„Sărut dreapta!
Înaltpreasfinția Voastră, în prezent sunt student în anul 4 la Facultatea de Teologie Ortodoxă și mi-aș dori să întru în monahism, dar să primesc și hirotonia întru ieromonah. Mi-ați putea oferi câteva sfaturi în acest sens? Mă puteți îndruma spre o mănăstire sau un schit în acest sens? Vă mulțumesc!”
Doamne, ajută!
Având în vedere că sunteți într-un an terminal, sfatul meu ar fi să finalizați studiile și apoi să vă închinoviați într-o mănăstire. Dacă veți intenționa să veniți în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, v-aș recomanda o mănăstire de monahi, recent redeschisă. Dar despre aceasta vom vorbi la timpul potrivit, desigur, numai dacă veți alege Bucovina.
Până atunci, să aveți succes cu mult bine!
„Să trăiți!
Vă cer o opinie, ca sfat personal.
Sancțiunile schimbă un om ori îl fac să se ascundă pe viitor, cu intenția de a nu mai fi descoperit? Ca jenă față de opinia publică, nu referitor la faptele rele în sine.
Mai exact, dacă o persoană publică, față de care societatea așteaptă un comportament moral, dă dovadă de indecență, de slabă moralitate, de fapte care stârnesc furia publică și totodată indignarea.
Cum ar trebui procedat în modul cel mai corect ?
Persoana în cauză să fie sancționată pentru a conștientiza problema și poate a se îndrepta, ori de a fi aplicată o metodă ca din Pateric, unde un părinte duhovnicesc proceda dur, iar altul foarte îngăduitor în aceeași speță, față de cei care le cereau sfatul ?
Ca și idee generală, sunt curios ce părere aveți. Cum este de pus în balanță corespunzător între sancțiune aspră și îngăduință?
Mulțumesc anticipat!”
Doamne, ajută!
Sărbători cu bine!