Biserica Mănăstirii Mirăuți, ctitorie voievodală din secolul al XIV-lea, prima catedrală a Mitropoliei Moldovei, locul în care a fost așezată, vreme de aproape două veacuri, racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, s-a bucurat astăzi, 22 septembrie 2024, de binecuvântarea arhierească. În mijlocul obștii îndrumate duhovnicește de arhim. Haralambie Țanef s-a aflat Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, cu ocazia prăznuirii Sfântului Teodosie de la Brazi, zi ce a coincis liturgic cu Duminica a XVIII-a după Pogorârea Sfântului Duh.
După ce a fost întâmpinat în sunet de clopot, potrivit obiceiului, cu pâine și sare, de către un sobor de preoți și diaconi, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur pe un podium special amenajat în incinta așezământului monahal, sub streașina celei dintâi reședințe mitropolitane a Moldovei.
Răspunsurile liturgice care au împodobit slujba au fost oferite de Grupul Psaltic al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava, dirijat de arhid. Paul Iușcă.
La finalul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Ieronim a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a adus în atenție două aspecte deosebite care reies din textul Sfintei Evanghelii rânduit pentru această zi: primul lucru este deslușirea tainei Bisericii și a mântuirii; al doilea lucru este deslușirea tainei salvării noastre, a fiecăruia. Părintele Episcop a subliniat rolul extraordinar pe care Biserica îl are în viața creștinului, atât în cea de pe pământ, cât mai ales în viața de apoi, în veșnicie.
„Este foarte importantă biserica, această corabie a mântuirii, și aici știm că venim ori de câte ori suntem împovărați. Dacă am ajuns la finalul puterilor noastre și simțim că suntem copleșiți de supărări, de necazuri, de boală, de neînțelegeri de tot felul care se întâmplă în viața oamenilor și parcă simțim că nu mai avem putere, atunci venim la Domnul Hristos, la biserica Lui, pentru că aici El ne dăruiește ceea ce le-a dat și acestor smeriți pescari. Le-a dat puterea, le-a dat binecuvântarea, prin care o nereușită, o suferință care se arătase, iată, s-a transformat într-o mare bucurie atunci când, după propovăduirea Domnului, fiind ascultători de Dumnezeu, au aruncat mrejele așa cum le-a spus Domnul Hristos, deși nu era timpul aruncării lor. Deci în biserică ne așteaptă Domnul ca să ne ajute, să ne dea putere, să ne binecuvânteze, ca să putem trece peste diferite greutăți ale noastre, să ne curățăm păcatele. (…) Cu multă credință și cu multă dragoste venim cu toții în fața Lui Dumnezeu, ne predăm totalmente voii și lucrării Lui pentru a lucra lucruri frumoase în viața noastră, iar noi să fim adevărați și buni membri ai Bisericii și ai societății, ai familiei, aducând roadele pe care Domnul le așteaptă, roadele care izvorăsc din urmarea Sfintei Evanghelii și a poruncilor Domnului nostru Iisus Hristos. Fie ca lumina Domnului Hristos să se sălășluiască întru noi, să ne dea speranță, că de speranță avem nevoie, și să fim siguri că acolo unde se termină răbdarea, unde se termină puterile, unde se termină resursele noastre, de acolo intervine Dumnezeu, căruia se cuvine slava și cinstea în vecii vecilor.”
În continuare a fost săvârșită slujba Parastasului pentru vrednicii ctitori și binefăcători trecuți la Domnul, mai vechi ori mai noi, care au căutat să își arate recunoștința față de Cel Ce mereu dăruiește cu asupră de măsură și să Îi întoarcă măcar puțin din cele multe primite de la El, îngrijind de Casa lui cea frumoasă.
Arhim. Haralambie Țanef a evocat file importante din istoria Mănăstirii Mirăuți și și-a exprimat dorința ca pomenirea ctitorilor acestui sfânt locaș să devină o tradiție pentru obștea pe care o păstorește. Părintele stareț a mulțumit tuturor celor care s-au alăturat în rugăciune în această zi deosebită, ierarhului pentru cuvântul de folos și binecuvântare, soborului, corului și tuturor pelerinilor și închinătorilor, precum și chiriarhului locului pentru că a rânduit ca data de 22 septembrie să aibă o însemnătate deosebită pentru Mănăstirea Mirăuți. În semn de recunoștință pentru vizita arhierească, Episcopul Daciei Felix a primit în dar o icoană pictată pe lemn cu Praznicul Înălțării Sfintei Cruci.
Preasfințitul Părinte Ieronim a mulțumit tuturor celor prezenți, obștii pentru invitație, Înaltpreasfințitului Părinte Calinic pentru binecuvântarea de a sluji în eparhia Sucevei și Rădăuților și a prezentat cele mai importante momente din viața Sfântului Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, mitropolitul Moldovei.
Credincioșii prezenți au avut ocazia să se închine și la un odor de mare preț care a îmbogățit recent tezaurul Mănăstirii Mirăuți, un epitrahil care vreme de trei ani, din 2007 și până în 2010, a fost așezat pe cinstitele moaște ale Sfântului Teodosie de la Mănăstirea Brazi.
Filă de sinaxar
Mitropolitul Teodosie al II-lea al Moldovei s-a născut la începutul secolului al XVII-lea, într-o familie de răzeși din județul Vrancea, închinându-și viața lui Dumnezeu la Mănăstirea Bogdana din județul Bacău.
A fost ales Episcop de Rădăuți în 1669, dar nu a păstorit prea mult timp aceste ținuturi, căci în 1671 a fost numit Episcop al Romanului, pentru ca în 1674 să fie chemat spre slujire în scaunul mitropolitan moldav. Vremurile tulburi au făcut ca să rămână în această demnitate doar pentru un an de zile. Blândul mitropolit și-a găsit liniștea în mănăstirea de metanie, fără a neglija Schitul Brazi, unde a ctitorit și pictat o nouă biserică. Și alte schituri și mănăstiri s-au bucurat de atenția proinmitropolitului Teodosie: Mușinoaele, Trotușana și Scânteia.
A sfârșit tragic în anul 1694, la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, în timpul jefuirii Schitului Brazi de către tătari.
Moaștele sale au fost descoperite în 1842, între martori numărându-se Cuviosul Antipa de la Calapodești. Canonizarea oficială de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a avut loc în ședința de lucru din 5 octombrie 2003.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi