Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna ianuarie întâlniri ale cercurilor pastorale.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 24.01.2023, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Fălticeni păstorită de către părintele Adrian Brădățanu, din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către părintele Daniel Cojocaru.
După săvârșirea Acatistului Maicii Domnului ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Rolul bunicilor în formarea tinerei generatii”, care a fost susținută de către părintele Adrian Brădățanu de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Fălticeni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Educația în cadrul familiei joacă un rol important în formarea și dezvoltarea personalității copilului, doar atunci când acesta interacţionează şi comunică permanent cu reprezentanţii celor trei generaţii: persoane în etate, adulţi, copii, adolescenţi, tineri. Conduita părinților şi a bunicilor, ca factor educativ, reprezintă primul model social de influențare a copiilor. Cultura părinţilor şi a bunicilor contribuie într-un mod decisiv la formarea concepției despre viață şi lume; asigură interiorizarea modelelor comportamentale și relaționale; determină integrarea şi adaptarea optimă a individului în mediul social, pregătindu-l treptat şi subtil pentru exercitarea rolurilor familiale (de fiu/fiică, frate/soră, părinţi, bunici) şi sociale (de cetăţean şi profesionist). Cultura familiei reprezintă totalitatea valorilor etice şi materiale, pe care le posedă și promovează aceasta. Valorile etice şi spirituale reprezintă cunoștințele şi credinţele morale durabile asupra unui mod de existenţă, pe care le posedă şi le împărtăşesc membrii familiei, ce se manifestă în şi prin virtuți, convingeri, tradiții, modelele comportamentale ale părinților, copiilor, bunicilor și atitudinile valorice ale acestora. Astfel, familia, în calitate de constantă universală a culturii, reprezintă şi astăzi principala curea de transmisie a valorilor și atitudinilor necesare pentru integrarea copilului în viața de familie și adaptarea acestuia la condițiile schimbătoare ale societăţii. Întrucât fiecare vârstă are un anumit potenţial: copiii de a învăţa, adulţii de a munci şi procrea, iar bătrânii de a sfătui şi ajuta, înseamnă că societatea elaborează anumite cerinţe, care determină pe indivizii grupurilor respective să îndeplinească anumite roluri. Rolurile sociale pe parcursul evoluţiei civilizaţiei se completează, se cizelează, suferă anumite schimbări, însă esenţa lor practic, a rămas aceeaşi. Din considerentele expuse, observăm că bunicii reprezintă categoria de persoane vârstnice, rude foarte apropiate, de certă încredere ce deţin un rol important în creșterea, îngrijirea și educarea celor mici, reprezentând un sprijin de forţă al părinților, adică al copiilor lor maturi, fiind o sursă sigură de înţelepciune, încredere şi promovare a valorilor autentice.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Bunicii sunt în stare să ofere un spectru larg de valori autentice şi să împărtăşească experienţa lor de viaţă. Înțelepciunea bunicilor, experiența lor trăită, capacităţile de conciliere sunt foarte valoroase. Ei oferă familiei dragoste necondiţionată şi tot sprijinul, dau dovadă de răbdare, toleranţă, bunăvoință, onestitate; perpetuează valorile spirituale ale neamului şi astăzi, deseori suplinesc părinţii;
- Persoanele care promovează activ, astfel de valori precum: credinţa, onestitatea, modestia, hărnicia, răbdarea, iubirea aproapelui, sunt bunicii. Considerăm că având o experienţă de viaţă mult mai mare decât copiii lor, părinţii actuali ai nepoţilor acestora, sunt în stare să fie mai convingători, iscusiţi şi insistenţi în aspectul vizat;
- Constientizăm impactul pozitiv al bunicilor asupra educaţiei familiale, a rolului lor deosebit de important, ce asigură echilibrul socio familial şi influenţează substanţial dezvoltarea generaţiei tinere. Totodată, menţinerea şi promovarea relaţiilor armonioase între generații permite evitarea unor fobii şi conduite distorsionate la tineri şi la unii adulţi faţă de persoanele în etate, asigură formarea unei atitudini conştiente, responsabile şi adecvate faţă de procesul de îmbătrânire.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 23.01.2023 la Parohia ,,Sfântul Dimitrie”- Probota, păstorită de către părintele Neculai Romilă din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea slujbei de Te-Deum, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Rolul cântărețului bisericesc în activitatea misionară a parohiei” susținută de către părintele Neculai Romilă.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Cel mai frumos mod de exprimare al omului, este cântecul. De la acest adevăr nu face excepţie cântarea bisericească, cântarea ce exprimă sentimentul de religiozitate a celui ce este prezent şi activ la serviciile religioase. Cultul Bisericii Ortodoxe are, în general, slujbe cântate, recitativul liturgic chiar, fiind o exprimare cântată a unor texte ce pot fi şi numai citite. Toată învăţătura dogmatică ortodoxă se găseşte în cântările şi rugăciunile Sfintei Liturghii, care este cântată în comun de credincioşi în fiecare duminică şi sărbătoare, cântarea bisericească fiind rugăciune publică şi în comuniune, participarea find un dialog permanent între credincioşi, preot şi Dumnezeu. Cântarea bisericească se dovedeşte foarte necesară şi în activitatea misionară, dacă este folosită de preot, cântăreţ sau profesorul de Religie, cum şi când trebuie”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 26.01.2023, la Parohia „Ștefan cel Mare și Sfânt” – Baia, păstorită de către părintele Viorel Iftime, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Evidențierea unor personalități reprezentative ale parohiei”, care a fost susținută de către părintele Viorel Iftime de la Parohia „Ștefan cel Mare” – Baia.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Învățătorii Vasile Hlihor și Maria Hlihor, Fondatori de școală nouă, la propriu, luptă pentru construirea unei școli noi, moderne în partea de sus a satului Baia, Școala Nr. 3, care astăzi îi poartă numele ,,Înv. Vasile Hlihor”. Amândoi soții Vasile și Maria Hlihor au participat efectiv la construirea școlii, împreună și cu o parte dintre elevi.
Vasile Hlihor, născut la 3 ianuarie 1924 în comuna Baia, județul Baia, astăzi județul Suceava. După absolvirea școlii gimnaziale urmează Școala Pedagogică din Piatra Neamț. Își începe cariera pedagogică la școala din Baranca, comuna Hudești, jud. Botoșani, în 1947, unde duce o muncă îndârjită pentru ridicarea unui local nou de școală.
Maria Hlihor născută la Mereuț, la data de 11 august 1928, urmează Școala Normală din Cernăuți, iar după absolvire se întoarce ca învățătoare în satul Baranca.
Învățătorii Vasile și Maria Hlihor vor veni la Baia, satul natal al lui Vasile Hlihor în anul 1968 și vor funcționa ca învățători la școala Nr. 3 Baia, școală la care domnul Vasile Hlihor va îndeplini și funcția de director.
Școala funcționa într-o casă veche închiriată, de aceea va face mari și insistente demersuri pentru ridicare unei școli noi, moderne.
Domnul învățător pleacă la Domnul la 25 martie 2000, iar doamna Maria la 23 octombrie 2021.”
Învățătorul GHEORGHE RĂDĂȘANU – 28 octombrie 1884 – 2 martie 1976
Un stâlp de nădejde al școlii din Bogata, un mare colaborator al învățătărului Nicolae Stoleru, un important colaborator al gazetei „Vestitorul satelor” în care a publicat foarte multe articole pe diverse teme educaționale, de cunoaștere și de îndreptare morală.
Pune bazele unei grădini și a unei pepiniere deosebit de valoroase la școala Bogata, înființează o livadă de pomi fructiferi de mare valoare, care se mai vede și astăzi.
Încurajează sătenii să planteze pomi fructiferi în propriile grădini, transformând satul Bogata într-o mare grădină care justifică încă odată numele de Bogata.
Lasă pentru posteritate un număr important de pagini autobiografice care stau la baza volumului autobiografic „Viața mea”.
Părintele paroh ne-a prezentat cele mai alese personalități ale comunei Baia, expunându-ne câte puțin din viața fiecăruia dar și relația acestora cu parohiile și preoții din comună.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 30.01.2023, la Parohia „Sf. Arhangheli”- Giulești, păstorită de către părintele Ștefan Chetroi din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Sfântului Maslu, a urmat meditația cu titlul: „Rolul cîntărețului bisericesc în lucrarea pastoral misionară a parohiei; aspecte practice, inadvertențe și oportunități”, care a fost susținută de către părintele Ștefan Chetroi de la Parohia „Sf. Arhangheli”- Giulești.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„De la bun început trebuie să amintim că psaltul, cantorul sau cântărețul bisericesc face parte din clerul inferior al Bisericii. Orice candidat la preoție este mai întîi hirotesit citeț după aceea ipodiacon și apoi preot. În Biserica veche (pînă în secolele VII-VIII) toți credincioșii participanți la sfintele slujbe, cântau în Biserică, dând răspunsurile la ectenii și cântând imnele liturgice, care erau mai puține și mai simple ca melodie decât cele de astăzi. Astfel a apărut nevoia unei persoane care să-i conducă și să-i îndrume pe credincioși în această activitate. Funcția de cântăreț nu a fost creată pentru a înlocui pe credincioși la cântarea liturgică, ci pentru a-i instrui și a-i conduce la îndeplinirea acestei datorii creștine și pentru a-i reprezenta, la nevoie, în cadrul cultului. În faza cântării psalmilor, cântărețul, avea rolul principal de solist și conducător al cântării, el dădea tonul, începea și executa cântarea psalmilor de pe amvon, iar credincioșii se uneau numai prin răspunsuri scurte (refrenuri sau acrostihuri). În faza cântării alternative, psalții conduceau cântarea, cântând laolaltă cu poporul sau corul credincioșilor, împărțiți în două cete, care executau alternativ versetele psalmilor. Ei îi instruiau și pe credincioși în cântarea bisericească. Rolul și importanța lor a sporit în faza de dezvoltare a psaltichiei bizantine (începând cu secolul VIII), când cântarea bisericească, diversificată în cele opt glasuri sau moduri de cântare sistematizate de Sfântul Ioan Damaschin, a devenit mai complicată și mai greu de interpretat, făcând necesară prezența cântăreților de profesie, anume pregătiți și instruiți, care să o execute corect.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Cântarea bisericească îi predispune pe credincioși spre rugăciune, meditație și viață contemplativă. Scopul cântărilor bisericești este de a da mai mare expresivitate textului liturgic și de a-i sensibiliza pe credincioși pentru Hristos și Evanghelie. Pentru aceasta cântarea bisericească trebuie executată cu multă finețe, cu căldură sufletească și mai ales cu dragoste față de Dumnezeu. Cântarea bisericească prin dulceața melodiilor mijlocește transmiterea învățăturilor dumnezeiești și le face ușor accesibile. „Cântatul împreună este ca un lanț care duce la unire, unește poporul în simfonia unui singur cor”.
- Sfântul Niceta de Remesiana în lucrarea sa „De psalmodiae bon” (Despre folosul cântării) ne spune: „Vocea voastră a tuturor nu trebuie să fie distorsionată ci armonioasă. Nu unul să o ia înainte în chip prostesc, iar altul să rămînă în urmă. Ci este invitat fiecare să încadreze vocea sa cu multă umilință între glasurile corului care cântă laolaltă, nu ca cei care ridică glasul, sau o iau înainte să iasă în evidență în chip necuviincios”. De aceea o cântare poate fi ușor compromisă atît timp cît se aud mai multe voci și se simte foarte clar lipsa omogenizării în cântare. Însă bunii cântăreți au un farmec care atrage sufletele credincioșilor la evlavie. De aceea lipsa unei participări selective la cântarea bisericească poate intra sub incidența Sinodului din Laodiceea 360: „Nimeni nu trebuie să cânte în biserică cu excepția cântăreților canonici rânduiți pentru a cânta, care urcă în amvon și care cântă după carte.”;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 17.02.2023 la Parohia „Sf. Mare Mc. Dimitrie”- Răbâia, păstorită de către părintele Constantin – Marius Căpiță, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Acatistului Sfântului Dimitrie a urmat tratarea temei:
„Rolul cântărețului bisericesc în activitatea misionară a parohiei” susținută de către părintele Constantin Marius Căpiță de la Parohia „Sf. Mare Mc. Dimitrie”- Răbâia.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Dascălul, cântărețul sau psaltul au apărut pentru a-i instrui și a-i conduce în cântare pe ceilalţi credincioşi, el fiind de fapt solistul și dirijorul. Rolul dascălilor a devenit şi mai important atunci când cântarea bisericească a devenit mai complicată și mai dificilă, ei fiind pregătiți și instruiți, să o execute corect.
Creştinii ortodocşi, care intră în Sfânta Biserică, fie pentru a participa la Sfânta Liturghie, fie pentru a fi alături de cei dragi la bucurie sau la întristare, sunt întâmpinaţi de glasul cântăreţului de la strana bisericii. Cu ani în urmă, strana bisericilor ortodoxe de la noi era plină de dascăli şi de cântăreţii care dădeau răspunsurile la Sfânta Liturghie. Prin anii ’60–’70 existau chiar coruri care funcţionau cu zeci de credincioşi. Azi, din păcate, slujitorii bisericii se bucură dacă au câte un ajutor care să dea răspunsurile la Sfânta Liturghie…”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 19.01.2023, la Parohia „Nașterea Maicii Dommului”- Pâraie, păstorită de către părintele Petru Corduneanu, din Protopopiatul Fălticeni a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului.
După săvârșirea slujbei de Te-Deum, a urmat meditația cu titlul: „Rolul bunicilor în educația copiilor” care a fost susținută de către părintele Petru Corduneanu de la Parohia „Nașterea Maicii Domnului”- Pâraie.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Este o temă de mare importanţă participarea bunicilor la creşterea nepoţilor şi, de regulă, dacă relaţia bunicilor cu nepoţii este corectă, atunci lucrurile merg bine şi în relaţia lor cu copiii. Pentru că de multe ori există probleme în relaţia bunicilor cu părinţii, cu copiii lor adică, şi de aceea se transmit probleme şi în creşterea nepoţilor. Tema este generală, şi există foarte multe cazuri, între care trebuie să facem distincţie, ca răspunsul nostru să fie cât mai aproape de adevăr.
Un bunic sau o bunică stă foarte multe ore cu nepoţii, ocupându-se de ei. Ambii părinţi muncesc, iar bunicii stau cel puţin opt ore pe zi cu copiii. Aici răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Bunicii participă din plin la creşterea nepoţilor. Nu zic intervin, ci participă. Deoarece, de vreme ce copilul petrece mai mult de jumătate din zi cu bunicii, aceştia nu sunt numai supraveghetorii lor, ci sunt membri activi în lucrarea de educaţie a celor mici. Copiii dobândesc obişnuinţe bune, principii, conform vârstei. Şi deoarece vorbim mai ales de vârste mici, la care copilul are nevoie de companie, de comunicare, de poveşti, de povestiri, de joacă, bunicii participă la toate acestea. De asemenea, copilul are nevoie de educaţie morală. Bunicii, mai ales dacă sunt credincioşi, vor oferi copilului principiile de bază ale credinţei noastre, desigur, având în vedere vârsta lor. Vor spune povestiri legate de credinţă, vor iniţia copilul în viaţa Bisericii, în rugăciune, în Taine, îi vor arăta cum să-şi facă cruce, importanţa prezenţei lor fiind colosală. Şi într-adevăr vedem în multe cazuri că bunicii oferă ce nu ar putea sau chiar ce nu pot să ofere părinţii. Şi este şi datoria lor să o facă atât timp cât au copiii în grija lor. E important pentru copii să primească bunele obiceiuri legate de curăţenie, să se înveţe cu un program zilnic, cu o viaţă ordonată.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat diferite aspect din care reținem:
- Copiii trebuie să-şi păstreze încrederea în părinţi. Trebuie să aibă simţământul că legătura cu părinţii este deschisă, şi că se pot încrede în ei. Asta, pentru că peste câţiva ani, când copiii cresc şi ajung la adolescenţă, bunicii pot să nu mai fie. Şi, chiar dacă mai sunt, nu mai pot fi ei reperele pentru tineri.
- Copiii trebuie să păstreze deschisă comunicarea cu părinţii, autoritatea acestora nu trebuie subminată în nici un fel. În foarte puţine cazuri va trebui să intervină bunicul şi bunica spre a sfătui, şi asta cu mare discernământ.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ierarh Nectarie”
În data de 02.01.2023, la Parohia „Sfântul Serafim de Sarov”- Bahna Arini, păstorită de către părintele Sorin Țurcanu din Protopopiatul Falticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.
După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, a urmat meditația cu titlul: „Redescoperirea adâncului teologic și duhovnicesc al imnografiei la Sfântul Serafim de Sarov”, care a fost susținută de către părintele Sorin Țurcanu de la Parohia „Sfântul Serafim de Sarov”- Bahna Arini.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Datorită darului înainte-vederii, el citea în inimile păcătoșilor, dezvăluind cele ce ei nu îndrăzneau să mărturisească, răspundea la scrisori fără a le deschide și știa să dea fiecăruia sfatul, mângâierea, încurajarea și mustrarea de care aveau nevoie. Predat cu totul voii lui Dumnezeu, el le spunea, fără multă cercetare, primul cuvânt pe care i-l descoperea Dumnezeu, și acesta era, totdeauna, cel mai potrivit pentru ei. Mila lui, izvorâtă din dragostea lui Dumnezeu care era în el, se revărsa asupra tuturor. A vindecat în chip minunat pe mulți, ungându-i cu uleiul din cadela sa sau dându-le să bea din izvorul numit mai apoi „puțul lui Serafim”, aflat în apropierea mănăstirii, în „pustia cea apropiată”, unde îi plăcea să-și petreacă după-amiezele. I se aduceau atâtea cereri de rugăciune, pentru morți și vii, încât îi era cu neputință să-i pomenească pe toți; de aceea aprindea pentru fiecare o lumânare, chilia sa fiind mereu încălzită și luminată de sute de flăcări, închipuind sufletele credincioșilor.
Dumnezeu i-a acordat, de asemenea, darul profeției și el a prezis cele viitoare, atât pentru anumiți oameni, cât și pentru țara sa, ca războiul Crimeii, foametea și groaznica încercare care a răvășit Biserica și poporul rus un secol mai târziu; dar el își ascundea, din smerenie, profețiile îndărătul unor cuvinte tainice, astfel încât ele nu erau înțelese decât după împlinirea evenimentelor.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au făcut propuneri de bună practică pentru bunul mers al Bisericii, dintre care reținem:
„Lupta sa a fost încununată prin canonizarea care a avut loc la 19 iulie 1903, în prezența familiei imperiale, a numeroșilor ierarhi și a unei mulțimi de sute de mii de persoane, venite din toate părțile Rusiei. Moaștele sale, purtate atunci în procesiune, au făcut multe minuni.”
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit celorlalți preoți pentru participare.
RAPORT CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 23.01.2023 la Parohia „Sf. Nicolae” – Forăști, păstorită de către părintele Florin Sava, din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul „Episcopului Gherasim Putneanul”, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.
După săvârșirea Acatistului Acoperământul Maicii Domnului a urmat meditația cu titlul: „Pastorația în contextul actual: sate îmbătrânite, război, imigrație, ideologii imorale, pervertirea credinței”, care a fost susținută de către părintele Florin Sava de la Parohia „Sf. Nicolae” – Forăști.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Tema pe care o propun dezabaterii la acest cerc pastoral este de actualitate. Ea implică, însă, o lectură aprofundată și o hermeneutică pe măsură. Cu toate acestea, subiectul nu mai reprezintă o noutate pentru „teologia de școală”. De pildă, pentru cardinalul Walter Kasper, este cert că în locurile cheie ale Bibliei „atenția specială a lui Dumnezeu este acordată celor slabi și săraci”. De fapt, opinia lui Kasper nu reprezintă nimic altceva decât o reluare a perspectivelor lansate, cu câteva decenii înainte, de profesorul și teologul german Norbert Lohfink în lucrarea intitulată Cântecele de laudă ale săracilor.
Omul modern s-a dezvoltat quasi exclusiv în ordinea rațională, matematică și mecanică, neglijând restul. Astfel, el a diminuat, spre deosebire de perioada clasică, unele din facultățile sale umane, așa cum, la nivelul simțurilor, ni s-a atrofiat, de exemplu, simțul autentic al personalității, așa cum a fost ea desemnată în cadrele filozofiei clasicilor.
Omul este un animal rațional. Dar nu este lipsit de rațiune. El nu este reductibil la rațiune. Mai mult decât a fi rațiune, omul este libertate, capacitate de a iubi, iar iubirea umană sau/și divină ar trebui să fie, pentru fiecare om, valoarea supremă a vieții: aceea care îl face pe om după chipul lui Dumnezeu, într-un raport genetic și filial.
Așa cum arăta Husserl: „Psihologia modernă nu mai vrea să fie o știință despre suflet, ci una despre fenomene psihice. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ea trebuie să poată să descrie și să determine aceste fenomene cu o deplină rigoare conceptuală. Ea trebuie astfel să-și apropie printr-un travaliu metodic conceptele riguroase necesare”.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Tratamentul unui suflet bolnav este Taina Spovedaniei, prin care penitentului care vine aici cu zdrobire de inimă i se iartă tot ceea ce mărturiseşte deschis în faţa lui Dumnezeu prin intermediul duhovnicului care îi va fi martor la Judecata de Apoi. Vindecarea sufletului este un aspect care trebuie intens discutat astăzi, atât în orele de cateheză pe care preotul este dator să le ţină în cadrul parohiei, cât mai ales în cadrul predicii sale.
- Este dureros faptul că astăzi păcatul este din ce în ce mai mediatizat, mai expus publicului, dar pe de altă parte el e prezentat ca virtute, ca şi sens al vieţii şi al întregii existenţe, ca metodă pentru o viaţă fericită. Or, aici Sfântul Ioan Gură de Aur este categoric. Prin cuvântul său, el arată cât este de dureros acesta dacă ne raportăm la adevărata virtute. Între virtute şi fărădelege este o prăpastie adâncă. Aşadar cuvântul Sfântului ioan Gură de Aur este actual. Ceea ce dă o mare importanţă tuturor ideilor morale este tocmai faptul că depinde de noi să ne reântoarcem la sursele patristice şi la ideile moralizatoare ale Sfinţilor Părinţi care în primul rând au trăit şi au experimentat ei înşişi tot ceea ce au învăţat, s-au ferit de păcate şi au propovăduit virtutea
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulţumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Cristian-Valentin Diaconu
