Doamne, ajută!
S-a scris atât de mult în zona aceasta încât chiar nu știu ce v-ar interesa. Personal, am abordat această problematică în lucrările „Tanatologie și nemurire” și „Logica Trinității”.
Într-un autentic dialog Teologie-Ştiinţă, omul va fructifica rezultatele Ştiinţei pentru a înțelege raţionalitatea profundă a creaţiei. Atât cunoaşterea ştiinţifică, cât şi cea religioasă sunt expresia legăturii dintre Dumnezeu, Care Se descoperă, şi om, care caută să Îl cunoască şi să intre în comuniune cu El, Creatorul său, privind atât spre lumea care îl înconjoară, cât și dincolo de ea.
De altfel, în teologie se vorbește despre o cunoaștere catafatică (rațională), prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeu numai în calitate de creator și susținător al lumii, și o cunoaștere apofatică, negrăită.
Așadar, știința este complementară teologiei și invers, nu se contrazic, iar exagerările de orice fel, experimentalismul steril, dogmatismul exagerat, abordările reducţioniste ori exaltările iraţionale trebuie evitate.
Pace și bucurie!
