Îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos la îndrăznire și credință a fost reamintit de mesajul scripturistic rânduit pentru Duminica a doua din Sfântul și Marele Post.
În această zi, cunoscută și ca Duminica Sfântului Grigorie Palama, când în Bisericile Ortodoxe se lecturează textul despre Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și pr. Adrian Popa, consilier al Sectorului Colportaj bisericesc al Centrului Eparhial Suceava, răspunsurile liturgice fiind date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cuvântul de învățătură intitulat „Văzând credința lor, i-a zis slăbănogului: Scoală-te!”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a explicat înțelesul duhovnicesc al Evangheliei rânduite pentru această zi, text referitor la vindecarea în chip minunat a slăbănogului din Capernaum. A fost evidențiată purtarea de grijă și dragostea prietenilor, demonstrând că acestea au stat la baza săvârșirii minunatei vindecări.
„Minunea adusă în atenţia noastră îl are ca protagonist pe un slăbănog din Capernaum (Matei 9, 1); am putea spune că este vorba despre un consătean al Mântuitorului. Capernaumul era numit cetatea Sa (Matei 9, 1; vezi şi Matei 4, 13,Marcu 1, 21). Fără îndoială că slăbănogul Îi era cunoscut Mântuitorului; un paralitic, însă un altul decât cel de la scăldătoarea Vitezda, despre care face vorbire doar Sfântul Evanghelist Ioan (5, 2, 5). Spre deosebire de paraliticul de la Vitezda, bolnav de 38 de ani şi lipsit de orice fel de ajutor, cel din Capernaum ne este prezentat ca fiind înconjurat de dragostea şi afecţiunea a patru prieteni. În lupta lui cu suferinţa nu era singur; patru îl slujeau, purtându-l pe umerii lor. Paraliticul de la Vitezda a fost vindecat de Hristos datorită voinţei lui: Voieşti să te faci sănătos? (Ioan 5, 6), pe când pe cel din Capernaum Hristos l-a vindecat graţie credinţei celor patru care îl purtau. Credinţa lor a fost remediul, leacul vindecării slăbănogului. Textul evanghelic surprinde lămurit momentul: Văzând credinţa lor, (Hristos) i-a spus slăbănogului: Fiule! Iertate îţi sunt păcatele tale! (Matei 9, 2). Este primul om iertat din lume. Desigur, puterea de a ierta a preluat-o Biserica de la Întemeietorul ei prin Apostoli (Ioan 20, 23). Pentru Dumnezeu, cei patru erau transparenţi; le-a putut vedea credinţa. Credinţa celor patru în puterea dumnezeiască a lui Iisus reiese şi din modul lor insistent de a ajunge în casa din Capernaum în care Mântuitorul Îşi rostea predica.”
Mai mult, cuvântul de învățătură menționează și care este cauza neputinței slăbănogului, ierarhul punctând importanța dragostei cu care Iisus Hristos l-a înconjurat pe cel deznădăjduit, cuvintele de încurajare rodind în sufletul acestuia.
„Cauza slăbănogirii erau păcatele: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! (Matei 9, 2), i-a spus Mântuitorul, întrerupându-Şi pentru puţin timp cuvântul. Hristos, iertându-i păcatele, l-a vindecat mai întâi sufleteşte, iar apoi l-a vindecat şi trupeşte. Simţindu-l timorat, Mântuitorul i S-a adresat ca un părinte: Îndrăzneşte, fiule!. Prin acest mod de adresare, Hristos l-a asigurat pe paralitic că nici prezenţa lui şi nici insistenţele celor patru care îi purtau patul nu au fost supărătoare. Maniera de adresare a Mântuitorului − Îndrăzneşte, fiule! − a fost ca un balsam pe sufletul lui. (…) Slăbănogul, care era purtat odinioară de cei patru binefăcători, după întâlnirea cu Hristos s-a întors acasă sănătos, pe picioarele lui, mărturisind împreună cu cei prezenţi puterea dumnezeiască a Binefăcătorului. Mântuitorul Iisus Hristos le-a arătat şi de această dată cărturarilor şi fariseilor care-L monitorizau că precum are puterea de a ierta păcatele, tot aşa are putere şi de a vindeca în mod minunat orice boală şi orice neputinţă în popor. Faptul că El a intervenit în viaţa paraliticului, vindecându-l sufleteşte şi trupeşte, demonstrează, contrar vrerii inamicilor declaraţi ai Săi − de atunci, dar şi din toate timpurile − că El nu este doar un om cu puteri supranaturale, ci Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat. El este Dumnezeu! Acesta este, de altfel, şi mesajul Evangheliei!”
Irina Ursachi
Foto credit: Arhid. Vasile Plămadă
