Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna aprilie 2024

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna aprilie întâlniri ale cercurilor pastorale.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

 

În data de 15.04.2024, la Parohia Sfinții Împărați Constantin și Elena, păstorită de către părintele Pintilie Adrian, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.

După săvârșirea Acatistului Maicii Domnului, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Bolile incurabile – șansă, binecuvântare sau posibilitate de întâlnire cu Dumnezeu? O perspectivă creștină asupra suferinței”, care a fost susținută de către părintele Pintilie Adrian, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În antropologia creştină, starea de normalitate a omului este percepută în unitatea manifestărilor sufleteşti şi trupeşti, unitate care este împlinită atunci când „duhul care îl caută pe Dumnezeu stăpâneşte trupul”. Duhul este capacitatea omului de a deosebi valorile supreme: binele de rău, adevărul de minciună, frumosul de urât. Astfel, orice boală are în primul rând o cauză spirituală, duhovnicească şi apoi una medicală. Perspectiva creştină a bolii nu anulează abordarea ştiinţifică, ci o completează, o îmbogăţeşte şi o desăvârşeşte.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Ridicarea omului din păcat nu se poate realiza fără ajutorul lui Dumnezeu și fără urmarea lui Hristos, care a fost modelul suprem de suferință și de asumare a ei. Hristos este doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, El a tămăduit pe oamenii bolnavi sau neputincioși în trupurile lor și le-a redat sănătatea, dar le-a dăruit și eliberarea din stricăciune și din moarte.
2. Viața omului este un dar de la Dumnezeu și, de aceea, ar trebui să o păstrăm nealterată. Însă, în realitate, ea este stăpânită de durere și de moarte din cauza căderii în păcat, iar motivul acestei stăpâniri este libertatea greșit înțeleasă. Durerea fizică și cea sufletească a început odată cu neascultarea lui Adam și prin el boala s-a transmis la generațiile următoare printr-un întreg lanț de nașteri naturale. Astfel, aceste nașteri naturale sunt consecința unei zămisliri păcătoase a firii omenești, după cum ne amintește și proorocul și psalmistul David: „Întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50, 6).
3. Sfinții Părinți spun că boala are un rol terapeutic, de îndreptare a omului suferind. Prin boală, de fapt, noi ne restabilim legătura cu divinitatea prin accentuarea stărilor sufletești, duhovnicești și ne detașăm de stările trupești, atavice. În interiorul ființei umane se duce o continuă luptă, în care sufletul tinde spre nemurire, spreDumnezeu, Creatorul Său, iar trupul are o predispoziție spre partea materială, care este vremelnică. Destinul omului este de a conștientiza această luptă, pentru a-și ridica trupul din starea sa fizică, materială, prin har divin, la o stare nemuritoare de nestricăciune.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 11.04.2024 la Parohia Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – Rotunda, păstorită de către părintele Ursuleasa Mihai din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de către părintele Chihaia Denis.

După săvârșirea Sfântului Maslu, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Taina Sfântului Maslu” susținută de către părintele Ursuleasa Mihai de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Taină Sfântului Maslu este lucrarea sfântă săvârșită în numele Sfintei Treimi, de către preoții Bisericii, prin care se împărtășește credinciosului bolnav harul nevăzut al tămăduirii sau ușurării suferințelor trupești, întărirea sufletească, iertarea păcatelor. Partea văzută constă din ungerea cu untdelemn sfințit, după ce s-a invocat prin rugăciuni speciale milă lui Dumnezeu prin puterea Sfântului Duh asupra celui bolnav.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Însănătoșirea bolnavului se cere prin rugăciune de la Dumnezeu, fiindcă însuși Fiul Său a luat trupul nostru. În calitatea sa de „templu al Sfântului Duh” (I Cor, 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat și curățit prin materia văzută și sfințită, untdelemnul.
2. În Sfintele Evanghelii și în toate rugăciunile (șapte la număr) din rânduiala Tainei Sfântului Maslu, Dumnezeu este invocat ca doctorul sufletelor și trupurilor noastre, a Cărui milă este nemăsurată…”, iar după fiecare rugăciune și invocare, credincioșii cântă: „Stăpâne, Hristoase, Milostive, miluiește pe robul (robii) Tău”. Însăși cântărea îl arătă pe Mântuitorul Hristos ca „Vindecătorul și ajutătorul celor ce sunt în dureri”. De la Dumnezeu se cere „tămăduire neputinciosului robului Său… cel ce mult a greșit… „

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

În data de 10.04.2024, la Parohia Sfânta Treime Spătărești păstorită de către părintele Andrioaia Tudor, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de același părinte.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: ,, Biserica-spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al bisericii în vindecarea omului de patimi ”, care a fost susținută de către părintele Andrioaia Tudor de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

,,Biserica poate fi numita spital terapeutic-duhovnicesc, deoarece Ea oferă omului potenţialul de a tranzita starea de „individ“ înspre cea de „persoană“. Care este diferenţa şi cum se întâmplă aceasta în Biserică? Antropologia creştină se preocupă real, concret de fiecare om, şi nu la un nivel general, vorbind doar despre ideea abstractă de om. Dimpotrivă, se interesează de fiecare persoană, de existenţa umană particulară concretă, cu luptele şi agoniile ei existenţiale în drumul spre terapie. O terapie ce se leagă direct de menţinerea identităţii existenţiale a omului şi de posibilitatea de a dezvolta relaţii autentice în multe forme: cu sine, înspre Dumnezeu şi cu aproapele.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Părinţii Bisericii leagă iubirea de sine de trup, nu este pentru că trupul este rău, ci deoarece el exprimă, prin excelenţă, fortăreaţa individualismului, în care pândeşte potenţialul extragerii noastre din mijlocul celorlalţi şi în care moartea se identifică şi biruie. Individualismul este primul stadiu patologic prin care trece omul atunci când are nevoie de terapie.
2. Tema bolii însă trebuie văzută din perspectiva căderii protopărinţilor. Omul, înainte de cădere, trăia altfel decât acum. Mintea lui era în comuniune cu Dumnezeu, harul lui Dumnezeu îi lumina sufletul şi trupul. Sfântul Ioan Gura de Aur scrie că Adam şi Eva înainte de a păcătui trăiau în paradis ca îngerii. După păcat însă a survenit moartea duhovnicească, adică ruperea legăturilor cu Dumnezeu, şi a urmat moartea trupească. De atunci omul se naşte în coruptibilitate şi pătimire, aşa cum se manifestă acestea în boli, patimi şi moarte.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 25.04.2024 la Parohia Pogorârea Sfântului Duh Bogdănești păstorită de către părintele Ursuțu Marcel din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de către părintele Meștereanu Ciprian.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Gheorghe, a urmat meditația cu titlul: „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare”, care a fost susținută de către părintele Ursuțu Marcel de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Învățătură de credință ortodoxă ne arată că nu trebuie să tratăm ca pe o dramă sau un lucru tragic boala, adică încercarea pe care Dumnezeu o îngăduie pentru binele nostru duhovnicesc. Chiar dacă de cele mai multe ori trupul are de suferit, boala este un mijloc de a ne cerceta pe noi înșine, de a ne întoarce la Dumnezeu, de a înțelege ca suntem ființe efemere, iar existența noastră pe Pământ poate fi curmată în orice clipă. Boala este un bun prilej de a pune început pocăinței, de a ne vindeca sufletul. Modul în care gestionăm o astfel de situație ne poate influența mântuirea. Problemele de sănătate sunt un mijloc de îndreptare atât pentru cei care suferă în mod direct, cât și pentru cei care în mod indirect se fac părtașii suferinței, adică celor care îi îngrijesc pe bolnavi”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Biserica s-a conformat îndemnului Mântuitorului Hristos, Care atunci când și-a trimis ucenicii la propovăduire, Le-a poruncit: „Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10,8). Astfel, din cele mai vechi timpuri spitalul cel duhovnicesc, adică Biserica, și-a asumat și rolul de spital al trupului, îngrijind și tămăduind pe cei aflați în încercări. Datoria morală a creștinilor de a nu rămâne pasivi la suferința aproapelui a fost cel mai bine înțeleasă de cei pe care astăzi îi numim în sinaxare doctori fără de plată sau fără de arginți.
2. De fiecare dată când suntem încercați de boală, dar mai ales atunci când cineva iubit de noi sau oricine altcineva suferă de neputințe ale trupului, trebuie să conștientizăm faptul că aceasta poate fi o binecuvântare în viața noastră și un mijloc de a ne câștiga Viața Veșnică. Pentru osteneala pe care cineva o depune pentru a-și sluji aproapele, Hristos nu rămâne indiferent, ci răsplătește cu dărnicie în Veșnicie.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

 

În data de 10.04.2024 la Parohia Sfinții Împărați Constantin și Elena – Giurgești, păstorită de către părintele Onea Ștefan din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Calinic de la Cernica, a urmat tratarea temei: „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și în prevenirea deznădejdii celui suferind” susținută de către părintele Onea Ștefan de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„Învățătura creștin-ortodoxă evidențiază că Dumnezeu a creat omul pentru a se bucura de darurile și prezența Sa. El folosește trupul său pentru a experimenta aspectele materiale și sufletul pentru a reflecta în conexiunea sa divină și pentru a sluji drept punte între cele spirituale și cele materiale. Atât sufletul, cât și trupul omului sunt inseparabile și nu pot exista unul fără celălalt. Sufletul și trupul, ca elemente constitutive ale ființei umane, sunt interconectate și se influențează reciproc. Această interdependență se manifestă în toate aspectele existenței umane. Astfel, bucuriile sufletului nu sunt resimțite doar la nivel spiritual, ci și la nivel trupesc. Stările de bine ale trupului se reflectă și ele la nivel sufletesc, prin sentimente de liniște, bucurie și pace”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Observăm clar că, în timp, sufletul își menține aceeași aspirație, în timp ce corpul pare să se distanțeze de această unitate inițială cu sufletul. Se conturează o discrepanță între cerințele interioare și cele exterioare. Astfel, sufletul suferă din lipsa împlinirii, în timp ce trupul suferă din lipsa energiei necesare. Această discrepanță se manifestă și în cazurile în care trupul suferă din cauza bolilor sau a traumelor fizice, iar suferința, de cele mai multe ori, se propagă și către suflet, împiedicându-l să lupte sau să se concentreze asupra vindecării trupului.
2. Rezolvarea acestei dileme existențiale vine de la Dumnezeu, care este sursa vieții și a existenței. Credința creștină învață că Dumnezeu nu poate rămâne indiferent față de suferința umană și, prin urmare, o vindecă existențial. El se identifică cu suferința umană și se sacrifică pentru a o vindeca. Prin venirea lui Hristos pe pământ, oamenilor li se oferă capacitatea și exemplul de a înțelege suferința dintr-o perspectivă eshatologică și soteriologică. Astfel, viața este văzută ca un pelerinaj continuu, marcat de lupta spirituală între stricăciune, suferință și moarte, și plinătate, sfârșit și viață veșnică.
3. Suferința este o realitate inevitabilă în viața umană și poate aduce cu sine disperare și pierdere de speranță. Totuși, în cadrul învățăturii creștin-ortodoxe, suferința este percepută ca oportunitate de creștere spirituală și de apropiere de Dumnezeu. Prin credință și comunitate, suferința poate fi transformată într-o experiență de înțelegere mai profundă a vieții și a scopului său divin.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

 

În data de 19.04.2024, la Parohia Sfântul Dimitrie – Cornu Luncii, păstorită de către părintele Florea Gabriel, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului și coordonat de către părintele Corduneanu Petru.

După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Biserica – spital duhovnicesc – rolul terapeutic al Bisericii în vindecarea de patimi” care a fost susținută de către părintele Florea Gabriel de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„În metoda terapeutică ortodoxă nu este eficient pentru toţi acelaşi medicament, unei anumite categorii de oameni îi este de folos un medicament în timp ce altei categorii de oameni îi este benefic altul. De asemenea şi vârsta spirituală a păstoriţilor este diferită^[1]. În toate aceste cazuri preotul trebuie să ştie să-l facă pe om să-şi deschidă sufletul şi să ofere o ,, medicamentaţie” potrivită fiecărui penitent în parte. Duhovnicul, ca terapeut şi nu numai trebuie să prezinte o serie de calităţi astfel încât si-i conducă pe oameni la tămăduire, respectiv la mântuire”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Hristos este terapeutul omului. El este cel mai puternic medicament care vindecă bolile spirituale ale oamenilor. Preoţii sunt cei care continuă opera terapeutică a lui Hristos şi devin împreună lucrători cu Dumnezeu la mântuirea oamenilor. Preoţii săvârşesc Sfintele Taine, dar şi acestea trebuie integrate în terapie, deoarece acestea împreună cu viaţa ascetică a Bisericii ţintesc spre vindecarea omului
2. Duhovnicul trebuie să aibă şi tact pastoral astfel ca prin blândeţea lui să-l ajute pe ucenic să îşi deschidă sufletul. Preotul poate să-l îndepărteze pe om de la Dumnezeu, astfel acesta trebuie să fie cu mare băgare de seamă pentru a nu distruge nici râvna unora care se mărturisesc sincer ci trebuie încurajaţi să se lupte cu păcatul. Lipsa de înţelegere a unora mai rigorişti poate să-l mâhnească pe om, şi să-l îndepărteze, dar nu trebuie să abuzeze nici de îngăduinţă, căci şi îngăduinţa fără măsură îl poate pierde pe penitent.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”

 

În data de 17.04.2024, la Parohia Adormirea Maicii Domnului, păstorită de către părintele Petrescu Ciprian din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de părintele Maftei Danuț.

După săvârșirea Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte Sfințite, a urmat meditația cu titlul: „Repere scripturistice patristice pentru asumarea suferinței și îngrijirea celor bolnavi”, care a fost susținută de către părintele Petrescu Ciprian de la parohia sus menționată.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Este cunoscut faptul că, în mediul teologic contemporan, misiunea Bisericii nu poate fi nimic altceva decât expresia concretă şi vie a modului în care iubirea cu şi în Hristos se manifestă în esse mundus. Cu alte cuvinte, datoria binecuvântării morale a fraților, văzută prin ochii teologului contemporan (este inclus, desigur, aici creştinul) este să ajute „ca toţi să trăiască iubirea divină… iubire [care] este naturalmente universală”. În Hristos, deci, omul se împlineşte şi îşi umple de sens existenţa sa telurică şi efemeră. Transfigurat în şi prin Hristos, omul îl percepe pe Fiul lui Dumnezeu ca singura Persoană capabilă să confere demnitate și sfințenie.  Pe de altă parte, în acest univers duhovnicesc, creștinul implicat, perseverent și conștient de rolul său dobândește ajutor prin diverse mijloace empirice, a căror eficiență a fost experimentată de-a lungul veacurilor, atunci când cultura biblică s-a „împletit” armonios cu imnografia.”     

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

1. În textul din Galateni 4, Sfântul Pavel tratează expozitiv două probleme, oferind răspunsuri clare la două întrebări, identificate în urma lecturii atente: ce este viața creștină? urmată, bineînțeles, de alta, adiacentă: cum trebuie trăită o astfel de viață? În încercarea de expunere a unor elemente definitorii pentru ideea de viață a creștinului, inevitabil suntem puși în situația de a preciza ce anume generează o astfel de viață. Așa descoperim sensul convertirii, chiar și a unui bolnav necredincios.
2. În acest univers duhovnicesc, creștinul implicat, perseverent și conștient de rolul său dobândește ajutor prin diverse mijloace empirice, a căror eficiență a fost experimentată de-a lungul veacurilor, atunci când cultura biblică s-a „împletit” armonios cu imnografia.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

În data de 11.04.2024 la Parohia Adormirea Maicii Domnului Ciumulești păstorită de către părintele Martiniuc Mircea, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de același părinte.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Taina Sfântului Maslu și efectele acesteia în viața celor suferinzi”, care a fost susținută de către părintele Martiniuc Mircea, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Este binevenită abordarea unei asemenea teme, acum în anul acesta – 2024, care a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept an jubiliar, închinat Pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, cu toate că ea a fost tratată îndelung şi minuţios de mulţi Părinţi ai Bisericii şi de către vestiţi teologi, deoarece constatăm  faptul că ne aflăm într-o perioadă de mari frământări şi permanente crize – care, multe dintre ele se datorează (şi) faptului că nu avem răbdare în suferinţe şi nădejde, că nu avem, mulţi dintre noi, o viziune corectă asupra virtuţii răbdării şi nădejdii – care sunt două virtuţi foarte importante, de-a dreptul indispensabile, pentru realizarea unui progres duhovnicesc în viaţa noastră spirituală. Cunoaştem faptul că pentru spiritualitatea ortodoxă viaţa duhovnicească este o permanentă mergere înainte, o permanentă epectază către culmile desăvârşirii – care trebuie abordată existenţial şi trebuie trăită până la ţinta ei supremă care este unirea cu Dumnezeu, îndumnezeirea.”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

• Despre grija pe care ne-o poartă Dumnezeu, ne-a încredinţat Mântuitorul prin toată activitatea Sa. El a venit pentru cei păcătoşi, pentru a căuta oaia cea rătăcită şi drahma cea pierdută, într-un cuvânt, a venit pentru cei ce au nevoie de vindecare.
• Sfântul Maslu este, fără îndoială, cea mai „smerită” dintre toate cele şapte Taine. O considerăm smerită, deoarece la ea participă de obicei doar credincioşii care cunosc ceva mai detaliat viaţa duhovnicească a Bisericii, dar şi pentru că teologii s-au dovedit destul de puţin preocupaţi de o interpretare amănunţită a ritualului ei.
• Taina Sfântului Maslu nu este îndreptată exclusiv spre vindecarea trupească, ci şi spre ştergerea acelor păcate de care nu ne mai aducem aminte, precum şi a rădăcinilor pe care patimile le-au creat în noi prin efectuarea unor acte păcătoase pe o perioadă îndelungată de timp

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

A consemnat, Diac. Constantin Andrieș

[1] Mitropolit Hierotheos Vlachos, Spovedania şi vindecarea sufletului, traducere din limba greacă de Nicuşor Deciu, Bucureşti, editura Măiastra, 2005, pp. 42-43.