Doamne, ajută!
Nu pot să vă spun ce se întâmplă cu salariile personalului angajat din schituri și mănăstiri, deși în cadrul sinaxelor monahale am recomandat stareților și starețelor să acorde personalului angajat salariile. Ceea ce vă pot spune este că, în perioada în care am fost în Mănăstirea Putna, fiind parte a personalului angajat, am primit salariul integral, fără ca mănăstirea să fi ridicat vreun fel de pretenții.
Post binecuvântat!
Doamne, ajută!
Lămuriri privind întrebarea dumneavoastră găsiți în cartea numită „Arheologie biblică”. Sunt mai multe ediții.
Lectură cu folos!
Doamne, ajută!
Adresați părintelui arhiepiscop întrebarea.
„Înaltpreasfințite părinte,
De când ați venit arhiepiscop, în eparhie au apărut mai multe schimbări, apreciate mai mult de unii, iar de alții mai puțin.
De ce credeți că, în practică, în cadrul eparhiei Sucevei, în parohiile de la sate, dacă le luați la rând, nu s-a auzit și nu se fac slujbele Deniilor decât începând din Joia Mare? Calendarul spune altceva.
Am mai auzit pe unii spunând să mergem la mănăstiri, că la ei nu poate fi slujbă toată ziua, dar Denia se face seara.
Iertați.”
Doamne, ajută!
Programul liturgic în parohiile din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților este același. Dacă în unele parohii încă nu se respectă este și pentru că cei din parohiile rurale încă nu s-au obișnuit cu slujbele din timpul săptămânii, ci doar cu cele din duminici și sărbători. În orașe și chiar în unele comune mari, credincioșii, după ce își rânduiesc cele din gospodării, merg la slujbele din timpul săptămânii Sfintelor Pătimiri, în primele trei zile mai puțini, în a doua parte a săptămânii, mult mai mulți, slujbele având o altă încărcătură duhovnicească.
Post binecuvântat!
„Doamne, ajută!
De ce ….. cere mereu bani pentru veșminte? De ce nu e sponsorizată de Arhiepiscopia Sucevei?
De ce starețul, care face parte din administrația eparhială și mă gândesc că e remunerat pentru asta, nu cotizează din propriul venit pentru veșminte? De ce nu își achiziționează veșminte din fondurile personale?
Anul trecut au avut veșminte pentru Înviere si acum nu mai au, mănăstirea fiind redeschisă anul trecut în Postul Mare sau cu puțin timp înainte de începerea acestuia, dacă îmi amintesc bine.
La un interval de câteva luni, starețul mănăstirii cere bani pentru veșminte. De ce nu donează el banii necesari pentru achiziționarea lor?
Nădăjduiesc ca o sa lămuriți situația și că o să îl întrebați pe stareț, așa cum ați procedat în trecut cu alte întrebări, ați întrebat direct clericul vizat.
Mulțumesc anticipat!”
Doamne, ajută!
În urma celor discutate cu părintele stareț al mănăstirii despre care faceți vorbire, vă răspund întrebărilor, după cum urmează:
Părintele stareț a inițiat în cursul anului trecut confecționarea mai multor rânduri de veșminte, pentru toți clericii mănăstirii, aceasta fiind la început de drum și neavând un necesar complet de veșminte.
De asemenea, întrucât veșmintele cu care s-a slujit anul trecut la Învierea Domnului sunt, de fapt, cele cu care părinții din mănăstire slujesc duminică de duminică și zi de zi Sfânta Liturghie, s-a considerat potrivită confecționarea a cinci veșminte preoțești și a unuia diaconesc, albe, cu broderie aurie, pentru a se sluji cu acestea la Învierea Domnului.
Despre cealaltă preocupare a dumneavoastră, adică cum își cheltuie părintele stareț salariul, vă pot spune că acesta, de când a fost numit stareț, și-a donat salariul, integral, cu chitanță, mănăstirii, pentru a veni în sprijinul acoperirii cheltuielilor pentru lucrările care s-au făcut în ultimul an la acest așezământ. Mergeți și veți vedea cu ochii dumneavoastră. Închei prin a vă spune că, de când este Biserica, acoperămintele, veșmintele, vasele și obiectele liturgice, clopotele etc., așa cum reiese din inscripțiile lor, au fost donații ale voievozilor, domnilor, boierilor, clericilor și credincioșilor, ca mărturie a dragostei și purtării lor de grijă pentru lăcașurile închinate lui Dumnezeu.
Vă doresc toate cele bune și postire cu folos!