După 390 de ani, cetatea Dragomirnei și-a întâmpinat oștenii țării în sunet de bucium, cu prapuri, cruci și steaguri. Miron Barnovschi a coborât din istorie pentru a-și vedea draga sa ctitorie împodobită cu oșteni îmbrăcați în uniforme militare de epocă și să audă pe drumul de strajă pasul lor cadențat iar din afara fortăreței, tropăitul cailor să răsune în clinchet de legendă.
Obștile mănăstirilor au o singură misiune – rugăciunea. Astăzi, obștilor monahale le revine și datoria morală de a face accesibilă istoria, de a scoate din filele îngălbenite și prăfuite ale istoriei, eroii neamului românesc și ai ortodoxiei.
Cu binecuvântarea și povățuirea Inaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, obștea Mănăstirii Dragomirna l-a adus în prim plan pe ctitorul fortăreței, Voievodul martir Miron Barnovschi.
Miron Vodă, militar de carieră, îndeletnicire moștenită de la tatăl său, a trecut prin toate dregătoriile militare ale timpului, ajungând la vrednicia de Voievod. Cu toate că era un foarte bun strateg și maestru în mânuirea sabiei și a buzduganului, totuși le-a folosit arareori pentru că a fost un om al păcii. Bun diplomat în relațiile cu vecinii țării, Domnul moldovean a reușit să îndepărteze conflictele de la hotare prin rugăciune la Maica Domnului și prin alese cuvinte la negocierile de pace.
În trei ani de domnie, prin înțelepte măsuri administrative: prin îmbunătățirea condițiilor sociale și materiale ale țăranilor, prin organizarea breselelor de meseriași, prin dezvoltarea comerțului, prin înființarea de târguri și iazuri a adus țara la „tot belșugul”, după cum ne relatează cronicarii Miron Costin și Ion Neculce.
Voievodul Barnovschi și-a dedicat întrega viață lui Dumnezeu. Toma Cantacuzino postelnicul deseori l-a văzut pe Domnul Țării Moldovei, rugându-se cu mare osârdie, la miez de noapte, la Maica Domnului. Nădejdea în Dumnezeu și-a păstrat-o și în marele moment de cumpănă al vieții sale. Lipsit de libertate în vestita închisoare Edicule și fiind conștient că poate fi decapitat, Miron Vodă își scrie testamentul. Cu luciditate duhovnicească rămâne în voia lui Dumnezeu fără să se împotrivească și fără să cârtească, își asumă martiriu ca ispășire de păcate și urcuș spre Dumnezeu.
Astăzi, momentul comemorativ dedicat lui Miron Barnovschi s-a desfășurat în jurul ctitoriei sale de la Dragomirna și a avut ca eroi principali pe elevii militari ai celor două școli militare din județ: Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” de la Fălticeni și Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” de la Câmpulung Moldovenesc. Evenimentul a fost dedicat comunității locale pentru a fi cunoscut rolul Mănăstirii Dragomirna și al ctitorilor ei în apariția și dezvoltarea Comunei Mitocu Dragomirnei. Precum în timpurile străvechi, când biserica era ajutată de domnie și acest eveniment a fost organizat cu ajutorul Primăriei Mitocu Dragomirnei care s-a îngrijit de întâmpinarea armatei cu buciume, steaguri ale călăreților, grupuri vocale alcătuite din vârstnici și copii îmbăcați în straie populare și care au purtat o coroană de flori pentru Miron Barnovschi.
Norii strânși de dimineață parcă pentru a plânge un erou s-au dat la o parte pentru ca soarele la asfințit să bucure sufletele participanților la slujba de pomenire. Ceremonialul militar a fost deschis prin intonarea imnului național de către corul vocal „Glasul Bucovinei” al elevilor militari de la Fălticeni.
Lumina lumânărilor ridicate la Veșnica pomenire, strigătul buciumului, ruga soborului de preoți și cântarea corului „Crinii țarinii” au făcut ca Slava Domnului să umple incinta Dragomirnei. Centrul duhovnicesc al acestui eveniment a fost răclița cu Sfintele Moaște ale Sfântului Iacob Persul, ocrotitor al Dragomirnei încă de la întemeiere. Sfintele moaște se aflau, în secolul al XVII lea în Paraclisul personal al Voievodului Miron Barnovschi, care le-a dăruit atât primii obștii a Dragomirnei, ce avea egumen pe Sfântul Mitropolit Varlaam cât și țarului Mihail I Romanov.
Miron Barnovschi avea mare evlavie la acest mare mucenic, al cărui sfârșit l-a și împărtășit. Domnul Țării Moldovei a sfârșit sub sabia călăului la Constantinopol. După decapitare, câteva evenimente ce s-au întâmplat la Constantinopol precum fuga calului personal al Voievodului din grajdurile imperiale și moartea lângă trupul neînsuflețit al stăpânului său, cuprinderea Istanbulului de un mare cutremur resimțit până la Iași unde tabloul votiv al ctitorului de la mănăstirea Barnovschi s-a fisurat cât și arderea a nu puține cartiere ale Constantinopolului l-au determinat pe sultanul Murad al IV lea să spună că nevinovat și minunat a fost omul acesta.
Miron Vodă și-a dăruit bunurile lui Dumnezeu, ctitorind multe biserici și făcând danii către alte mănăstiri, cerând călugărilor să se roage pentru el și pentru neamul său, știind că principala lor ascultare este rugăciunea. La Dragomirna a ctitorit fortăreața și o biserică în incinta cetății cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ale cărei fundații se mai pot vedea și astăzi. Barnovschi Movilă a fost un mare ctitor de biserici și mănăstiri. Cronicarii menționează că a ctitorit în 3 ani de domnie cât au ctitorit alți domnitori în zeci de ani de domnie. Trebuie menținată marea sa jertfă ctitoricească, în scurt timp cu cheltuieli foarte mari, Barnovschi a ridicat biserici și cetăți puternice. Spre exemplificare, la Dragomirna a început efortul ctitoricesc în anul 1626- când a fost numit domn, iar în anul următor, la 30 august 1627 a pus pisania pe turnul clopotniță.
După depunerea coroanei de flori, obștea mănăstirii a organizat o procesiune de cuprindere a cetății dragomirnene pe interior și pe exterior cu rugători pentru Miron Barnovschi. La întoarcerea în biserică, elevii militari au susținut un moment de rugăciune și de cultură românească prin care au dovedit că și-au însușit multe informații despre această complexă personalitate a evului mediu românesc – „Un Domn cât o epocă”.
Ultimul moment al acestui eveniment a fost deosebit de spectaculos pentru toți participanții prezenți în incinta Dragomirnei. Flacăra de veghe a cetății dragomirnene a fost preluată de la Dul Primar Radu Reziuc de către elevii militari. Comandantul dispozitivului a realizat aprinderea torțelor și a ordonat deplasarea pe zidurile cetății, printr-o frumoasă procesiune, cu multe comenzi militare. Oștenii de astăzi au pătruns cu destulă dificultate prin turnurile cetății, au urcat prin turnul clopotniță cu torțe aprinse în mâini, au trecut prin turnul Barnovschi, au continuat defilarea pe drumuri de cetate, împlinind straja pentru neam și ortodoxie și au coborât prin turnul Mitropolitului Anastasie Crimca, în sunet de bucium.
Retragerea cu torțe a elevilor militari în amurgul dragomirnean pe aleea trandafirilor, încojurând biserica Rusaliilor a cărei turlă uimește cu frumoasele rozete sculptate în piatră a continuat pe aleea teilor, în sunetul trompetistului care a intonat semnalul „Stingerea” iar elevii militari s-au retars în aplauzele iubitorilor Dragomirnei.
Comemorarea lui Miron Barnovschi a fost o lecție de istorie în aer liber din care toți am ieșit mai bogați sufletește, mai doritori de a ne cunoaște și aprecia strămoșii pentru că ei sunt rădăcinile care dau viață, dau cultură și dau modele pentru generațiile viitoare.
Se cuvine să aducem prinos de recunoștință tuturor celor care și-au pus umărul ca dorința obștii dragomirițelor, de a fi evidențiată atât de profund personalitatea primului domn martir al românilor – Voievodul Miron Barnovschi, să devină realitate:
- Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pentru cuvântul bun și pentru îndrumare.
- elevilor militari de la Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” de la Fălticeni și Colegiului Național Militar „Ștefan cel Mare” de la Câmpulung Moldovenesc și comandanților acestor unități de învățământ.
- Soborului de preoți ai Catedralei Arhiepiscopale de la Suceava
- Primăriei Mitocu Dragomirnei;
- Sectoarelor Media, Catehizare și Patrimoniu ale Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
Stavrofora Maria Magdalena Gherghina
foto credit: Mănăstirea Dragomirna
