Răspunsul ierarhului – 29 iunie 2023

raspunsul_ierarhului_cu_email_7

„Doamne, ajută!

V-am mai scris în trecut și vă mulțumesc foarte mult pentru că ați citit mesajele venite de la noi, enoriașii acestei eparhii. Sper ca acest mesaj să nu vă supere, vă adresez sincer niște întrebări.

Urmăresc site-ul Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților zilnic, cât și pagina de Facebook, și m-a uimit foarte mult o notă referitoare la suspendarea preoților de la slujire.

Programul din ce l-am văzut la unele biserici, unde preoții se conformează 100%, în special la oraș,  este program de mănăstire, nicidecum de biserică de sat sau, mai exact, biserică de mir.

Rugăciunea este foarte importantă,  preoții după cum bine punctați, trebuie să facă slujbe, dar dacă le vor face din frică, de stres că vine „Înaltu” în control neanunțat, atunci cred că va fi diferită lucrarea Bisericii, dacă aceasta va fi făcută din frica de a nu fi suspendat sau schimbat de pe post.

Vin din străinătate, „vin din viitor”, după cum predica Preasfințitul Ignatie, unde românii, cât și cei nativi de acolo, nu mai au aproape nicio legătură cu biserica. La Botez poate la copii, că așa e tradiția, ca și la Cununie, dar in rest, din milioanele de români plecați, dacă participă un număr de 0.000….1 % la slujbe. Întrebați-l, vă rog, pe ……din Anglia, unde participăm 150 de oameni la biserică la slujbe, dintr-o regiune cu 50.000 români. Iar acei 150 de oameni sunt câte 3, 4, 5 membri din aceeași familie.

…… știu din surse sigure că stresa preoții grozav, până când au plecat peste 25% în străinătate, iar acum acele parohii nu mai au preot deloc. Nu se mai duce nimeni, vorba circulă repede între absolvenții de teologie și preoții care slujesc la sate, în special.

Veți proceda cum veți doriți dumneavoastră, nu vă stă nimeni în cale, iar consilierii probabil zic exact ca și dumneavoastră, ca să nu vă supere, dar realitatea din teren este alta, mult diferită.

Cunosc preoți de la sate, le știu greutățile, că fac 200 de lei duminica la slujbă din care 100 dau la cântăreț, spuneți-mi vă rog, oare ce-i va mai motiva să rămână în acele sate, mai ales că unii au fost suspendați în perioada aceasta? Au fost acum câțiva tineri, hirotoniți pe la fostele filii din județul nostru, dar suntem curioși câți astfel de candidați la examenul de capacitate vor mai fi pe viitor și, foarte important, câți vor rămâne în acele parohii care, după cum probabil știți, sunt în declin demografic accentuat? Să nu se transforme unii dintre ei, care nu mai au ce pierde, în personaje ca fostul preot …… care are peste 400.000 urmăritori pe rețelele sociale și care va scoate o carte și el împotriva Bisericii, sau ca …… cu pseudonimul ….. care a publicat cartea …….bestseller pentru mult timp în librăriile din România.

……. Propovăduirea nu se face tinerelor mame mironosițe care vin duminica la slujbă la Sfântul Ioan și care au 12 copii. Sunt un procent deosebit de mic acestea. Propovăduirea se face tinerilor care nu-L cunosc încă pe Dumnezeu.

Revenind, aceasta este realitatea, preoți care au ieșit din sistem și care fac sminteală și creează ură asupra Bisericii și care influențează milioane de români, dar care o fi motivul? Îl veți descoperi dacă veți avea timp să analizați paginile lor de mai sus.

Preotul are familie, are poate credite bancare pentru o locuință, are copii de crescut și de întreținut la școli, are multe greutăți care aparent nu se văd. Nu sunt toți preoți la cimitirele de la ….., unde preotul câștigă ……. lunar din taxele de staționare și tot pachetul slujbei înmormântării, având servicii religioase foarte „profitabile”. Sunt și preoți săraci, care se descurcă mai mult de pe salariul soției, decât de pe acei câțiva lei care îi face la slujbă duminica sau în sărbători la biserica din sat.

Nu vreau să lungesc mesajul, nu aștept răspuns, nu mă ajută/ influențează cu nimic. Trăim într-o țară democratică, iar dumneavoastră folosiți mijloace unice de a comunica cu credincioșii prin această adresă de e-mail, dar vă rog doar atât: faceți o analiză clară, obiectivă la situația din teren, nu cea prezentată de consilierii care vă „perie” și care nu știu ce să vă mai zică sau ce idei noi să aibă, pentru a rămâne pe post. Feedback-ul real este deseori dificil de ascultat și de înțeles, dar pe termen lung este cel care oferă claritate și totodată cel care poate influența o situație în bine. În binele real, nu cel aparent.

Veniți după Înaltpreasfințitul Pimen, care a fost de o îngăduință cu preoții după cum dânsul zicea, ca la Pateric, după învățăturile lui Avva Pimen. Consider, personal, că este profund greșită abordarea de a suspenda, caterisi, schimba din paroh pentru că ce…?  N-au făcut un acatist zilnic la sat, unde venea câte o babă-două necăjită, restul fiind la câmp după-amiaza la ora 17.00 când umblați în control?!

Citesc fiecare răspuns al dumneavoastră de pe pagină, de la care învăț câte ceva. Ziceați în trecut de biserica paralelă, de trecerea preoților la stiliști, că există acest risc în orice eparhie ortodoxă, dar mai accentuat în zona noastră. Mai există acest risc, ori s-a diminuat considerabil, așa din senin?

Nu doresc răspuns la acest mesaj, cei de la Știri din Bucovina abia așteaptă să publice unele mesaje ca să stârnească sute de comentarii pe pagina lor de Facebook, 99% dintre ele fiind împotriva Bisericii Ortodoxe Române, adunând totodată viitori urmăritori ai ….. pe internet.

Mulțumesc că ați citit acest mesaj. Sper din suflet ca să nu vă supere. Tot ce v-am transmis este sincer și vine de la o persoană laică, nu de la cineva care face parte din cler.

Doamne, ajută!

Să trăiți!”

M.S.

Stimate domnule,

  1. Nu pot să nu vă răspund, deși ați refuzat un răspuns de parcă ceea ce ați spus ar fi și adevărat, iar atitudinea dumneavoastră legată de programul slujbelor din timpul Postului Sfinților Petru și Pavel, mai ales acum când lumea întreagă are nevoie de sporită rugăciune, este una îngrijorătoare.
  2. Sincer, nu am auzit până acum să plece preoții dintr-o eparhie pentru că episcopul le-a recomandat în posturi un program mai intens de rugăciune. Slujirea preotului în parohie ar trebui să aibă ca punct de reper Psalmul 68.
  3. Cât privește cunoașterea situației parohiilor, o cunosc personal, din teren, nu din cărți, ori din audiențele acordate zilnic la Centrul Eparhial. Dacă doriți, vă puteți interesa cam câte audiențe din eparhie am în fiecare zi.
  4. Este drept că în timpul săptămânii vin foarte puțini credincioși la slujbe, având în vedere numeroasele lucrări agricole din această perioadă, dar aceasta nu înseamnă că preotul trebuie să deschidă biserica numai duminica ori când are vreun serviciu religios peste săptămână. Și apoi, fiecare preot a avut libertatea să aleagă cele mai potrivite ore din cursul zilei.
  5. Iar referitor la „periat”, chiar nu sunt sensibil la astfel de zgomote sau gesturi și, ca atare, vă asigur că părinții din jurul meu știu asta și chiar nu-și permit să umble cu astfel de artificii.
  6. Vă asigur că nu punem altfel de poveri pe preoți decât povara rugăciunii, a slujirii cu toată seriozitatea și a cuvântului duhovnicesc pe măsura extratereștrilor „care vin din viitor”.
  7. Dacă ne raportăm la Sfânta Scriptură, când Avraam a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru Sodoma (Facerea 18, 20-33), Cel Multmilostiv i-a făgăduit că, dacă va găsi zece drepți în cetate, o va cruța de la nimicire. Zece oameni într-o cetate!
  8. De aceea, cred în puterea rugăciunii „babelor” despre care faceți vorbire și care vin la biserică și în timpul săptămânii. Ca păstor al comunității sale, preotul trebuie să aibă în atenție și pe cei la care, din păcate, vă gândiți depreciativ.
  9. Referitor la faptul că activitatea chiriarhului este mai mult la Catedrala Arhiepiscopală și cea a episcopului-vicar, sau a episcopilor altor eparhii invitați de preoți, este o activitate de teren, așa este și firesc. Ca episcop-vicar slujeam doar în teren. Acestea vi le spun nu ca unui necunoscător, ci ca unuia care, după modul de a scrie, nu sunteți străin Bisericii. În popor se spune că „lucrează sub acoperire”. Înțelepciunea populară!

Pace și bucurie!

„Tabăra de vară Temerari pe drumul cunoașterii, organizată de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților este gratuită sau are taxă de înscriere?”
M,B.

Doamne, ajută!
Vă transmit punctul de vedere al organizatorilor:

„Tabăra Temerari pe drumul cunoașterii, ajunsă la ediția a II-a, este un proiect care percepe taxă de înscriere. Această taxă acoperă următoarele cheltuieli:

  1. Cazarea și cele 3 mese de peste zi ale tuturor participanților, voluntarilor și invitaților, asigurate de Centrul de Odihnă ,,Sfinții Procopie și Elisabeta” din Dorna Arini;
  2. Activitățile de tip rafting, tiroliană, cățărare pe panou artificial și canoe, asigurate de SC Dorna Adventure SRL;
  3. Pachetul temerarului care cuprinde: rucsac și tricou personalizat, carte de rugăciune pentru tineri, materiale personalizate (sticker, semn de carte, insignă);
  4. Toate materialele de papetărie și birotică;
  5. Transportul local al participanților și al voluntarilor;
  6. Recuzită (echipament tir cu arcul, jocuri de societate, jocuri sportive);
  7. Atelierele de formare ale voluntarilor;
  8. Serviciile medicale;
  9. Serviciile foto-video.

Banii rămași după achitarea tuturor cheltuielilor vor fi reinvestiți în burse sociale sau proiecte ale Sectorului Catehizare, tineret și educație pentru viață, cum ar fi: Comorile Satului, Am pornit cu vestea bună, Gala Voluntarilor.”

Nădăjduim că programul activităților v-a stârnit curiozitatea, pentru a vă înscrie!

„Înaltpreasfinția voastră, Doamne, ajută!

  1. Vreau să vă întreb este păcat dacă, după ce ai primit Taina Cununiei și, respectiv, inelul de logodnă pe deget (spre exemplu la mâna stângă), să îl schimbi apoi la mâna dreaptă? Ori dacă el a fost pus de către preot la mâna stângă, la stânga trebuie să rămână toată viața?
  2. Și tot în legătură cu aceasta aș vrea să vă mai întreb dacă serviciul este de așa natură încât poate afecta sau deteriora inelul, se poate da jos de la mână ori el, odată pus pe mână, trebuie să rămână pentru totdeauna (deși am văzut la persoane că mai folosesc a îl da jos, inclusiv chiar preoți).
  3. Pe ce mână ar trebui pus inelul, deoarece sunt diferite controverse, unii spun că pe stânga, căci degetul pe care este pus are o venă ce duce la inimă, pe când alții spun că pe dreapta, în special cei cu calendarul vechi… Dumneavoastră cum recomandați?” 
C.

Doamne, ajută!

Eu vă recomand să-l purtați!

Pace și bucurie!

„Doamne, ajută, Părinte Arhiepiscop!

Întrebarea mea cred că se deduce din adresarea mea anterioară. Când va fi demis …… din funcția autoproclamată de „purtător de cuvânt al …..” și când va fi demis din funcția de purtător de cuvânt al ……. Am lucrat și eu într-o instituție militară, iar purtătorul de cuvânt transmitea doar  poziția oficială a acesteia … nimic mai mult. Purtători de cuvânt în ale credinței  îi avem pe sfinți, pe arhiereii noștri, pe preoți. Ne ajung aceștia. Într-un cuvânt,  ne-am săturat de acest personaj care …….

 Cu respect, …..

PS. Nu aștept răspuns nici personal, nici public. Îmi doresc doar rezolvarea acestei probleme    care începe să degenereze de la o zi la alta. Sper că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va găsi o rezolvare. Mulțumesc!”

L.D.

Doamne, ajută!

Nu mă leagă nicio prietenie cu această persoană, cu care nu am vorbit niciodată, dar, personal, îl consider a fi printre cei mai competenți purtători de cuvânt ai Bisericii. Dacă nu ar fi așa, vă asigur că nu ar ocupa locul pe care îl ocupă.

Pace și bucurie!

„Binecuvântați, Înaltpreasfințite Părinte.

Întrebarea mea în nelămuririle mele lăuntrice este în legătură cu stilul vechi, dacă preoția acestora este validă  și recunoscută de biserica noastră. Știm cu toții că sunt rupți de Biserică, adică sunt schismatici, au greșeli dogmatice și problema calendarului, care a rămas aceeași de ani și nu aparțin de nicio patriarhie. Dar sunt creștini care s-au botezat în stilul vechi, s-au întors în Biserică și refuză Mirungerea, rămânând în părerea lor, pe viață. Cum să înfruntăm această problemă?

Cu respect și iertare.”

I.

Doamne, ajută!

Preoția celor pe stil vechi din Bisericile surori, precum cea din Rusia, Ierusalim, Serbia, este validă și, ca atare, clericii aparținând acestor Biserici au comuniune liturgică cu noi, iar credincioșii nu au nevoie de Mirungere. Cât privește înfruntarea despre care faceți vorbire, omul este suveran pe libertatea sa.

Pace și bucurie!