„Doamne, ajută!
De ce preoții și cântăreții nu dau chitanță la parastas? Se strâng mormane de bani de pe aceste slujbe”
Doamne, ajută!
Mormane? Așa credeți?
„Vrednic este lucrătorul de plata sa” (Luca 10, 7), ne spune Mântuitorul Hristos. Iar Sfântul Apostol Pavel adaugă: „Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie.” (I Corinteni 9, 13-14)
Dacă preotul primește sume mai generoase, ceea ce este puțin probabil, pentru anumite slujbe, parastase, ieșirea la morminte, sfințiri de case ș.a., le înregistrează, pentru că altfel nu ar avea cum să facă salariul său sau al angajaților. Poate nu face acest lucru imediat, căci nu prea cadrează cu solemnitatea momentului și nici nu umblă cu chitanțierul în buzunar.
Dar dacă dumneavoastră veți solicita, fără îndoială nu veți fi refuzat, fiind cunoscut drept o persoană care de fiecare dată cereți sau oferiți chitanță ori factură.
Pace și liniște sufletească!
„Doamne, ajută!
Dacă ….. evaluează activitatea celor din Permanență, activitatea dumnealui de cine este evaluată?”
Doamne, ajută!
Chiriarhul.
Post cu mai puține griji!
„Doamne, ajută!
De mai mult timp mă tot macină un gând cu privire la post. În Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel la capitolul 13 în primele trei versete scrie (sau cel puțin eu asta înțeleg) că orice virtuți sau calități ai avea, dacă nu ai dragoste nu folosește la nimic. Eu în general mă simt un om foarte răutăcios, îngâmfat, materialist, clevetitor, invidios și zgârcit printre altele, iar față de Dumnezeu și semenii mei nu simt nimic. Nu vă spun aceste lucruri din smerenie pentru că nu sunt smerit. Cunosc acest lucru pentru că mă supăr foarte repede dacă cineva mă tratează urât, iar oamenii smeriți am auzit că nu sunt supărăcioși. În această situație de mai mult timp mă bate un gând care „îmi spune” că nu are rost să țin post dacă tot nu am dragoste și mă complac în toate relele. De ce să mă frustrez renunțând la poftele mele culinare dacă oricum sunt rău la suflet? Un astfel de post nu folosește la nimic. (Asta este ceea ce îmi vine în minte)
Răutatea asta din suflet este ceva ce nu pot să controlez pentru că simt o oarecare plăcere când fac rele și chiar dacă nu mă manifest tot timpul la exterior asta simt că domnește în sufletul și gândurile mele. Și atunci îndoiala mea este dacă are rost să mă abțin de la anumite mâncăruri și dacă am un folos din acest lucru dacă oricum sunt rău și savurez cu plăcere păcatul. Vreau să mai precizez că uneori când îmi amintesc de bunătățile care le mâncam când nu era post și pe care acum nu le mănânc mă umplu de frustrare și mă tulbur mult. De asemenea și să mă rog parcă mi-e greu după o zi întreagă în care am cugetat numai la lucruri rele și viclene. Îmi este cumva să mă mai rog pentru că simt că nu sunt sincer. Am 29 de ani, nu știu dacă asta are importanță…”
Doamne, ajută!
Deși oamenii sunt supuși căderii, Dumnezeu nu ne lasă în această stare: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face”, ne spune Dumnezeu prin pana profetului Isaia (1, 18).
Așadar, șanse aveți. Nu vă rămâne decât, puțin câte puțin, să vă schimbați viața.
În viața duhovnicească este la fel ca în sport. La început este greu și parcă vrei să abandonezi, dar mai târziu, cu puțină perseverență, poți ajunge campion.
La fel este și cu postul; chiar dacă la început este ținut doar la nivel alimentar, este un prim pas în educarea voinței. Ulterior, sfătuindu-i-vă cu duhovnicul și adăugând postului pocăința, rugăciunea, privegherea, cercetarea sinelui, prin mărturisire, răbdarea, bunătatea, vă veți întări duhovnicește și veți putea birui ispitele.
Post binecuvântat!
„Înaltpreasfinția voastră, mă puteți lămuri în următoarea problemă? Am fost azi dimineață (5 august), dorind să fac o pomenire la mănăstirea din …. și constat că biserica era închisă, fără niciun program afișat. Am fost și în alte zile și aceeași situație – închis. Ce fel de mănăstire este dacă nu se fac slujbe deloc în timpul săptămânii? Știu că în parohie nu există altă biserică; oare nu am dreptul să fac pomenire acolo de unde se trag strămoșii mei?
Vă mulțumesc pentru înțelegere.”
Doamne, ajută!
Responsabil cu serviciile din parohie este preotul paroh, nu mănăstirea.
Nu ați găsit slujbă în biserică întrucât, din păcate, părintele are niște probleme de sănătate și a fost plecat pentru investigații medicale.
Dumnezeu să ne aibă în sfânta Lui pază!
„Doamne, ajută!
Eu dacă nu mă pot înțelege cu nașii mei, sunt multe motive de ce, pot avea alți nași de botez, să aleg pe alții?”
Doamne, ajută!
Da, puteți, însă numai dacă vă călugăriți sau schimniciți. Doar atunci puteți avea alt naș/alți nași, dar nu de Botez, care nu se pot schimba, ci de călugărie ori schimnicie, care este ca un al doilea botez.
Post cu folos!