Textul evangheliei se concentrează pe episodul imediat următor nașterii pruncului Iisus. Mai precis la respectarea de către Iosif și fecioara Maria a prescripției Legii mozaice privind circumciderea.
În istoria mântuirii neamului omenesc Dumnezeu a încheiat cu cei aleși ai Săi mai multe legăminte de credință: legământul edenic (interdicția de a mânca din pomul cunoașterii binelui și răului), legământul adamic (Dumnezeu îl anunță pe om care îi va fi soarta, ca urmare a păcătuirii, dar îi arată că va veni și un timp al răscumpărării), legământul noahic (încheiat cu Noe și descendenții lui, legământ ce prevedea că Dumnezeu nu va mai pierde lumea prin potop și al cărui semn văzut a rămas până azi curcubeul), legământul sinaitic sau mozaic (încheiat cu poporul ales condus de Moise, care primește Decalogul pe muntele Sinai), Noul Legământ (încheiat prin Mântuitorul Hristos cu toți cei care cred în El și aleg să renască prin botez la o nouă viață trăită imitându-L).
În pasajul de astăzi este amintit legământul abrahamic. Trecând de la un plan universal de mântuire la unul concentrat temporar pe menținerea credinței în El într-un singur popor ales, Dumnezeu alege pe Avraam pentru a face din familia sa poporul Său ales. Semnul acestui legământ făcut cu Avraam era tăierea împrejur sau circumciderea, ritual obligatoriu pentru toți membrii de parte bărbătească ai poporului ales. Semnificația acestui ritual era și este legată de la renunțarea la senzualitatea trupului pentru a acorda prim plan unei vieți sufletești ghidată de dorința de a împlini voia lui Dumnezeu.
La acest ritual, ce se oficia la 8 zile de la naștere, se punea și numele copilului, iar Mântuitorul primește acest nume, pe care Fecioara îl primise de la arhanghelul Gavriil. Numele primit, Iisus (în Vechiul Testament ,,Iosua’’ sau, mai vechi ,,Iehoshua’’), are o semnificație profetică și se traduce prin – ,,mântuitor’’, ,,salvator’’.
Numele Iisus trimite, printre altele, și către un foarte cunoscut personaj din Vechiul Testament – Iosua fiul lui Navi. Acesta – personaj ce prin anumite acțiuni ale sale prevestea pe Iisus (Iosua) – a condus poporul evreu după moartea lui Moise. La intrarea poporului în țara Canaanul are loc trecerea prin apele Iordanului (o preînchipuire a botezului creștin) și obligativitatea ca toți evreii să fie circumciși. În acest episod din istoria poporului ales Sf. Chiril al Ierusalimului vede proorocirea faptului că Hristos, după ce primim botezul, ne circumcide în Duhul Sfânt prin tăierea întinării din sufletele noastre (Comentariu la Luca).
Primirea circumciziei ridică o întrebare legitimă: dacă Iisus era fără de păcat, de ce ar fi primit un ritual ce aducea curățirea de păcat? Însă acest episod subliniază un aspect foarte important: faptul că dreptul Iosif și fecioara Maria îndeplinesc aceste prescripții iudaice ne arată (și ar fi trebuit să înțeleagă acest aspect și evreii) că Iisus Hristos venise nu pentru a suprima Legea lui Moise, ci pentru a o desăvârși. Se supune circumciziei, cât și celorlalte aspecte ce țin de Legea mozaică, pentru a da exemplu de ascultare și supunere (Toma d’Aquino). Din același motiv va primi și botezul lui Ioan.
Mai departe, evanghelistul Luca ne redă un episod petrecut pe când Iisus avea doisprezece ani. Mergând la Ierusalim cu ocazia sărbătoririi Pesahului (Paștile evreiesc), Iisus rămâne în templu alături de învățații evreii, uimindu-i pe aceștia cu înțelepciunea Sa. Semnele faptului că Iisus era Dumnezeu întrupat erau vizibile încă de la conceperea și nașterea Sa, dar au continuat și în perioada copilăriei când ,,sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor’’.
Un ultim aspect foarte relevant al acestui pasaj este prima afirmare a lui Iisus a conștiinței de Sine ca Fiu al lui Dumnezeu. La întrebarea Maicii Sale ,,iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați’’ (în ochii evreilor Iosif era tatăl legitim al lui Iisus), Iisus răspunde: ,,Oare nu știați că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? ’’, referindu-se la faptul că trebuia să fie în Templul din Ierusalim, casa Tatălui ceresc.
Pr. Prof. Dr. Adrian DUȚUC
