La împlinirea a 100 de ani de la înființare, membrii Oastei Domnului au participat în aceste zile la o serie de activități desfășurate în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. După ce în după-amiaza zilei de 11 august 2023, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, a fost organizată Conferința „Oastea Domnului – 100 de ani de luptă duhovnicească”, sâmbătă, 12 august, la Mănăstirea Sucevița a avut loc un eveniment pastoral-misionar care a adus împreună în rugăciune numeroși clerici și credincioși din întreaga țară, în mijlocul cărora s-au aflat mai mulți ierarhi ai Bisericii noastre. Din soborul slujitor au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, alături de Preasfințitul Părinte Daniil Stoenescu, Episcop Emerit.
Ierarhii au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, între care amintim pe pr. Vasile Mihoc, președintele Asociației Oastea Domnului și prof. univ. dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, pr. prof. univ. dr. Stelian Tofană, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pr. prof. Ioan Mihoc, fost director al Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, clerici ai Centrului Eparhial Suceava, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor, pr. Filaret Ruscan, consilier al Sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină și protoiereii Protopopiatelor Rădăuți, Suceava I și Suceava II, precum și numeroși slujitori membri ai Oastei Domnului.
Răspunsurile liturgice au fost date de corul Oastei Domnului din Galați, cărora i s-au adăugat corurile asociației din Neamț și Suceava.
În cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii au fost pomeniți pr. Iosif Trifa și poetul Traian Dorz, precum și toți membrii Oastei Domnului trecuți la cele veșnice.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord. Ierarhul a adus mulțumire lui Dumnezeu pentru împlinirea celor 100 de ani de luptă biruitoare a Oastei Domnului și le-a vorbit celor prezenți despre fondatorul acestei mișcări de regenerare duhovnicească, pr. Iosif Trifa.
„Ne aducem aminte cu deosebire de fondatorul Oastei Domnului, părintele Iosif Trifa din Munții Apuseni. Un om al lui Dumnezeu prin excelență, un om sfânt, înzestrat de Dumnezeu cu o minte sclipitoare și cu o inimă caldă și bună. Un om care a suferit, a pătimit în viața sa pământească foarte, foarte mult, aș zice cum puțini alții pătimesc, tocmai pentru că a fost inițiatorul și însuflețitorul Oastei Domnului. (…) Atunci când ești chemat de Dumnezeu să lucrezi pentru Biserică trebuie să te jertfești, să suferi mult, cum a suferit înainte de toate Mântuitorul Iisus Hristos Care și-a dat viața pentru păcatele lumii întregi. Așa și cei chemați de Dumnezeu ca să împlinească niște roluri, chemări deosebite în viața Bisericii, acești oameni au suferit și vor suferi foarte mult. Dar aceștia știu că suferă pentru Dumnezeu, suferă pentru frații lor în umanitate.”
La final, pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, a prezentat cea mai recentă apariție a Editurii Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cele două volume ale lucrării „Părintele Iosif Trifa – Învățătorul Credinței”, dedicate memoriei fondatorului Oastei Domnului și coordonate de sfinția sa.
„Cele două volume ale cărții de față ne oferă o aleasă selecție de texte din atât de bogata și variata operă a părintelui Iosif. Structurată pe teme ale învățăturii de credință ortodoxă, această minunată antologie se citește cu nesaț și cu mult folos duhovnicesc. Ea ni-l relevă pe fericitul ei autor ca ceea ce a fost și rămâne: Învățătorul Credinței. Al Credinței, cu articol, nu al oricărui fel de „credință”, ci al unicei credințe mântuitoare, așa cum ne-a fost lăsată de Domnul Hristos prin Sfinții Săi Apostoli, așa cum a fost ea păstrată, tâlcuită și transmisă de marii și Sfinții Părinți ai Bisericii, așa cum este ea formulată și explicată în documentele Sfintelor Sinoade. Este Credința Tradiției, cu T mare, a izvorului pururi curgător care-și are geneza în Iisus Hristos Cel răstignit și preaslăvit de-a dreapta Tatălui și care curge ca un râu viu și dătător de viață în întreaga istorie și viață a Ortodoxiei mântuitoare. Scrisul Părintelui Iosif este, cu adevărat, un monument al acestei unice și atotcuprinzătoare Tradiții. Prin fiecare din paginile operei sale ni se deschide orizontul infinit al Ortodoxiei devenită viață și experiență pentru cei care caută pe Domnul, care-L află și care-și descoperă și-și află întru El adevărata lor viață, chemată a fi trăită frumos și înalt, în perspectiva veșniciei fericite cu El și cu toți sfinții Săi. Cartea, de altfel, cu cele două volume ale ei, nu are nevoie de vreo recomandare. Ea se impune prin ea însăși, cum o vor descoperi, cu bucurie și cu recunoștință, toți cei care-și vor pleca ochii și inima asupra paginilor ei.”
În încheierea alocuțiunii sale, părintele le-a mulțumit ierarhilor pentru slujire, Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru binecuvântare, maicii starețe și obștii Mănăstirii Sucevița pentru găzduire, soborului, precum și tuturor credincioșilor prezenți pentru rugăciunea împreună.
Cea de a doua parte a evenimentului aniversar a debutat cu cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în cadrul căruia a prezentat Decalogul ostașului Domnului, special alcătuit pentru acest eveniment, și a subliniat faptul că „Oastea Domnului a fost de 100 ani, este și va fi Santinela de pe fâșia Ortodoxiei și din interiorul ei, veghind întru paza și apărarea acesteia”.
Înaltpreasfinția Sa şi-a exprimat aprecierea pentru activitatea Oastei Domnului şi a îndemnat la păstrarea legăturii constante cu Biserica și implicarea activă în lucrarea acesteia, precizând că locul ostașilor este în strana Bisericii. „Ca episcop al locului, am binecuvântat lucrarea Oastei Domnului din și în Biserică și m-a întristat lucrarea acelei facțiuni a Oastei Domnulu care s-a izolat de Biserică. Nu o astfel de oaste și-a dorit părintele Iosif Trifa; și nici fratele Traian Dorz!”
Înaltpreasfinția Sa a adus mulțumiri tuturor celor care au luat parte la eveniment, i-a felicitat pe toți organizatorii simpozionului-centenar Oastea Domnului – 100 de ani de luptă duhovnicească, precum și pe cei prezenți la acest moment aniversar, frați și surori veniți din toată țara.
Gândul de mulțumire s-a îndreptat spre părinții arhierei, părinții împreună slujitori, părinții profesori care au avut intervenții în cadrul simpozionului, cu un conținut cu totul special, spre organizatori, adăugând că li se cuvine recunoștință „măicuței starețe și măicuțelor mănăstirii, care s-au străduit să ofere sub streașina ctitoriei Movileștilor tot confortul duhovnicesc necesar bunei desfășurări a acestei sinaxe”.
Înaltpreasfințitul Părinte a încheiat cu un gând-rugăminte către Dumnezeu: „Cu harul Său cel sfânt, să vă acopere, pe dumneavoastră, precum și pe toți ai dumneavoastră, și să vă dea izvor de sănătate și de zel misionar întru răspândirea Cuvântului Său, mărturisind dreapta credință și împlinind învățăturile Sfintei Scripturi, ale Sfintei Tradiții și ale Sfinților Părinți.”
Au urmat cântări interpretate vocal și instrumental, recitări de poezie religioasă, luări de cuvânt, iar întâlnirea duhovnicească a continuat cu o serie de mărturii ai membrilor Oastei Domnului.
Cei prezenți în curtea Mănăstirii Sucevița au avut ocazia să cunoască principalele momente din istoria Oastei Domnului prin intermediul expoziției foto amenajate pe aleea principală din incinta așezământului monahal.
Nu în ultimul rând, ostașii Domnului au primit ca binecuvântare iconițe reprezentându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care îi ocrotește și după învățătura Căruia își orientează întreaga viață și activitate.
Activitățile pastoral-misionare organizate la Mănăstirea Sucevița la împlinirea a 100 de ani de la înființarea Asociației Oastea Domnului s-au încheiat la ceas de Priveghere, moment prielnic pentru fiecare staș să își cerceteze sufletul și să reflecteze la calitatea vieții sale în raport cu Izvorul puterii și al îndreptării, Care este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Scurt istoric
Oastea Domnului a fost înființată în 1923 de părintele Iosif Trifa, preot vreme de 10 ani într-un mic sat din Apuseni, cu sprijinul Mitropolitului ortodox al Ardealului, Nicolae Bălan. Întristat de starea de decadență sufletească a poporului român, părintele Iosif Trifa își dorea o înnoire spirituală în toată țara, ce nu era posibilă fără o pocăință interioară a fiecăruia în parte întemeiată pe împlinirea Cuvântul lui Dumnezeu.
Chemarea la pocăință, adresată prin Gazeta bisericească „Lumina satelor” (nr. 1/1923), a avut un ecou deosebit, fiind urmată de mii de oameni, din toate categoriile sociale, care și-au asumat cele două direcții, apostolatul laic și voluntariatul duhovnicesc.
În gândirea părintelui Iosif Trifa, misiunea Oastei Domnului era cea de „aflare și vestire a lui Iisus cel răstignit.”, „o declarație de război sufletesc contra întunericului și a răutății” din partea unei „armate care lupta sub steagul și conducerea lui Iisus Biruitorul.”
După moartea fondatorului său (1938), mișcarea de renaștere sufletească a avut de suferit, asemenea Bisericii și tuturor mișcărilor religioase, din pricina regimurilor politice. În această perioadă de prigoană, una dintre cele mai importante personalități a fost fratele Traian Dorz (1914-1989).
În ședința din 28 septembrie 1990, Sfântul Sinod al Biserii Ortodoxe Române a recunoscut Mișcarea Oastea Domnului ca asociație religioasă, aprobând statutul ei și numind un ierarh delegat responsabil pentru relațiile cu aceasta.
Astăzi, Oastea Domnului este prezentă pe aproape întreg teritoriul țării noastre, dar și în afara granițele ei.
