O autentică pedagogie a împrietenirii copiilor și tinerilor cu Mântuitorul Hristos, ca și cea a devenirii noastre întru cunoașterea valorilor fundamentale ale neamului nostru românesc, nu poate rămâne străină de cunoașterea, măcar și-n parte, a trudei neostoite a Mitropolitului „ctitor al limbajului liturgic românesc”[1] pusă în slujba poporului şi a limbii româneşti. Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei a neobosit traducând şi versificând diferite cărţi de zidire duhovnicească, convingerea sa întemeietoare de o asemenea jertfă fiind aceea că poporul trebuie să înţeleagă ceea ce se slujeşte în biserică: „sâ-nţăleagă toţ spăsenia lui Dumnedzău cu întreg înţeles”. Și-s de înnumărat la cea dintâi strigare a gândului: Psaltirea în versuri, traducerea Dumnezeieştii Liturghii, prima traducere integrală a celor trei liturghii ortodoxe, Psaltirea de-nţăles, Acatistul Născătoarei de Dumnezeu, Molitvălnic de-nţăles, Parimiile de preste an, Viaţa şi petrecerea svinţilor.
În anul acesta în care se împlinesc patru secole de la nașterea Sfântului Ierarh „luminător al cuvintelor”[2], instrumentele de exersare catehetică, exegetică, liturgică, omiletică și dogmatică ce valorifică opera sa poetică, teologică, culturală și misionară sunt o constantă în activitățile cu copiii și tinerii, în mod special în cele din Programul Eparhial Academia Copiilor „Hristos – Bucuria mea”, dar și în atelierele de învățare experiențială, colaborativă cu profesorii de religie și în sesiunile de formare a tinerilor preoți. Între aceste instrumente, și unul dintre cele 140 de mesaje de felicitare adresate credincioșilor de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, la praznice împărătești, sărbători ale sfinților, evenimente marcante istorice și culturale, respectiv cel datat 13 decembrie 2023, zi de prăznuire a Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei în Biserica noastră, conform proclamării solemne a canonizării, din 14 octombrie 2005.
De altfel, colecția mesajelor la care facem referire e un instrument dintre cele oricând la îndemâna unui profesor, a unui preot-catehet, a unui predicator[3] și asigură o abordare pluriperspectivistă a conținutului cognitiv, afectiv-emoțional și spiritual-duhovnicesc, prezentat într-un text nonliterar concentrat și succint, atent documentat și persuasiv, o dispersie surprinzătoare de fiecare dată, prin multitudine și diversitate, de informații, evocări biblice și/sau patristice, învățături de credință, dogme, idei, concepte.
Pentru activitățile didactice, un instrument de învățare pretabil și în modelul învăţării secvenţiale (în oricare dintre evenimentele instruirii – captarea atenţiei, informarea elevilor despre obiectivul urmărit, stimularea reactualizării cunoştinţelor, prezentarea materialului-stimul, dirijarea învăţării, obţinerea performanţei, asigurarea feedback-ului pentru corectitudinea performanţei, evaluarea performanţei) și în modelul Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie (ERR),configurat ca un cadru de gândire şi de învăţare propice dezvoltării gândirii critice şi integrării creative a informaţiilor şi conceptelor.
Iar dacă ar fi să facem apel la elemente de taxonomie a lecturii, texte-suport ce permit valorificarea lecturii explicative și a celei comprehensive, fără a rămâne străine de lectura interpretativă-critică, de lectura informativă și de cea exploratorie. O succesiune progresivă a proceselor cognitive și afectiv-emoționale, o îngemănare firească și blândă între informare, formare și transformare. Nu voi insista acum pe elementele de specificitate ale fiecărui tip de lectură, dar consider a fi necesare câteva precizări: lectura explicativă e mai mult decât o metodă; e mai degrabă un complex de metode și, aşa cum sugerează chiar denumirea ei, lectura explicativă, lectura însoțită de explicații, face apel la conversaţie, la explicaţie, la povestire, uneori chiar la demonstraţie. Acestui prim tip de lectură îi succede lectura comprehensivă, care are ca scop înțelegerea textului, recitirea și explicarea cuvintelor, integrarea acestora în contexte proprii, realizarea unui plan de idei. O ultimă lectură, la nivelul de vârstă la care ne referim, este lectura interpretativă-critică, etapă în care au loc conversații pe marginea textului, se cristalizează și se evidențiază mesajul, se formulează opinii proprii, se propun exerciții reflexive și de creativitate.
De remarcat și structura fiecărui mesaj: invocare, evocare, urare/binecuvântare; se invocă prezența/puterea lui Dumnezeu dovedită în viața sfântului/a oamenilor; se evocă strădania, efortul pământesc al sfântului pentru a atinge desăvârșirea; iar prin urarea/binecuvântarea finală, micul trăitor și mărturisitor de dreaptă-credință este asigurat și reasigurat de sprijinul pe care Biserica luptătoare, reprezentată aici prin vocea arhiereului, îl oferă fiecărui credincios, în efortul său de dobândire a asemănării cu sfinții/de trăire după modelul Hristos. O viziune izvodită de conștiința celui care viețuiește în ambianța harică a Bisericii și susține neabătut propovăduirea și păstrarea neștirbită a învățăturii de credință.
Pedagogie, așadar! Pedagogia desăvârșirii. Pedagogia împrietenirii cu Mântuitorul Hristos și cu sfinții Săi. Și propunerea către profesori e aceea ca, plecând de la mesajul de felicitare a celor ce poartă numele Sfântului Dosoftei, să formuleze și să propună la rândul lor o serie de itemi ce valorifică conținutul ideatic al textului, exersând creativitatea didactică și proiectând un demers pedagogic complex și complet.
Și, în doar câteva enunțuri, minidisertația Înaltpreasfințitului Calinic: Sfântul Ierarh Dosoftei, teologul poet și prietenul sfinților, neobositul cărturar în slujba limbii române și harnicul păstor al Moldovei, să înalțe rugăciune dulce-glăsuitoare înaintea tronului Preasfintei Treimi, ca prin lucrarea Sfântului Duh să vă întăriți în credința mărturisitoare, în blândețea de pace aducătoare și în răbdarea biruitoare a greutăților vieții, după cum el însuși și-a înfrumusețat viața prin lucrarea și cultivarea virtuților.[4]
Într-o metaforică logică a evocării documentate și profunde, într-un limbaj deopotrivă cordial și elevat, cu o frazare amplă, menită a așeza sufletul în volute de smerenie, și căință, și rugăciune spre Cer. Cuvinte ce zidesc și-atunci când par a fi însingurate și puține, și în fiecare nouă înlănțuire a lor se mai ascunde încă și încă un înțeles: teologul poet, prietenul sfinților, neobositul cărturar, slujirea limbii române, harnicul păstor al Moldovei, credința mărturisitoare, blândețea de pace aducătoare, răbdarea biruitoare, rugăciune dulce-glăsuitoare înaintea tronului Preasfintei Treimi și viața încununată de virtuți. Câte chei de comprehensiune, tot atâtea teme pentru instrumente de evaluare alternativă de tipul portofoliului, al proiectului tematic, al investigației, al hărții conceptuale sau al studiului de caz. Cu atât mai mult cu cât corelarea fiecărui atribut/epitet atribuit „înțeleptului tâlcuitor al dreptei credințe, luminător și sfințitor al limbii române, mare iubitor al Sfinților și al Sfintei Liturghii”[5] cu informații și date biografice, ce evocă trecerea cărturarului mitropolit moldav prin vremelnicie, e atât de transparentă, de evidentă.
Apoi, propuneri de abordare integrată a conținuturilor, de proiectare a unor activităţi de predare-învăţare care să valorifice inteligențele multiple (verbală/lingvistică; matematică/logică; muzicală; spaţială/vizuală; naturalistă;kinestezică/corporală; interpersonală; intrapersonală), organizarea unei instruiri interactive şi diferenţiate, adaptată elevilor, care să-i sprijine să îşi valorifice propriile resurse, să îşi formeze capacităţile de autoinstruire şi să-şi dezvolte motivaţia pentru învăţarea permanentă, raportând valorile proprii la viața pilduitoare a sfântului.
Dublat de observarea și lectura icoanei sfântului, care – de altfel -, se și regăsește în formatul mesajului de felicitare la care ne referim, textul devine și mai convingător, demersul interdisciplinar e și mai concludent, iar finalitatea învățării din perspectiva competențelor generale și specifice ale disciplinei și mai ușor tangibilă și cuantificabilă.
În aceeași măsură, lectura unui astfel de mesaj-sinteză, ca cel propus de Părintele Arhiepiscop, succedată de prezentarea chiar și doar a unei singure cărți-tezaur de limbă românească și mărturisitoare de viață liturgică drept-măritoare pe care se înveșnicește numele „poetului duhovnicesc al Psaltirii”[6] le poate oferi copiilor și tinerilor încă un context în care să fie încredințați că „valorile creștine dobândesc un statut particular pentru că vizează intimitatea ființei, fundalul atitudinal și de credințe, înclinația și căutarea metafizică a omului ce presupun procesări sau corelări mai complicate dintre cognitiv, afectiv, atitudinal, reprezentativ, proiectiv, comportamental. Ele se decantează și sunt apropriate de persoane în timp, având un caracter osmotic, cumulativ, integrativ (dacă e să ne referim la procesualitatea psihologică internă), și dau seama de o anumită demnitate existențială a omului ce caută să depășească fapticul, concretul, relativul, aspirând la supra-mundan, la transcendent, la constant, la absolut. Manifestarea religiozității, la scară antropologică, a marcat un salt uriaș de la perceperea prezentului la previzionarea viitorului, de la apropiat la îndepărtat, de la material la imaterial, de la nevoi bazale la aspirații înalte, de la trup la suflet, de la pământ la cer. Iar din perspectiva evoluției individului, căutarea și întruparea valorilor religioase arată setea de edificare, de perfectare, de accedere către o matcă valorică superioară, de vizare sau așezare într-un registru existențial privilegiat.”[7]
Iar dacă nimic din toate aceste, repet, extrem de la-ndemână instrumente-carte de vizită ale Ierarhului „luminător al cuvintelor” pe înțelesul copiilor ar putea să nu le fie tuturor pe înțeles, rămâne de-nțeles, și de-nvățat cu bucurie, și de tăinuit în sufletele lor adevărul Condacului 7 din Acatistul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei: Mare dar ai făcut limbii românești prin tâlcuirile la slujbele dumnezeiești și învățăturile Sfintei Scripturi pe înțelesul tuturor. Acestea noi înțelegându-le și ca pe niște nestemate de mult preț avându-le, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
prof. Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru religie,
coord. Academia Copiilor „Hristos – Bucuria mea”
[1] † Teoctist, Studiu introductiv la Dosoftei, Dumnezăiasca Liturghie, Ediție Critică de N.A. Ursu, Iași, 1980; p.V;
[2] Acatistul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, https://doxologia.ro/acatistul-sfantului-ierarh-dosoftei-mitropolitul-moldovei
[3] https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/
[4] † Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Mesaj de felicitare a celor ce poartă numele Sfântului Dosoftei, https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/
[5]Rugăciune către Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, www.doxologia.ro
[6] Acatistul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, https://doxologia.ro/acatistul-sfantului-ierarh-dosoftei-mitropolitul-moldovei
[7] Constantin Cucoș, Educația religioasă – cale de culturalizare și spiritualizare, febr. 2023, https://www.constantincucos.ro/2023/02/educatia-religioasa-cale-de-culturalizare-si-spiritualizare