În Duminica a XXXIV-a după Rusalii, a Întoarcerii Fiului risipitor, 12 februarie 2023, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”.
Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca împreună cu arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și pr. Ciprian Blaga, consilier în cadrul Sectorului Editură și Tipografie al Centrului Eparhial Suceava.
În cadrul slujbei, la momentul rânduit, diaconul Nicușor Spînu a primit hirotonia întru preot pe seama Parohiei „Învierea Domnului” Dolhasca, iar teologul Aurel-Alexandru Frâncu a fost hirotonit diacon pentru Catedrala Arhipiscopală.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cuvântul de învățătură intitulat „Greșit-am la cer și înaintea Ta!”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a tâlcuit înțelesul fiecărui element prezentat în Parabola Fiului risipitor, una dintre mai cunoscute pericope evanghelice, care surprinde bucuria întoarcerii omului de la păcat.
Ierarhul a subliniat importanța pocăinței în relația creștinului cu Dumnezeu și implicit cu drumul către desăvârșire. A fost evidențiat și faptul că fiul pierdut și regăsit poate fi oricare dintre noi, venirea în sine fiind dovada căinței, dar și a dragostei Tatălui Ceresc revărsată asupra noastră.
„Tatăl este campionul unei iubiri care, deşi a rămas acasă, l-a însoţit pe copilul său chiar şi când acesta şi-a pierdut înfierea, mergând în acea ţară îndepărtată de Dumnezeu. Iubirea tatălui, prezent în mod discret, este de fapt cea care îl face să-şi vină în sine; practic, este cea care dizolvă patimile din el şi îl aduce la starea de «venire în sine», ca să nu mai dorească statutul de argat, ci redobândirea calităţii de fiu. Din acest motiv, discursul său se opreşte imediat după recunoaşterea greşelii şi nevredniciei. (…) Căinţa şi întoarcerea fiului risipitor primesc răspunsul iertării imediate a tatălui. I se oferă din partea tatălui acea bucurie ce sporeşte neîncetat. Aşa este şi iubirea lui Hristos Care trăieşte înlăuntrul nostru. (…) Lecţia ţinută de Iisus – prin prezentarea fiului neascultător, care în cele din urmă ştie să preţuiască iubirea tatălui, şi a fiului ascultător, care, prin îndreptăţirea de sine, devine batjocoritor faţă de dragostea părintească – a vrut să-i asigure pe ascultătorii Săi şi, prin ei, pe noi, că orice întoarcere de pe calea păcatului este posibilă, pe de o parte, iar pe de alta, că „în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă” (Luca 15, 7).”
Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul paraclisului reședinței arhiepiscopale, s-a născut în jurul anului 1300 în cetatea Trapezunt, aflată în Asia Mică, pe malul Mării Negre. Pentru că nu a dorit să se lepede de dreapta credință, a fost martirizat în anul 1330, în Cetatea Albă. Vestea minunilor pe care Sfântul Ioan cel Nou le-a săvârșit în decursul timpului a străbătut întreaga lume ortodoxă, moaștele sale fiind aduse la Suceava de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Pomenit de Biserica Ortodoxă la data de 2 și 24 iunie, Sfântul Ioan cel Nou s-a dovedit a fi mângâietor și grabnic ajutător al tuturor celor care îl cinstesc cu evlavie. Sfintele sale moaște sunt adăpostite în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.
Irina Ursachi
Foro credit: Arhid. Vasile Plămadă
