Între ierarhii care în istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei au avut un rol aparte în înţelegerea istoriei, a culturii şi civilizaţiei medievale şi moderne, nu putem să nu facem un popas comemorativ acum la împlinirea a 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a celui care a fost Episcopul vicar Irineu Crăciunaş – Suceveanul, “in amintirea noastra cu chipul si numele de bunul Irineu”, aşa cum spunea în vremea sa Mitropolitul Justin Moisescu, ales datorită pregătării sale ca episcop vicar la Iaşi, nu numai ca ierarh ci mai ales ca slujitor al istoriei, artei şi culturii noastre româneşti de adevărată şi continuitate tradiţie bizantină.
Este aşadar un moment prielnic să aniversăm „nasterea la cer” adică trecerea a cinci decenii a celui ce ne- a lăsat încă din vremuri de demult aşa zis apuse, materiale istorice, studii şi documente referitoare la arta şi civilizaţia medievală moldavă :Episcpul vicar Irineu Crăciunaş Suceveanul.
În aceste rânduri, încercăm să aşternem câteva gânduri,în semn de aleasă preţuire pentru cel care într-o perioadă aparte în istoria noastră a aşternut în scris pagini de istorie care vor fi folosite acum înainte ca reper şi sursă bibliografică mai ales pentru cei ce vor încerca să desluşească tainele picturii murale interioare şi exterioare ale unor monumente istorice bisericeşti din Moldova istorică.
S-a născut în 6 octombrie 1929 într-o veche familie de răzeşi, în istorica şi frumoasă com. Sadova din Bucovina, o zonă de linişte transmisă de tăcerea şi frumuseţea munţilor care înconjoară satul natal, având la botez numele Gavril. A urmat studiile la Liceul „Dragoş Vodă” din Câmpulung Moldovenesc, apoi cursurile Institutului Teologic Universitar de la Sibiu, doctorat în specialitatea Teologie Morală la Bucureşti, desăvârşite în Elveţia la Institutul Ecumenic de la Bossey.
A fost permanent atras de iconografia monumentelor istorice din Bucovina, începând încă din anii studenţiei să acorde o atenţie aparte, încercând să înţeleagă semnificaţia, pentru ca mai târziu să scrie studii de o mare valoare ştiinţifică, privind compoziţiile iconografice şi modul de zugrăvire a unor biserici precum Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Probota, Neamţ şi Cetăţuia.
A intrat în monahism la marea sărbătoare din 14 septembrie 1952, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, fiind hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, .şi din 1956 duhovnic la Institutul Teologic Universitar din Sibiu.
În 1958 este chemat de către Justin Moisescu Mitropolit al Moldovei şi Sucevei în acea vreme, ca şef serviciu fiind apoi vicar administrativ până în 1969.
Pe 16 decembrie 1968, este ales de către Sfântul Sinod al B.O.R ca episcop vicar pentru Mitropolia Moldovei şi Sucevei, hirotesit la 1 iunie 1969, demnitate pe care cu titlul de Suceveanul a reprezentat-o până în 1973, reprezentând Biserica noastră în delegaţii care s-au deplasat peste hotare.
A rămas în memoria celor ce i-au urmat ca un ierarh binevoitor, cald, un ierarh care în multe sfinte lăcaşuri bisericeşti se păstrează şi astăzi prezenţa sa discretă. A fost foarte apropiat de epsicopul Antonie Ploieşteanu (Plămădeală) şi de familia preotului Petru Ciobanu din Slatina. A ajutat în măsura posibilităţilor, pe toţi cei care îi cereau ajutor.
În studiile sale a fostpreocupat nu numai de semnificaţia picturii murale a Bisericilor din Moldova ci şi de Morala, ca disciplină a Teologiei.
Pentru cei ce sunt preocupaţi de semnificaţia picturilor murale din Moldova, studiile scrise de Episcopul Irineu Crăciunaş Suceveanul sunt un reper bibliografic, atât teologic cât şi istoric.
S-a stins din viaţă acum 50 de ani, la 19 ianuarie 1973, întrr-o iarnă cu zăpezi mari, cum frumos amintea Pr. Gheorghe Baltag, fost protopop de Fălticeni – troiene cât casa s-au aşezat peste Moldova – care nu au permis multor credincioşi să fie prezenţi la slujba înmormântării.
În scurta sa viaţă s-a străduit să fie în duhul lui Dumnezeu „Căci unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea” ( II Cor. 3. 17).
Cuvine-se la acest ceas de comemorare să aprindem o lumânare pentru cel care de acolo din cimitirul Mănăstirii Neamţ ne transmite mesajul de a păstra şi valorifica tezaurul artei,culturii şi civilizaţie medievale moldave.