. Stareț și duhovnic – 100 de ani de la naștere – ”, cuvinte culese și înmănunchiate, menite să redea chipul duhovnicesc al Părintelui Iachint și să transmită puterea sa duhovnicească.
În încheiere, arhim. Melchisedec Velnic a adus mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, părinților consilieri, protopopi și exarhi, precum și tuturor starețelor, stareților, egumenelor și egumenilor prezenți la această întâlnire care a avut drept scop să contribuie la întărirea vieții monahale din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
