Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna ianuarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 31.01.2025, la Parohia „Înălțarea Domnului”- Pacea II, din orașul Suceava păstorită de către părintele Curic Bogdan Nicolae, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Nicolae, urmat de susținerea prelegerii cu tema „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare. Evanghelia Sfântului Matei capitolul 25, versetele 34 – 46” de către P.C. Pr. Ciupu Constantin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Sunt două porunci: ale sufletului și ale trupului. Nu este niciuna mai puțin importantă, nu este niciuna mai neînsemnată. Niciuna nu trebuie nesocotită. Creștinul iubește întâi pe Dumnezeu, ca Părinte și binefăcător suprem. Îi sfințește numele prin fapte,îi împlinește poruncile. Creștinul trebuie să îl iubească totodată pe semenul său ca pe sine însuși, sincer, deplin. Trebuie să se poarte așa cum dorește să se comporte ceilalți cu sine. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii (Matei 7, 12).
Creștinul nu îl vatămă pe semenul său, vătămarea putând fi făcută prin act, faptă sau prin omisiune, prin indiferență.
Creștinul îl ajută pe semenul său în tot ce este necesar și posibil, cu sinceritate, cu fapta trupească și cu cea sufletească, cu mintea, cu trăirea, cu exemplul personal, după exemplul Mântuitorului Iisus Hristos, prețuind virtutea iubirii mai mult decât oricare altă manifestare religioasă: Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele (Marcu 12, 33)”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- În aproapele, creștinul vede un semen de care depinde propria mântuire, un semen care îi înlesnește verificarea și valorificarea virtuții iubirii. Prin aproapele creștinul se ajută pe sine, fiindcă nu poate implini altfel decât prin semenul său porunca Părintelui ceresc. Prin slujirea aproapelui el Îl recunoaște pe Mântuitorul Iisus Hristos Însuși, care prin întrupare, împreuna-viețuire cu oamenii și prin patimile Sale ne învață îmlinirea voii divine prin iubire. Prin iubirea de semeni creștinul își însușește voia Ziditorului;
- Porunca iubirii aproapelui, din care se generează toate celelalte virtuți morale, devine o normă precisă și capătă conținut obiectiv numai dacă este alcătuită din două elemente: în primul rând cunoașterea drepturilor și nevoilor semenilor noștri și solidaritatea, comuniunea și chiar identificarea cu aceștia în împlinirea drepturilor și nevoilor proprii;
- Întâietatea acordată aproapelui în satisfacerea nevoilor comune, în cazul temei în discuție, îngrijirea bolnavilor, se întemeiază pe o înaltă concepție religios-morală: convingerea că Însuși Mântuitorul Iisus Hristos Se află în fiecare semen al nostru căzut în nevoie și suferință și că El personal ne cere să-L ajutăm, adică să-L iubim ca și pe noi înșine.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Curic Bogdan Nicolae pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 29.01.2024, la Parohia „Izvorul Tămăduirii” – Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Stamatin Laurențiu, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Izvorului Tămăduirii, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Repere scripturistice și patristice pentru asumarea suferinței și îngrijirea celor bolnavi” de către P.C. Pr. Duțuc Ioan.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În Persoana Sa de Dumnezeu om se manifestă cea mai înaltă formă de iubire și de asumare a suferinței din întreaga istorie a mântuirii neamului omenesc, astfel încât deopotrivă Mare Preot și deopotrivă jertfă pe Golgota realizează atât răscumpărarea omului cât și descoperirea sensului suferinței în lume.
Previne pe ucenicii săi direcți și prin ei pe fiecare din noi în fiecare generație că drumul ce duce spre Împărăție trece prin jertfa crucii, dar ne și încurajează prin cuvintele În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea.
Ucenicii direcți ai Mântuitorului și urmașii acestora duc mai departe modelul Omului Dumnezeu și nu numai că predică ceea ce au primit dar urmează desăvârșit exemplu Învățătorului prin sacrificiul martiric”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Suferința este un exercițiu eficient prin care se deprinde răbdarea așa cum aflăm din lectura întregului psalm 40 și de a înțelege iubirea părintească și ocrotitoare a lui Dumnezeu: Fericit este omul pe care-l vei certa Doamne și din Legea Ta îl vei învăța pe el (Ps. 93, 12). Suferința are darul de a întoarce la Dumnezeu: Și veți căuta acolo pe Domnul Dumnezeul vostru, și-L veți afla când Îl veți căuta din toată inima voastră și din tot sufletul vostru întru necazurile voastre. Și te vor afla pe tine toate cuvintele acestea în zilele de apoi și te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău și vei auzi glasul Lui (Deut. 4, 29-30)”;
- Suferința este fie efect al păcatului fie context pentru a se manifesta slava și iubirea lui Dumnezeu;
- Tabloul eshatologic din acest capitol reprezintă provocarea perpetuu actuală pe care Dumnezeu ne-o oferă în fiecare zi a vieții ca premiză de a aspira la bucuria, lumina, pacea și împlinirea de a fi în prezența lui Dumnezeu, a sfinților și a celor care au fost obiectul atenției noastre în a da sens suferinței din lume.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Stamatin Laurențiu pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 23.01.2024, la Parohia Adâncata I, comuna Adâncata, păstorită de către părintele Grivincă Alexandru, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Importanța lucrării preotului în alinarea suferinței și prevenirea deznădejdii celui suferind”, de către P.C. Pr. Grivincă Alexandru.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Diferența dintre valoarea binelui în sine, viața de zi cu zi a omului și rolul preotului în viața credincioșilor este misiunea de slujitor, administrator al tainelor cât și duhovnic pentru enoriașii săi (Sf Grigorie Nyssa). Că ceea ce este o boală gravă pentru trupul omenesc aceea este și lipsa de pace pentru viața omenirii. Fiecare rău este o rană deschisă și dureroasă pe trupul omenirii și cea ce este sănătatea pentru organismul omului, aceea este și pacea pentru visța oamenilor. Pentru sănătate, pacea este starea firească a omenirii. Iar boala, ca și războiul, este o stare nefirească, anormală. De aceea omul iubește și caută de la sine sănătatea și pacea dar urăște și fuge de război. De aceea pentru a evita anumite greșeli omenești, omul nu trebuie să acționeze niciodată sub impulsul pornirilor pătimașe, egoiste, care subjugă rațiunea și voința liberă a omului: omul trebuie să se stăpânească în astfel de cazuri, să se ridice deasupra anumitor porniri rele pentru a-și liniști cobștiința și gândurile cu virtuți și sentimente nobile și curate (cf. Pr. Prof. Nicolae Mladin, „Curs de Teologie Morală”)”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Alinarea în sânul bisericii ortodoxe reprezintă o experiență complexă și profundă, întemeiată pe tradițiile spirituale și comunitare ale acestei învățături. Participarea la slujbe, implicarea în comunitatea credincioșilor și practicile spirituale specifice oferă credincioșilor o cale de găsire a liniștii, alinării și sensului în mijlocul provocărilor vieții;
- Taina Împărtășaniei, rugăciunea personală și spovedania devin mijloace prin care credincioșii pot experimenta iertarea și apropierea de Dumnezeu, contribuind astfel la vindecarea sufletească și la depășirea stărilor de deznădejde. Comunitatea bisericească, cu grija sa pentru cei în suferință și cu activitățile sale caritabile, adaugă dimensiuni sociale și umanitare, consolidând astfel forța vindecătoare a credinței. În această atmosferă de credință și iubire frățească, biserica devine un sanctuar al alinării, oferind credincioșilor resurse spirituale și emoționale pentru a face față provocărilor vieții cu încredere și speranță.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Grivincă Alexandru pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 18.01.2023, la Parohia Salcea, oraș Salcea, păstorită de către părintele Budeanu Ionel Doru, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Biserica – spital duhovnicesc. Rolul terapeutic al bisericii în vindecarea omului de patimi” , de către P.C. Pr. Budeanu Ionel Doru.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Ca să poți înțelege profilul psihologic al bolnavului sufletesc sau trupesc trebuie „să te pui în pielea lui”, nu poți ridica pe nimeni dacă nu te apleci spre el, iar când te apleci, vezi mai bine! Să ne aducem aminte de femeia prinsă în adulter (Ioan 8, 3-11) care nu a fost judecată de Domnul Hristos deși de aceea au adus-o la El. Nu a judecat nici femeia nici legea ci aplecându-se a scris: „Cine este fără de păcat, să ia piatra și să arunce!” Cine este fără de păcat? Cine era fără de păcat? Cel ce scria, dar acesta a iertat-o, eliberându-o din situație cu îndemnul „Mergi! De acum să nu mai păcătuiești”. Femeia greșise, era vinovată dar ce mai putea face atunci, pe loc? Sau ca să mai poată face ceva mai avea nevoie de încă o șansă. Mântuitorul nu a abordat situația la modul ideal, unde ar fi trebuit să fie, ci a încercat și a reușit să o determine să înțeleagă de ce a fost adusă acolo. A fost adusă la judecată, iar „Judecătorul” a iertat-o! Oare nu este aceasta terapie duhovnicească?”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Biserica este spitalul duhovnicesc care prin Sfintele Taine vindecă pe cei vătămați sufletește. Am fi tentați să îi blamăm pe reprezentanții legii vechi, preotul și levitul dar aceștia erau într-un fel apărați de legea lui Moise, care interzicea slujitorilor să se atingă de mort sau de omul care era pe moarte (Levitic, 21:22). Ei aveau o scuză dar noi ce scuză am putea avea atunci când nu dorim să fim noi samarineanul cel milostiv ? Ne mulțumim să spunem în scaunul de spovedanie că nu am făcut rău, dar bine am făcut?
- Dacă ar fi să facem o diagnoză a modalităților terapeutice în vindecarea omului de patimi, primul pas ar fi a nu judeca, a iubi, a empatiza cu nevoia acestuia și a ierta.
- Biserica este casa de oaspeți, biserica suntem noi și nu putem fugi de această responsabilitate dacă vrem să ne împlinim menirea. Să îi răbdăm și să îi iubim ca pe noi înșine pe cei căzuți în patimi și să le oferim ca model forța rugăciunii.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulţumit părintelui paroh Budeanu Ionel Doru pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 25.01.2024, la Parohia Zvoriștea, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Rusu Liviu Constantin din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei si Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 5, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfinții Tămăduitori ca model al preoților de caritate și prieten al celor bolnavi” de către P.C. PR. Rusu Liviu Constantin.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Pentru faptele lor deosebite, săvârșite de aceștia – de sfinți, biserica i-a numit doctori fără de arginți. Pentru credința lor puternică și smerenia lor desăvârșită, Dumnezeu i-a învrednicit cu darul de a face minuni. Aceștia din porunca Evangheliei, au cutreierat orașele și satele, propovăduind pe Hristos și vindecând pe cei bolnavi. Vedem că, cei care îi întâlneau pe sfinții lui Dumnezeu se converteau la creștinism, primind tămăduirea atât sufletului, cât și cea a trupului. Unii dintre acești sfinți, îi primeau pe cei suferinzi de felurite boli în casa lor, alții pe cei imobilizați la pat, îi purtau ei înșiși pe umerii lor, căutând să le vindece toată neputința și durerea. Sfinții Doctori fără de arginți îi sfătuiau pe bolnavi să se nevoiască în post, rugăciune și pocăință. Astfel pe lângă îngrijirile medicale, felurite vindecări și izgoniri ale duhurilor necurate, ei răspândeau mai ales învățătura lui Hristos și stăruiau, ca toți creștinii convertiți să urmeze cuvântul Evangheliei și să nu apostazieze. Prin faptele lor săvârșite pentru Hristos și semenii lor, aceștia s-au sfârșit prin moarte martirică. Din viețile lor aflăm că, atunci când săvârșeau minuni, se adresau celor bolnavi zicând: Nu numai mâinile punem peste voi, căci cu puterea noastră nimic nu putem face. Toate le lucrează prin noi tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unul adevăratul Dumnezeu, în Care, de veți crede cu neîndoială, îndată veți fi sănătoși. Astfel, vedem că, prin mijlocirea sfinților, Dumnezeu ajută și trimite harul Său vindecător, asupra omului”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- În zilele noastre, lucrarea pastoral socială a preotului este foarte necesară în societatea individualistă și consumatoare, deoarece din nefericire datoria morală a creștinului ca ajutor față de aproapele, s-a diminuat. Astfel, prin lucrarea pastoral-misionară, realizată de Biserică, prin aşezămintele sale social-filantropice destinate celor ajutorați – pe lângă alinarea suferinţei cauzate de boală, rolul acestora este şi de a reface sănătatea sufletească a oamenilor;
- Pastoraţia celor bolnavi urmăreşte, pe lângă sporirea credinţei în Mântuitorul Iisus Hristos – Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi dobândirea conştiinţei că mântuirea sufletului şi trăirea în comuniune cu Dumnezeu reprezintă ţelul vieţii omului, potrivit cuvintelor Domnului: Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă (Matei 6, 33). Astfel, viaţa creştinului trăită după rânduielile Bisericii este nu numai un mod de a ne feri de păcat, ci şi o modalitate de a preveni boala.Rugăciunea, postul, cumpătarea şi milostenia nu sunt doar obligaţii morale ale creştinului, ci şi mijloace prin care cultivăm, cu ajutorul harului dumnezeiesc, o viaţă fizică şi spirituală sănătoasă.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin, a mulțumit părintelui paroh Rusu Liviu Constantin pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
„Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 11.01.2024, la Capela Misionară Costâna, comuna Todirești, păstorită de către părintele Rotari Daniel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Nectarie, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Îngrijirea bolnavilor ca datorie morală și ca binecuvântare (Matei 25, 34-46)” , de către P.C. Pr. Rotari Daniel.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Această lucrare pastoral-misionară se realizează de Biserică și prin așezămintele sale social-filantropice destinate celor bolnavi (conf. Matei 25, 36 bolnav am fost și M-ați cercetat). Pe lângă alinarea suferinței cauzate de boală, rolul acestora este și de a reface sănătatea sufletească a oamenilor. Mântuitorul Iisus Hristos îi vindeca pe cei bolnavi cu trupul pentru a arăta dumnezeirea Sa, dar și pentru a vindeca sufletul lor, îndreptând viața omului păcătos pe calea sfințeniei. Hristos nu doar vindecă, pentru ca ulterior să nu se mai interesează de cel vindecat, ci îi spune: De acum să nu mai păcătuiești ca să nu îți fie ție ceva mai rău! (Ioan 5, 14).Așadar, scopul vindecării este mai ales mântuirea omului și sfințirea vieții lui, dacă acesta folosește suferința cauzată de boală ca pe un mijloc de despătimire și de apropiere de Dumnezeu – Izvorul vieții”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Boala este o cruce grea. Câtă vreme omul duce cu răbdare această cruce, boala îi este de folos și prin aceasta se poate mântui și cel care-l îngrijește pe bolnav că slujește pe însuși Hristos! Numai că boala nu este singura cruce care duce la mântuire. Hristos nu a venit pe pământ să propovăduiască avantajele bolii. Hristos ne-a chemat să ne purtăm crucea pentru a dobândi raiul indiferent. Creştinii trebuie să se lupte pentru mântuire. Şi, fie că sunt bolnavi sau îngrijitori, fie că sunt în necazuri sau nu, ei trebuie să meargă spre rai;
- Cine duce lupta cea bună a mântuirii o face şi dacă este bolnav şi dacă este sănătos. Acela poartă cu răbdare crucea, oricât ar fi de grea. Nu consideră că boala e rea şi sănătatea e bună, ci consideră că boala e bună în măsura în care duce la pocăinţă şi sănătatea e bună în măsura în care e folosită într-un mod binecuvântat. Consideră că boala şi sănătatea pot fi pierzătoare atunci când omul vrea să trăiască după propria voie, călcând poruncile dumnezeieşti. Omul care este cu adevărat credincios Îi mulţumeşte lui Dumnezeu şi când este sănătos şi când este bolnav.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Rotari Daniel pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 22.01.2024, la Parohia Fântânele, comuna Fântânele, județul Suceava păstorită de către părintele Serediuc Cătălin Eugen, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul „Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Suferința omului modern (depresie, deznădejde, adicții, avariție etc.) și mijloacele necesare pentru tratarea acestora” de către P.C. Pr. Serediuc Cătălin Eugen.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Spune Sfântul Nicolae Velimirovici că lumea întreagă este un spital, și are mare dreptate. Noi toți suntem în suferință: suferințe trupești unii, alții sufletești, alții și trupești și sufletești. Dar toți suntem în suferință, pentru că cea mai mică urmă de păcat sau de patimă în noi provoacă suferință. Ar trebui să avem fiecare față de aproapele nostru permanent o atitudine de compasiune, pentru că toți suferim. Puțini sunt cei care nu au suferințe – numai Sfinții sunt fără suferințe, dar și ei suferă pentru suferința noastră. De la Cădere încoace, caracteristica lumii este suferința. Când omul suferă, tinde să-și vadă suferința lui mai mare decât pe a celuilalt și se comportă ca atare: cere ajutor și nu mai oferă nimic. Avem astfel o lume în care fiecare se închide în egoismul lui și uite-așa ne rănim unii pe alții, din ce în ce mai mult, suntem mai indiferenți la aproapele nostru, suntem mai puțin dispuși să ajutăm, să spunem un cuvânt bun.”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Biserica Ortodoxă a fost încă de la începuturile sale o COMUNITATE TĂMĂDUITOARE, iar vindecarea a reprezentat un aspect esențial al propovăduirii. În cadrul și prin Biserică, unde este prezent și lucrător harul Sfântului Duh se lucrează vindecarea, redobândirea sănătății, răbdarea în necazuri, bucuria vieții, mântuirea;
- Sfintele Taine, aflate la îndemâna creștinului au o mare putere terapeutică prin îmbinarea lor cu rugăciunea, postul, participarea la viața cultică și îndeplinirea virtuților creștine. Profeții și drepții Vechiului Testament, la fel ca Apostolii și Sfinții din Noul Testament, au înțeles și confirmat prin propria lor experiență că, atunci când cineva este vindecat, adică atunci când este eliberat de egoism, dobândește dragostea pentru Dumnezeu și semeni și primește harul lui Dumnezeu;
- Suferința poate deveni șansa întâlnirii și comuniunii cu Hristos. Realitatea și durerea suferinței sunt ceva împărtășit direct de Fiul lui Dumnezeu și de toți fiii Săi prin har. Vindecările bolnavilor, învierile din morți, mărturisirea învățăturii, minunile săvârșite asupra naturii, toate culminează cu acceptarea morții Sale pe cruce. Fiul lui Dumnezeu se face om asemenea nouă și rămâne om definitiv doar pentru a răscumpăra pe om din starea neputinței și durerea adusă de păcat.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Diaconu Cristian Valentin a mulţumit părintelui paroh Serediuc Cătălin Eugen pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat Arhidiacon Nicşan Valentin
