Domnului Sorin Avram
Referitor la comentariul ÎPS Calinic se „împiedică” de baldachinul dintr-un monument UNESCO și vrea să-l vadă mutat vă transmitem următoarele:
Una dintre preocupările principale ale actualei echipe de conducere a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților este aceea de conservare și valorificare a patrimoniului istoric din cuprinsul eparhiei, având în vedere faptul că în cuprinsul acesteia sunt 8 (opt) monumente istorice înscrise în Lista patrimoniului universal UNESCO, alături de cele peste 180 de monumente bisericești înscrise în Lista Monumentelor Istorice din România.
Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, înscrisă în Lista patrimoniului universal UNESCO, catedrală arhiepiscopală, a împlinit 500 de ani de la sfințire în 6 noiembrie 2022, eveniment care a fost destul de bine mediatizat.
După cum se știe, în Programul Național de Restaurare și Conservare subvenționat de CNI – România, Biserica „Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” ocupă un loc aparte. În acest sens, se va acorda o atenție deosebită restaurării întregului complex de arhitectură și, în mod special, a programului iconografic al bisericii, cu precădere a Tabloului votiv ce datează din epoca lui Petru Rareș, tablou în care sunt zugrăviți ctitorii acestei biserici și care reprezintă Cartea de identitate a acestui monument.
În decursul timpului, mai exact în timpul când Bucovina a fost sub stăpânire habsburgică, în locul unde se afla așezată racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a fost construit un baldachin care să adăpostească racla. Prin construcția acestui baldachin s-a obturat însă în întregime tabloul votiv și Cronica pictată unicat în iconografia Moldovei (se prea poate ca acei stăpânitori din vremea respectivă să fi avut și gândul ascuns de a șterge Cartea de identitate despre care am amintit).
Lucrările inițiate pentru restaurarea și conservarea Bisericii „Sfântul Gheorghe” – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” se efectuează numai sub directa coordonare a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, Secțiunea de Componente Artistice, precum și a Secțiunii Tehnice de Arhitectură și Inginerie din cadrul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. Nimeni nu are dreptul să facă vreo intervenție fără avizul de specialitate al comisiilor sus amintite, după cum ați și fost informat prin răspunsul primit de la Ministerul Culturii, respectiv de la domnul ministru Lucian Romașcanu.
Sursele „bine informate” despre care vorbiți se pare că v-au dezinformat. Tabloul votiv se păstrează foarte bine, a fost bine descifrat încă din secolul al XIX-lea de către episcopul Melchisedec Ștefănescu și părintele academician Simion Florea Marian, care au redactat studii de o deosebită valoare științifică, prelucrate în deceniul șase al secolului trecut de cunoscutul istoric de artă Sorin Ulea. Așadar, respectivul tablou votiv există, după cum a fost confirmat și recent de probele prelevate de echipa de restauratori de pictură murală, restauratori atestați de Ministerul Culturii și coordonați de prof. univ. dr. Oliviu Boldura.
Pridvorul despre care vorbiți în material este cel construit de mitropolitul Veniamin Costachi la începutul secolului al XIX-lea și nu are nicio legătură cu baldachinul în discuție.
De altfel, și dumneavoastră în materialul publicat amintiți faptul că prin construirea greoiului baldachin din piatră a fost acoperit tabloul votiv.
Întrebarea ce ar trebui adresată, și răspunsul care trebuie să fie dat, tot cu bună credință, ar fi aceasta: Este mai importantă pictura murală rareșiană, datată în 1534 și care reprezintă Cartea de identitate a ctitorilor bisericii, sau baldachinul, o construcție datată 1910-1911 și care nu are nimic comun din punct de vedere arhitectural cu arhitectura bisericii?
În stadiul actual, ceea ce vă putem spune este că se dorește doar restaurarea tabloului votiv, iar pentru ca acest fapt să poată fi realizat este nevoie de o demontare pentru moment a baldachinului, urmând ca ulterior, după studii amănunțite, să fie luată o decizie corectă în problema adusă în discuție de către forurile competente.
Nici pe departe nu se are în vedere „distrugerea baldachinului”, nimeni nu se împiedică de acesta, așa cum insinuați cu o anumită malițiozitate.
Vă facem cunoscută și pe această cale dorința noastră de a păstra cu fidelitate tot ceea ce reprezintă valoare de patrimoniu, valoare care ne-a înveșnicit în arta, cultura și civilizația universală, pentru ca atunci când generațiile viitoare despre care amintiți vor deschide Cartea de istorie să vadă frumusețea artei creștine ortodoxe zămislite pe aceste locuri.
Vă doresc sărbători binecuvântate și un An Nou cu mult bine!
