Cercurile Pastorale din Protopopiatul Fălticeni desfășurate în luna octombrie 2023

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna octombrie întâlniri ale cercurilor pastorale.

RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”

 

În data de 30.10.2023, la Biserica „Sfântul Pantelimon” Fălticeni, păstorită de către părintele Pavel Constantin, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Cojocaru Daniel.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Pantelimon, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Atitudinea actuală a persoanelor vârstnice față de preot și biserică”, care a fost susținută de către părintele Pavel Constantin, de la Biserica sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„O prioritate pe care trebuie să o avem în vedere în pastorația vârstnicilor este aceea de a considera perioada bătrâneții ca un privilegiu, o perioadă de creștere şi îmbogățire duhovnicească prin rugăciune. Astfel, bătrânețea nu este o povară, ci un dar al lui Dumnezeu. Bătrânețea este o perioadă a vieții omului când acesta are șansa să se apropie și mai mult de Dumnezeu. Noul Testament ne arată lămurit că înțelepciunea celor vârstnici ține de apropierea lor de Dumnezeu prin rugăciune și de viața virtuoasă pe care aceștia o trăiesc. De pildă, Dreptul Simeon nu era doar un om învățat, ci și un permanent rugător, luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaște pe Mesia în Pruncul Iisus: „omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui” (Luca 2, 25). Rugăciunea bătrânilor este, totodată, izvorul înțelepciunii lor, dar și binecuvântare pentru întreaga comunitate. De asemenea, vedem cum din trupul slăbit de bătrânețe al preotului Zaharia și al soției sale, Elisabeta, întăriţi prin rugăciune, se naște Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, cum din trupurile neputincioase ale lui Avraam și Saara se naște „mulţime de popoare” (Facerea 17, 3)”.

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. S-a punctat necesitatea implicării bătrânilor, în mod activ, în pastorația și misiunea Bisericii. Din nefericire, astăzi, sunt mulți bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în izolare de comunitate, simțindu-se cumva nefolositori. Dar există mulți bătrâni care trăiesc bătrânețea cu seninătate și demnitate, participând activ la viaţa Bisericii şi la ajutorarea altor persoane vârstnice. Persoanele vârstnice pot fi cooptate în misiunea și pastorația Bisericii, bătrânii fiind indispensabili în această lucrare, întrucât, prin bogăția lor de credință și de viață, contribuie foarte mult la creșterea spirituală a întregii comunități.
2. Pentru pastoraţia bătrânilor este necesar ca preotul să organizeze în cadrul parohiei sale o asistenţă socială permanentă concretizată prin ajutorare cu hrană, veşminte, medicamente, lemne de foc, asistenţă medicală a celor ce au nevoie de acestea. Orice lucrare pastorală trebuie să ţină seama de asemenea necesităţi şi să le rezolve cât mai bine posibil. Bătrânii trebuie trataţi cu blândeţe, cu dragoste, cu înţelegere.
3. În Biserică, o prioritate în pastorația persoanelor vârstnice este implicarea vârstnicilor în creșterea și educarea copiilor, mai ales privind rugăciunea. Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la cultivarea vieţii liturgice şi la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru binele societății și al familiei.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”

 

În data de 16.10.2023 la Parohia „Sfântul Ilie” – Vercicani, păstorită de către părintele Pintilie Vasile din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.

După săvârșirea Acatistului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Rolul cântarețului bisericesc în lucrarea pastoral-misionară a parohiei” susținută de către părintele Pintilie Vasile de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Structura Sfintei Liturghii ne arată că legătura între altar și credincioși se face prin cântarea Bisericii în mod perfect. Pentru acest dialog este necesară o perfectă sincronizare între cei care fac dialogul, respectiv, preot, cântăreți, credincioși și de aceea este necesară o sincronizare perfectă, care nu se face decât cu ajutorul cântărețului. O definiție a cântărețului bisericesc ar fi aceasta: propovăduitor al învățăturii de credință prin cântare. Cântărețul se roagă alături de preot în calitate de coordonator al cântărilor bisericești, fiind așa cum spune Sfântul Nicolae Cabasila: „împreună slujitor cu preotul.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Cântărețul are un rol misionar, acela de a ajuta pe credincioși în aprofundarea cunoștințelor despre Dumnezeu, om și Biserică. El nu trebuie să rămână la estetica cântării, ci să exprime fondul interior, trăirea sufletească, integrarea totală a credinciosului în actele liturgice. Binențeles că estetica în cântare este importantă, dar trebuie mare atenție în degenerare și distorsionare, exprimând adevărurile în mod clasic și curat. De aceea cântărețul bisericesc are dublu rol față de un credincios obișnuit: liturgic și misionar.
2. Mesajul sau rugăciunea, nu trebuie acoperit de cântare, de estetică, ci trebuie corelate ambele, ca să devină rugăciuni cântate. Credința, aprofundarea cunoștințelor, muzica, tipicul, textele, semnificația lor, trebuie să fie teme zilnice pentru cântăreți.
3. Lipsa unui cântăreț pregătit este taxată de enoriași, care nu au un îndrumător sau coordonator între ei și Dumnezeu. Cântărețul este mâna dreaptă a preotului așa cum spun înaintașii, iar fără o mână suntem incompleți și nu putem să lucrăm sută la sută în via Domnului.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”

 

În data de 19.10.2023, la Parohia „Sfinții Arhangheli” –Bogata păstorită de către părintele Pavel Valentin-Alexandru, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.

După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Dificultăți și oportunități în pastorația vârstnicilor”, care a fost susținută de către părintele Pavel Valentin-Alexandru de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Astăzi este foarte răspândită imaginea vârstei a treia, ca o fază de declin în care insuficiența umană și socială este considerată drept ceva scontat. Însă acesta este un stereotip care nu dă dreptate unei condiții care în realitatea faptelor este mult mai diversificată, pentru că cei bătrâni nu sunt un grup uman omogen, iar bătrânețea este trăită în moduri foarte diferite. Există o categorie de persoane care – capabile să culeagă semnificația pe care ea o are în arcul existenței umane – o trăiesc nu numai cu seninătate și demnitate, dar și ca pe o perioadă a vieții care oferă noi posibilități de creștere și de angajare. Și există o altă categorie – în zilele noastre chiar foarte numeroasă – pentru care bătrânețea este un adevărat traumatism. Este vorba de persoane care în fața îmbătrânirii iau atitudini care merg de la resemnarea pasivă la revoltă și la refuz disperat.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Dezvoltarea acestui fenomen, relativ recent, a găsit teren propice într-o societate care, tinzând numai spre eficiență și spre imaginea rafinată a unui om veșnic tânăr, îi exclude din propriile „circuite relaționale” pe cei care nu mai întrunesc aceste cerințe. Dimensiunea cea mai dramatică a acestei marginalizări este lipsa raporturilor umane, care fac persoana în vârstă să sufere nu numai din cauza separării, dar și a abandonării, a solitudinii, a izolării. În plus, împreună cu contactele interpersonale și sociale care scad, încep să lipsească și stimulentele, informațiile, instrumentele culturale. Cei în vârstă experimentând neputința de a-și schimba situația proprie pentru că li se face imposibilă participarea la procesele decizionale care-i privesc fie ca persoane dar și ca și cetățeni, sfârșesc prin a pierde sensul de apartenență la comunitatea ai căror membri sunt și ei.
2. Și astăzi, pentru a îngriji și asista bătrânii bolnavi, pe cei care nu se descurcă singuri, fără familie sau cu mijloace economice precare, se recurge – și încă din ce în ce mai mult – la sistemul asistenței instituționalizate. Dar institutul de binefacere se poate transforma într-un fel de separare a persoanei de contextul civil. Anumite alegeri socio-asistențiale și instituțiile care au izvorât de aici, lesne de înțeles într-un trecut cu context social și cultural diferit, sunt acum depășite și în contrast cu o nouă sensibilitate umană. O societate conștientă de propriile datorii față de generațiile mai în vârstă, care au contribuit la construirea prezentului său, trebuie să știe să creeze instituții și servicii adecvate.
3. Biserica este locul în care diferitele generații sunt chemate să împărtășească planul de iubire al lui Dumnezeu printr-un raport de schimb reciproc de daruri cu care fiecare este îmbogățit prin harul Duhului Sfânt. Filantropia creștină a îmbrățișat nevoile bătrânilor nu doar ca pe o chestiune de asistență socială, ci a întărit întotdeauna importanța spirituală a prețuirii vârstnicilor, ca fiind tezaure vii de experiență, răbdare, perseverență, dreaptă măsură și înțelepciune, acumulate de-a lungul întregii vieți și primite, la rândul lor, de la generațiile anterioare.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”

 

În data de 18.10.2023 la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Boroaia Vale, păstorită de către părintele Meștereanu Ciprian din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de către același părinte.

După săvârșirea Slujbei de Tedeum, a urmat meditația cu titlul: „Pastorația în contextul actual: sate îmbătrânite, război, imigrație, ideologii imorale, pervertirea credinței”, care a fost susținută de către părintele Meștereanu Ciprian de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Îmbătrânirea populației este o problemă cu care se confruntă majoritatea comunităților rurale din România, inclusiv parohiile noastre. Conform datelor statistice, procentul populației în vârstă de peste 65 de ani este în creștere. Acest lucru ridică întrebarea despre cum putem să oferim sprijin și îndrumare spirituală bătrânilor noștri, precum și cum să ne descurcăm cu necesitățile parohiei, având în vedere că aceștia au ponderea cea mai mare în activitatea liturgică a parohiilor. Chiar duminica trecută mă uitam în biserică, și am remarcat prezența familiilor cu copii sub 12 ani, câțiva elevi până în 18 ani, iar majoritatea „tineri” născuți de mai bine de 50-60 de ani. Dacă ne întrebăm unde sunt ceilalți, emigrația, ar fi răspunsul. Orice activitate ai dori să faci în parohie, pe cei vârstnici te bazezi, căci ei sunt și prezenți și darnici și dornici să ajute.’’

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. O provocare: emigrația – imigrația, sunt cauză – efect. Despre emigrație am discutat în 2021, declarat An omagial al pastorației românilor din afara României. Imigrația este cauzată astăzi atât de vidul de forță de muncă apărut după plecarea concetățenilor noștri peste hotare.
2. Pastorație a tinerilor de toate vârstele. Să oferim învățături clare despre viața în ortodoxie, legate de sexualitate, gen și natura umană, cu privire la rolul lor în viața creștină. Să încurajăm membrii comunității să trăiască în conformitate cu valorile ortodoxe. Să fim un exemplu viu al acestor valori în viața de zi cu zi.
3. Este important să rămânem dedicați slujirii în Biserică, oferind învățături clare, sprijin și iubire pentru membrii parohiilor noastre, în fața provocărilor contemporane. Rugăciunea noastră este pentru înțelepciune și putere de sus, în această slujire, pentru a ajuta pe toți să găsească calea spre Dumnezeu. Slujirea noastră ca preoți, păstori duhovnicești, este o chemare sfântă și binecuvântată.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

 

În data de 13.10.2023 la Parohia „Sfânta Parascheva” din Pleșești, păstorită de către părintele Daniel Loluță din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.

După săvârșirea Slujbei Vecerniei unită cu Litia, a urmat tratarea temei: „Personalități din Pleșești” susținută de către părintele Daniel Loluță de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:

„Lucrarea de față își dorește să pună în lumină o parte din personalitățile bisericești sau laice care s-au născut sau au crescut pe meleagurile satului Pleșești. Dintre slujitorii Sfântului Altar care au crescut sub tinda Bisericii Sfânta Parascheva din sat numim doar o parte: Preotul Vasile (cu locuinţa în Găneni), Preotul Alexa venit din satul Bălan (Transilvania), Preotul Costache Alexievici, Preotul Ioan Pleşoianu. Dintre preoții vrednici care sunt pildă ucenicilor și credincioșilor și în prezent, vom numi pe Părintele Petru Irimescu. Deosebit de activ, părintele sprijină, prin prezența sa, preoții mai tineri în săvârșirea serviciului divin din bisericile Pleșești, Hreațca și Merești (Vulturești), mai ales în zilele în care se săvârșește Taina Sfântului Maslu. A ajutat Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Pleșești, material, pentru desfășurarea în condiții optime a slujbelor religioase.  Alte personalități marcante venite din lumea laică și cărora le este purtată recunoștință sunt: Academicianul Mihai Băcescu, Profesorul Gheorghe Tomescu, Profesorul Constantin Tomescu, Maria Pleșoianu, Profesorul Mihai Nechita și alții.”

Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Generațiile de astăzi au nevoie de cât mai multe modele, de oameni de la care să se îmbogățească spiritual ca de la un izvor de apă ce este limpede, fără impurități care devin din ce în ce mai mult specifice vremurilor.
2. Memoria și omagiul adus personalităților unei așezări nu trebuie să fie aduse doar în zile de hram, ci recunoștința față de aceștia trebuie să fie un pilon veritabil al vieții de zi cu zi într-o comunitate.
3. Pentru o mai bună cunoaștere și înțelegere a trecutului marcat de cele mai multe ori de astfel de personalități este benefică o bună organizare prin întrunirea la conferințe sau simpozioane periodice dedicate activităților rodnice ale oamenilor de seamă.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”

 

În data de 24.10.2023, la Parohia Adormirea Maicii Domnului din Văleni-Stănișoara, păstorită de către părintele Țigănescu Vasile, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului.

După săvârșirea Acatistului Sfântului Ilie Tesviteanul, a urmat meditația cu titlul: „Atitudinea preotului în activitatea pastoral-misionară” care a fost susținută de către părintele Țigănescu Vasile de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

Preotul trebuie să fie ca în Liturghie în toată viața lui, și peste tot. Această comportare este cerută astăzi mai mult decât oricând. În primul rând de cei pe care preotul îi păstorește. Vor să-l știe pe preot în autenticitate și în sinceritate. Vor să știe că preotul lor nu este un impostor, că nu este doar un purtător de haină și de chip preoțesc, dar gol de Har și de sfințenie. Această exigență are partea ei bună. În fond trebuie să fim bucuroși de atenția permanentă care se acordă preotului. Exigența credincioșilor nu e altceva decât dorința lor sinceră de a se împărtăși de Har, adevărat, de binecuvântarea lui Dumnezeu prin preotul lui Dumnezeu. Dar vor să se împărtășească de o lucrare autentică. Acela care trebuie să le inspire încredere, să-i trateze cu cinste și cu iubire, ca și Dumnezeu.  Împlinind acestea, preotul ia putere de sus, din „adevărul dumnezeiesc” și de la „dătătorul a toată darea cea bună și a tot darul desăvârșit” și credincioșii simt asta și se apropie cu încredere conectându-se la izvorul harului.

 Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

• Atitudinea preotului în săvârșirea serviciului divin, în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, în relație cu oamenii, formează stilul lui de viață și de muncă. Lui nu-i sunt îngăduite unele atitudini care pentru ceilalți oameni nu au o deosebită importanță. Mântuitorul spune: „Voi sunteți lumina lumii” și „Voi sunteți sarea pământului”. Din acestea înțelegem rostul și atitudinea pe care se cuvine să o aibă permanent preotul în pastorație. Preotul trebuie să fie un om al lui Dumnezeu, un om al Bisericii și un om al poporului din care face parte.
• În afară de pilda din faptă, preoții n-au dacât un singur mijloc, o singură cale de vindecare: învățătura cu cuvântul, cu predica. Aceasta e instrumentul, aceasta e hrana, aceasta e cel mai bun aer; aceasta ține loc de medicament, aceasta ține loc de cauterizare, ține loc de bisturiu. Prin predică ridicăm sufletul deznădăjduit; prin predică smerim sufletul îngâmfat; prin predică tăiem ce-i de prisos; prin predică împlinim cele de lipsă; prin predică lucrăm pe toate celelalte câte ne ajută la însănătoșirea sufletului. Dacă ai avea sabia Duhului și pavăza credinței încât să poți face minuni și prin minuni să închizi gurile celor nerușinați, ei bine atunci n-ai avea nevoie de ajutorul predicii.
• Preotul e un generos. El e făcător de bine de profesie. Preoția nu e o profesiune, dar a fi de profesie făcător de bine e un act de dăruire. Preotul nu trebuie să uite: trebuie să fie un om al rugăciunii, al meditației, o feresatră către Dumnezeu. Dacă rămâne lumesc, iese din starea de preoție. Preotul trebuie să fie om de omenie, milostiv, bun, iertător, să încurajeze, să îmbărbăteze, să fie Părinte al tuturor precum i se spune. El trebuie să confirme în permanență acest apelativ.

  În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie”

 

În data de 27.10.2023, la Parohia Adormirea Maicii Domnului – Leucușești, păstorită de către părintele Petrescu Ciprian din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Maftei Danuț.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, a urmat meditația cu titlul: „Povețele bătrânilor și aplicarea lor în pastorație”, care a fost susținută de către părintele Petrescu Ciprian de la parohia sus menționată.

Din cele prezentate menționăm următoarele:

„Despre această dragoste pentru semeni care apare de atâtea ori în Noul Testament vorbeşte şi una din sfintele din Biserica Ortodoxă, bătrâna maică Sinclitichia care spunea: Este în primejdie cel ce nu s-a condus în viaţă cu fapta şi vrea să înveţe pe alţii. Precum dacă cineva, având o casă putredă, şi primind acolo nişte străini îi va vătăma prin căderea casei, tot în acest fel şi aceştia nezidindu-se mai întâi pe ei cu întemeiere, pierd şi pe cei ce s-au apropiat de ei. De aceea, în contextul Anului omagial al persoanelor vârstnice în Patriarhia Română, dat fiind faptul că din punct de vedere pastoral se pot spune multe lucruri folositoare, desprinse din învățăturile bătrânilor, în cele ce urmează îmi propun, modest, să întocmesc o scurtă exegeză pe marginea cuvintelor acestei sfinte, mai ales că ele se pliază pe principiile morale generale de care s-au lăsat călăuziți bătrânii noștri, care, mai presus de orice, reușeau să iubească și să se asemene tot mai mult cu sfinții din vechime. Referindu-ne la dragostea faţă de aproapele, nu putem să nu remarcăm ideea de împărtăşire a dragostei sincere faţă de ceilalţi, pe care, noi, preoții, de cele mai multe ori o învățăm de la persoanele de vârsta a III-a., reuniţi generic sub apelativul de „aproapele”. Dragostea, în opinia Sfântului Ioan Scărarul este, la drept vorbind, lepădarea oricărui gând potrivnic faţă de aproapele nostru, fiindcă dragostea nu cugetă răul. Iar dragostea, eliberarea de patimi şi înfierea noastră de către Dumnezeu, nu se deosebesc între dânsele decât prin nume. Precum lumina, focul şi flacăra, se unesc într-o singură lucrare, în acelaşi mod trebuie să înţelegem cele privitoare la dragoste.  Însuşi Mântuitorul a spus Ucenicilor Săi: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii precum şi Eu v-am iubit pe voi. Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să pună cineva viaţa pentru prietenii săi (Ioan 15,12-13)”.

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:

1. Cunoaşterea desăvârşită a lui Dumnezeu este dealtfel dragostea realizată pe drumul rugăciunii şi al ascezei. Întâlnirea cu Dumnezeu se consumă în dragoste, iar dragostea se împlineşte în creştere continuă. Ea este sentimentul participării persoanei umane la Persoana divină. Aceasta este de fapt caracteristica spiritualităţii ortodoxe: coincidenţa funciară a dragostei şi a cunoaşterii.
2. Experiența pastorală din parohie arată, de multe ori, grija deosebită a bătrânilor care, înțelepți fiind, reușesc să lase viața în mâna Domnului, iubind până și pe aceia care le-au făcut neplăceri. Deși nu este o situație generală, excepțiile bune, întăresc și de această dată regula.
3. În chipurile iubitoare ale bunicilor noștri cele exprimate mai sus se observă cu claritate. Hristos este ţinta care trebuie atinsă prin practicarea virtuţilor de creştini, dar desigur ea trebuie atinsă tot cu puterea ce vine de la Hristos, adică cu ajutorul harului dumnezeiesc împărtăşit de Duhul Sfânt.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral, cât și celorlalți preoți pentru participare.

 

RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”

 

În data de 5.10.2023 la Parohia „ Sfinții Împărați Constantin și Elena” Drăgușeni păstorită de către părintele Mujdei Dumitru, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de către părintele Barbu Ion.

După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Relația dintre preot și cântăreț și efectele acesteia în parohie”, care a fost susținută de către părintele Mujdei Dumitru, de la parohia sus menționată.

Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:

„Între preot și cântăreț este nevoie la bază de colaborare și interdependență. În timpul slujbelor preotul și cântărețul creează o simfonie a rugăciunilor prin cererile și răspunsurile ce se împletesc unul dupa celălalt; în felul acesta credincioșii își îmbogățesc direct experiența spirituală, fiind capabili și ei să dea răspuns cererilor din timpul slujbelor. Asemenea ne învață și Psalmistul David: „Cântați Domnului Cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioși. Cântarea bisericească se învață cel mai adesea prin participarea la slujbele bisericești; în felul acesta oamenii comunității se pot apropia de strană – fie de vor încerca să participe la strană sau fie de vor cânta împreună cu dascălul și cu membrii comunității din Biserică.”

Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:

1. Se cunoaște faptul că slujirea preotului și a dascălului trebuie să fie în armonie perfectă deoarece aceasta contribuie la creșterea spirituală a credincioșilor. Prin cântările bisericești, dascălul exprimă în mod adecvat cuvintele slujbei și hrănește sufletele credincioșilor pentru a-i ajuta să se apropie de Dumnezeu.
2. Relația de încredere și colaborare dintre preot și cântăreț în zilele noastre este esențială pentru transmiterea Sfintei Tradiții, a tradițiilor, a obiceiurilor și practicilor prin menținerea stării autentice și nealterate de rugăciune. Mai cu seamă acest lucru este argumentat de Sfântul Apostol Pavel care îl îndeamnă pe Tit să numească preoți în cetăți pentru a păstra învățăturile și tradițiile apostolice (Tit, 1, 5).
3. În majoritatea Bisericilor Ortodoxe, cântarea credincioşilor a fost lăsată pe seama cântăreţilor şi ulterior a corului, mai ales la Sfânta Liturghie şi unele Sfinte Taine şi Ierurgii. Cântarea comună s-a păstrat mai ales în Biserica Rusă, iar la noi a reînviat după introducerea limbii române în cult.

În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.

 

A consemnat, diac. Andrieș Constantin