În ziua închinată aducerii aminte de Înfricoşătoarea Judecată, duminica a treia a Triodului, urcuș duhovnicesc în care credincioșii sunt chemați să se cerceteze pe sine cu mai multă atenție pentru a se pregăti de întâlnirea cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” – Catedrala Arhiepiscopală.
În zorii zilei, ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și de pr. Adrian Popa, consilier eparhial al Sectorului Colportaj Bisericesc, răspunsurile la slujbă fiind oferite de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
Credincioșii veniți să participe la Sfânta Liturghie și să se bucure de binecuvântarea arhierească s-au rugat cu evlavie la racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, cel dintâi sfânt ocrotitor al Moldovei.
În cuvântul de învățătură intitulat „Dai puțin, primești mult …”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a adus în atenție detalii cu privire la drumul sufletului dincolo de moarte și a evidențiat importanța rugăciunilor înălțate de cei rămași pentru izbăvirea celor care au început drumul către veșnicie, acestea fiind dovada iubirii absolute pentru aproapele.
„Încurajatoare este afirmaţia Sfântului Simeon al Tesalonicului care spune că slujbele Bisericii, Sfânta Liturghie şi, mai ales, milosteniile celor rămaşi în viaţă au puterea de a scoate multe suflete din iad, cu excepţia celor care au păcătuit împotriva Duhului Sfânt (Matei 12, 31-32), pentru care apostolul iubirii ne interzice să ne rugăm (I Ioan 5, 14-16). Aşadar, cei de aici se roagă pentru cei de dincolo, iar cei de dincolo, mai ales sfinţii, se roagă pentru cei de aici. Acesta este de altfel circuitul de rugăciune şi comuniune al Bisericii. Sufletele aflate în rai – considerat a fi antecamera Împărăţiei lui Dumnezeu care a fost gătită omului de la întemeierea lumii (Matei 25, 34) – se află în stare de comuniune, împărtăşindu-se desăvârşit şi veşnic din slava Sfintei Treimi. Sau, cum scrie Sfântul Simeon Noul Teolog, Împărăţia cerurilor le va fi drepţilor o locuinţă sigură, în care va străluci Hristos, iar ei vor străluci în El, spre deosebire de cei din iad care, după Judecata de Apoi, vor rămâne pradă veşnică acelor chinuri pricinuite de osânda viermelui celui neadormit al conştiinţei şi focului care nu se va stinge (Isaia 66, 24) şi a cărui lumină este ca o beznă oarbă (Iov 10, 12). Ocara şi ruşinea sufletelor din iad vor fi veşnice (Daniel 12, 2) după Înfricoşătoarea Judecată.”
În încheierea cuvântului său, ierarhul a subliniat importanța împletirii milosteniei cu dragostea, dobândirea Raiului fiind condiționată de aceasta. „Permanentizând realitatea Judecăţii de Apoi în existenţa noastră şi privind viaţa în perspectiva eshatologică a judecăţii, vom putea înţelege dimensiunea vrerii lui Dumnezeu, Care ne cere să-l îmbrăcăm pe cel gol, să-l hrănim pe cel flămând, să-i ostoim setea celui însetat, să-l găzduim pe cel fără de adăpost şi să-l cercetăm pe cel bolnav sau pe cel aflat în temniţă. Împărăţia lui Dumnezeu se poate dobândi doar cu un strop de apă şi cu o firimitură de pâine, dacă sunt oferite cu iubire. Exact atât cât ştim că are orice om nevoie. Sau, cum îndeamnă Sfântul Serafim de Sarov: Dă-i celui flămând pâinea pe care ai vrea să o mănânci tu. Pentru că ceea ce oferim noi celor în suferinţă, aceea ne va oferi Hristos, atunci când vom sta la masa Lui, după primirea sentinţei Judecăţii de Apoi, la care, cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur, milostenia va şterge mulţime de păcate.”
Irina Ursachi
Foto credit: Arhid. Vasile Plămadă
