„Sărut-mâna!
Vă scriu, părinte arhiepiscop, în calitate de voce a personalului bisericesc neclerical din eparhia pe care o păstoriți. Doresc să vă semnalez faptul că preoții parohi în general se poartă față de cântăreți și paracliseri cu superioritate lipsită de bun simț, așa încât în cele mai multe cazuri suntem considerați doar niște salahori. Dacă și așa nu suntem decât niște salahori care suntem luați peste picior tocmai de cei care ar trebui să ne respecte în parohii cel mai mult, de ce mai existăm în Biserica Ortodoxă Română? Ce ar fi să fie doar clerici și popor, fără de ajutor auxiliar la strană și altar?
Eu îndrăznesc să vă spun pe această cale că trebuie numaidecât să existe o analiză drastică asupra acestui aspect, pentru că prea am devenit bătaia de joc a preoților. Nu știu dacă v-a mai zis cineva sau nu, însă mie nu mi-e jenă să aduc în atenția dumneavoastră acest lucru. Poate se va schimba ceva. Haideți să fim altceva decât morminte văruite! Când ajutăm și facem tot ce ni se spune suntem buni, când din motive foarte serioase există o tură la câteva zeci să nu putem face ceva, atunci suntem ….. și ….. de marii parohi.
Cu iertare să îmi fie!”
