Răspunsul ierarhului – 6 decembrie 2023

Doamne, ajută!

În Patriarhia Română, singura autoritate care are competență în ceea ce privește conținutului calendarului creștin-ortodox este Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care aprobă anual textul spre tipărire. Pentru menținerea unității la nivel central, conținutul calendarului este transmis, în forma aprobată de Sfântul Sinod, tuturor Centrelor Eparhiale, fiecare eparhie având dreptul de a uzita formatele și grafica pe care le consideră de cuviință (cu condiția respectării anumitor criterii dictate de tema Anului omagial și comemorativ), dar și obligația de a nu interveni asupra conținutului propriu-zis decât în cazul în care se constată erori de redactare.

În aceste condiții, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, în semn de fidelitate față de cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, respectă întru totul cele statornicite.

În redactarea calendarului se are în vedere să fie trecuți îndeosebi sfinții care au finalizate slujbele sau pentru care există texte liturgice pentru a fi citite sau cântate la strană. Neincluderea unui sfânt în calendar nu echivalează cu anularea sfințeniei lui; de altfel, Sinaxarul zilei ori Proloagele menționează mult mai mulți sfinți decât cei trecuți în calendar.

Pace și bucurie și multă sănătate Anisiei și Teodorei!

Doamne, ajută!

Există tradiții creștine la înmormântare ori în perioada următoare care surprind nu doar învățătura de credință creștină, având fundamentare scripturistică și patristică, ci și iubirea și sensibilitatea față de pierderea celui drag. Puteți citi despre acestea în „Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă”, sau în lucrarea Pr. Mihail Adeodatus Ungureanu, „Ritualul ortodox al înmormântării pe înțelesul tuturor” (Editura Doxologia, 2011), sau în cea a pr. David Pestroiu, „Spre viața veșnică†. Rânduieli ortodoxe pentru înmormântare și parastase” (Editura Cuvântul Vieții, 2013). Evident, trebuie să ne ferim de orice exagerare străină Ortodoxiei.

Așadar, vă rugăm să ne spuneți despre ce parohie, sume și obiceiuri este vorba. Vă mulțumim și vă asigurăm că, după ce vom analiza, acolo unde va fi cazul, situația se va îndrepta.

Pace și bucurie!

Doamne, ajută!

1. Nașterea Domnului, numită de poporul român Crăciunul, este un eveniment care a marcat crucial istoria omenirii. Moș Crăciun nu este un personaj de mit sau legendă, ci este Dumnezeu Însuși – Cel vechi de zile, Care a dat lumii, ca Dar neprețuit, pe Fiul Său – Iisus Hristos. Acest Dar, prin care noi am obținut nemurirea, Dumnezeu Îl reînnoiește lumii în fiecare an, de Crăciun.
2. Pricesnele se cântă, în biserică, la Chinonic, sau atunci când, în parohii, preoții, la sfârșitul Sfintei Liturghii, împart Anafora.
3. Aplauzele în biserică nu sunt potrivite, deși, în unele parohii, preoții sunt aplaudați la sfârșitul predicii în semn de apreciere de către credincioși. Vrednicul de pomenire Părintele Arhiepiscop Pimen, când se mai întâmplau lucruri mai puțin obișnuite, spunea: „Nu curge sânge”.
4. Folosirea instrumentelor în biserică este interzisă prin Hotărârea Sinodală din 15 februarie 2018, dar, dacă se mai întâmplă, iarăși recurg la vorba părintelui arhiepiscop: „Nu curge sânge!” dacă mai răsună un clopoțel sau o tamburină. Numai să nu devină concert instrumental în toată regula.

Bucurii duhovnicești!