Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna octombrie întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERCUL PASTORAL NR. 1
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”
În data de 20.10.2022, la Parohia „Sfântul Dumitru” din orașul Suceava păstorită de către părintele Duțuc Adrian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 1, aşezat sub patronajul „Sfântului M. Mucenic Dimitrie”, coordonat de părintele Duţuc Adrian.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfântului Dimitrie, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Grigorie Palama și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii” de către P.C. Pr. Justinian – Remus Cojocar.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte :
„Sfântul Grigorie Palama s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. La 20 de ani, s-a retras la Muntele Athos la Mănăstirea Vatoped, apoi la Marea Lavră, apoi la sihăstria Provata(Glossia)- aici a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate. În anul 1326 a fost hirotonit preot la Tesalonic. Sf. Grigorie Palama a împletit armonios slujirea preoțească la biserică cu rugăciunea particulară, petrecerea în intimitatea chiliei sale, rugându-se. A avut discuții și controverse teologice cu Varlaam, om erudit, dar fără temelie duhovnicească; acesta a declarat că rugăciunea minții era o eroare pentru că nu te poți împărtăși de lumina taborică. La data de 27 mai 1341 în cadrul unui sinod organizat la Constantinopol, acesta a fost de acord cu punctul de vedere al Sfântului Grigorie Palama: Dumnezeu este de neatins prin esența Sa, ni se descoperă prin energiile Sale; Harul este energie necreată; Varlaam – condamnat și considerat eretic.
Din cauza unui alt om lipsit de temelie duhovnicească, călugărul Akyndinos, Sf. Grigorie Palama este închis timp de patru ani. În anul 1347 Sfântul Grigorie a fost eliberat și numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În anul 1351 Sinodul din Vlaherne a apărat învățăturile Sf. Grigorie și le-a socotit ortodoxe. Sf. Grigorie Palama a trecut la cele veșnice la data de 14 noiembrie 1359, iar în anul 1368 este canonizat. Este sărbătorit de Biserica noastră în fiecare an la data de 14 Noiembrie și în Duminica a două din Postul Mare ”.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Rugăciunea inimii o putem rosti oriunde și oricând; este un exercițiu de voință; la început vom uita să continuăm sau nu vom fi foarte atenți la ce spunem și nu avem mintea adunată; ne ostenim să fim mereu cu gândul la Dumnezeu, cu privirea în sus la Dumnezeu. ,,Până când gura nu-ți ia foc, nu poți vorbi despre Dumnezeu; până când urechile nu-ți iau foc, n-auzi glasul lui Dumnezeu; până când ochii nu-ți iau foc, nu-L poți vedea pe Dumnezeu și să-L cunoști cu adevărat!”;
- Rugăciunea menține vie legătura noastră cu Dumnezeu, atrage Harul lui Dumnezeu și-l ajută pe om să mențină Harul în întreaga sa ființă, înalță mintea la cele nepieritoare și o depărtează de cele pământești, tămăduiește sufletul, vindecă rănile psihice și slăbiciunile emoționale, vindecă neputințele trupești, înzdrăvenește trupul, despietrește inima, mângâie sufletul, oțelește voința, întărește în credință, aduce pacea și liniștea în viața omului”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Duțuc Cristian pentru organizarea cercului pastoral, părintelui Justinian Cojocar pentru prezentare precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 2
„Sfântul Apostol Andrei”
În data de 24.10.2022, la Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” – Burdujeni, din orașul Suceava, păstorită de către părintele Hirghiligiu Ciprian, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 2, aşezat sub patronajul „Sfântului Apostol Andrei”, coordonat de părintele Husarciuc Gheorghe.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Acatistului Sfinților Împărați Constantin și Elena, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Isihasmul, o alternativă necesară în fața secularizării de către P.C. Pr. Hirghiligiu Dumitru.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Cel ce practică isihia noetică se numeşte „isihast”. Isihastul urmează calea liniştirii, care reprezintă esenţa tradiţiei ortodoxe; scopul ei este de a ne duce la Dumnezeu şi a ne uni cu El. Să ne amintim spusele Sfântului Ioan Scărarul în acest subiect: „Isihast este cel care se străduieşte a închide pe cel netrupesc (gândul, mintea) în casă trupească, fapt care e vrednic de admiraţie… Isihastul este chip al îngerului pe pământ, care prin hârtia doririi şi slovele sârguinţei şi-a izbăvit rugăciunea sa de lenevie şi trândăvie. Isihast este cel care strigă cu tărie: «Gata este inima mea, Dumnezeule». Isihast este acela care zice: «Eu dorm, dar inima îmi priveghează» Trăirea creștină s-a intensificat în primele secole ale erei creștine prin asceză, rugăciune continuă, concentrare interioară și predispoziție spre virtute și fapte bune.
În urma discuțiilor, s-au accentuat următoarele aspecte:
- Lumea are nevoie de valorile spirituale autentice creştine de iertare, dreptate, iubire, milă, de Hristos în care se întâlneşte Sfânta Treime cu cosmosul, El fiind singurul sprijin al Bisericii care ne poate ajuta mai ales prin Sfânta Euharistie să învingem autonomia lumii şi să promovăm comuniunea cu Dumnezeu şi semenii, adică să transfigurăm egoismul în iubire.
- În contextul lumii actuale, în care efectele secularizării lipsite de moralitate se resimt din ce în ce mai mult, este absolut necesară cunoaşterea teologiei, a vieții și a misiunii Sfinţilor Părinţi, iar prin exemplul acestora și a trăirii lor isihaste să combatem acest curent secularist.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Hirghiligiu Ciprian pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 3
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
În data de 29.10.2022, la parohia Adâncata II, comuna Adâncata, păstorită de către părintele Mitu Pascal, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 3, aşezat sub patronajul ,,Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, coordonat de părintele Mitu Pascal.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea slujbei Privegherii, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Paisie de la Neamț (1722-1794) și contribuția acestuia la viața duhovnicească în Moldova”, de către P.C. Pr. Mitu Pascal .
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Influența Sfântului Paisie în Țările Române și a fenomenului intitulat paisianism a fost un experiment unic, duhovnicesc de innoire a vieții monastice dar și de reverberație culturală și morală. Mitropoliții cărturari și patrioți Veniam Costachi și Grigorie Dascălul, oameni duhovnicești, au promovat această mișcare de înnoire isihastă. Nicolae Iorga remarca faptul că este o „înviere a spiritului bisericesc”. Nichifor Crainic numește mănăstirea Neamț „un centru de iradiere pentru întreaga ortodoxie precum a fost Athosul în sec. al XI – lea și al XIV – lea și Sinaiul în sec. al VI – lea”. Dacă Mântuitorul nu ne-a pedepsit pentru prăbușirile morale și nevredniciile ce au urmat și dacă El totuși a acoperit de slavă neamul nostru ridicându-L din toate umilințele, acestă bogată îndurare i-a fost cucerită de veacul transfigurat al paisianismului. E veacul de aur al Ortodoxiei românești”.
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Esența paisianismului este eminamente mistică. Ea constă din ridicarea spiritului monahal de la nivelul obișnuit al psalmodiei la înălțimea sublimă a contemplației. Nu în înțelesul de simplă satisfacție a curiozității teologice, fie ea oricât de legitimă, ci de adâncă pregătire a intelectului pentru contemplație. Dacă ignorăm acest sâmbure de lumină al paisianismului, mișcarea nu rămâne decât cu o valoare cultural – teologică, cum a fost socotită până acum print-un mod de a o înțelege cu totul periferic;
- Sfântul Paisie „întrupează tipul părintelui duhovnicesc pentru timpul său”, pentru că „în centrul isihasmului paisian nu stă altceva decât paternitatea duhovnicească, înfierea în Duhul – în ultimă instanță nimic altceva decât actualizarea conștientă a teologiei Botezului”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Mitu Pascal pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhidiacon Nicşan Valentin
CERCUL PASTORAL NR. 4
„Sfântul Serafim de Sarov”
În data de 31.10.2022, la Parohia Salcea, păstorită de către părintele protopop Budeanu Ionel Doru, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 4, aşezat sub patronajul „Sfântului Serafim de Sarov”, coordonat de părintele Chelba Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfinții isihaști – modele de rugăciune personală pentru creștini”, de către P.C. Pr. Protoiereu Budeanu Ionel – Doru.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Isihasmul ca doctrină a fost statornicit la Sinodul de la Constantinopol din 1351 și a apărut ca să combată ereziile scolastice ale vremii și nicidecum să explice doctrina, care se trăia în mod practic, natural și mistic ca un fenomen universal și de continuitate a revelației biblice și a tradiției ortodoxe, dintru început. Temele principale în jurul cărora au gravitat preocupările isihaste au fost: harul divin, rugăciunea lui Iisus, și lumina dumnezeiască. Isihasmul este diametral opus filozofiei grecești întemeiată pe rațiune și fantezie, precum și teologiei occidentale care se exprimă scolastic-rațional. Isihasmul are ca fundament revelația divină a Sfintei Scripturi, care este experiența îndumnezeirii, și experiența Bisericii, care cuprind posibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu cu mintea care lucrează în inimă, astfel încât omul să poată intra în comuniune cu Dumnezeu. Practicanții și observatorii spirituali ai isihasmului sunt cei îndumnezeiți, nu filozofii sau moraliștii cărturari. Între părinții nevoitori ai ortodoxiei, un loc de cinste îl ocupă Sfinții Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigore Palama și Sfântul Paisie Velicicovschi, care prin viața și scrierile lor s-au evidențiat ca modele de sfințenie și rugăciune neîntreruptă pentru noi toți.”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sfântul Simeon Noul Teolog- Fiecare lucrează la mântuirea sa, prin exercițiu (askesis) îndelungat, iar harul se pogoară ca dar nemeritat asupra lui și îl învăluie. Duhul Sfânt dorește să locuiască în noi prin har, doar că de multe ori nu încape în noi din cauza egoului pe care îl hrănim constant. Dumnezeu respectă pe deplin libertatea noastră, căci nu ne îndumnezeiește cu forța, pe cei care nu dorim. De aceea practic există și rai și iad, căci în întuneric ajung cei care au refuzat lumina;
- Sfîntul Grigorie Palama – Întreaga operă a Sfântului Grigorie Palama e centrată pe rugăciunea neîncetată a minţii în inimă pentru că întreaga lui viaţă a fost o rugăciune neîncetată. Conform Sfântului Grigore, rugăciunea e izvorul vieţii veşnice, al cunoaşterii lui Dumnezeu, care sporeşte în om odată cu eliberarea lui de patimi prin lucrarea Duhului Sfânt. Doctrina palamită susţine cunoaşterea lui Dumnezeu, experierea vieţii veşnice prin comuniunea directă cu El în Biserică. Ea este o trăire dată potenţial tuturor creştinilor prin Taina Botezului şi prin participarea la viaţa lui Hristos prin împărtăşireala Sfânta Liturghie ;
- Sfântul Paisie de la Neamț rămâne în istorie ca un continuator al marilor Părinți ai Bisericii și totodată înnoitorul tradiției ascetice și isihaste, cu precădere în Biserica Slavă, Greacă și Română. A fost un sfânt providențial, care a înmănuncheat toate elementele contemporane lui şi toate posibilitățile ce puteau fi folosite de un duhovnic echilibrat și cu har, realizând o „sinteză între tradiția movileană a Ucrainei sale natale, între tradiția rusească, de la Nil Sorski până la Vasile de la Poiana Mărului, între tradiția românească şi între marea tradiție athonită.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Budeanu Ionel Doru pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 5
„Sfântul Nectarie”
În data de 25.10.2022, la Parohia Poiana, din comuna Zvoriștea, păstorită de către părintele Orhei Ionuț, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul pastoral-misionar Nr. 5, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Nectarie”, coordonat de părintele Nichitean Constantin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț (1722-1794) și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova” de către P.C. Pr. Orhei Ionuț.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În perioada nemțeană Sfântul Paisie a intensificat Regulile monahale după modelul athonit, aceasta constând în viața de obște, cu ascultare față de stareț, cercetarea Scripturilor și scrierile Sfinților Părinți, iubire milostivă față de călugării bătrâni și bolnavi, ospitalitate față de străini și față de pelerini; în al doilea rând a intensificat legătura dintre viața de obște și rugăciunea inimii, iar preocuparea principală în viața monahală să fie participarea la Sfintele Slujbe după tipicul grecesc, iar după rugăciunea în comun, să fie continuată în chilie, rugăciunea particulară rostind numele lui Iisus. În acest fel, Paisie aduce un element nou, și anume, îmbinarea rugăciunii comune cu rugăciunea isihastă și isihamul în viața de obște, îmbunătățind astfel viața spirituală din România, metodă care dăinuie și astăzi. Slujbele bisericii se săvârșeau alternativ în limba slavă și latină. În al treilea rând, o preocupare deosebită a fost traducerea textelor patristice din limbile greacă și slavă, constituind o adevărată școală de traducători.”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Ceea ce a adus Sfântul Paisie în monahismul românesc, nu este doar preocuparea pentru rugăciunea lui Iisus, căci aceasta s-a menținut mereu între miile de sihaștri din munții țărilor române, ci o introducere a acestei rugăciuni în viața de obște și prin aceasta o înviorare a spiritualității isihaste în ea și prin ea o înviorare a vieții de obște. Paisianismul înseamnă toată formidabila operă de reînsuflețire a corpului Ortodoxiei întregi, de insuflare a energiei spirituale noi, eliberată şi revărsată în contemporaneitate din filele acoperite de praf ale „Predaniei”;
- Printre principalele direcții ale așezământului paisian se numără și cele care privesc viața și activitatea monahilor: viață de obște, o disciplină severă și în spiritul valorilor ascetice, îndeletnicirea cu diferite meșteșuguri și preocupări de îmbogățire a culturii teologice și artitice. În această ultimă categorie de preocupări va fi inclusă și muzica (atât cea psaltică cât și cea liniară), sprijinită direct de ilustrul stareț și menită să corespundă prevederilor reformării vieții monahale și evoluția ei ulterioară poate fi pusă sub semnul puternicei tradiții cristalizate în timpul stăreției sale;
- Exigenţa în opțiuni de viaţă, lipsa de compromisuri vizibilă atât de timpuriu la Sfântul Paisie, râvna lui pentru cunoașterea Părințiilor ca surse inepuizabile de răspunsuri, caracterul puternic ascetic şi ancorat liturgic al vieţii sale îl proiectează pe Cuviosul Paisie de la Neamţ, în criza de modele actuale, ca un reper autentic, permanent viabil, la care orice teolog, dar şi orice monah sau creștin, este obligat să facă apel.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru, a mulţumit părintelui paroh Orhei Ionuț pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 6
,,Sfântul Ștefan cel Mare”
În data de 17.10.2022, la Parohia Costâna, păstorită de către părintele Medrihan Ionel, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 6, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ștefan cel Mare”, coordonat de către părintele Davidoaia Gheorghiță.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu urmată de susținerea prelegerii cu tema „Sfântul Grigorie Palama și importanța rugăciunii lui Iisus în viața Bisericii” de către P.C. Pr. Medrihan Ionel.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Sfântul Grigorie Palama abordează cu toată atenţia problema rugăciunii personale, intime; puţine referiri face la rugăciunea comunitară, liturgică. Pentru el e mai importantă actualizarea harului dumnezeiesc, primit în Sfintele Taine (Botez, Mirungere şi Euharistie în special) ale rugăciunii comunitare a Bisericii, prin rugăciune personală neîncetată, decât îndesirea participărilor la slujbele liturgice în detrimentul scăderii dialogului intim, personal cu Dumnezeu. Pentru Palama, „lipsa durerii, pe care părinţii o numesc şi împietrire, e deci cea care opreşte rugăciunea”, căci durerea trăită cu trupul nu numai că nu se face o piedică rugăciunii, ci conlucrează cu ea întărind-o. „Rugăciunea e maica şi, totodată, fiica lacrimilor”, căci din lacrimi de durere pentru păcate iese rugăciunea, iar rugăciunea, ca expresie a simţirii puternice a micimii şi a păcătoşeniei faţă de Dumnezeu, naşte lacrimile. Acestea merg împreună şi numai însoţirea lor măreşte calitatea rugăciunii şi calitatea fiinţei fiecăruia, scoţând sufletul din împietrire. Lacrimile sunt semn că Dumnezeu s-a atins de inima celui ce se roagă, înmuind-o, căci atingerea ei de Dumnezeu e plină de milă şi iubire. Iar aceasta îl face pe om să înţeleagă că pentru unirea în iubire cu Dumnezeu trebuie întreţinută starea de disponibilitate interioară pentru El, de smerenie receptivă la harul Lui. ”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Rugăciunea minţii are nevoie de urcuşul plin de osteneală al faptelor virtuţii, de asceză şi ascultare faţă de duhovnic, cerând şi trupului să-şi depăşească hotarele limitate prin patimi şi transfigurându-l odată cu sufletul. Faptele bune, virtuţile, făcute prin trup sunt expresia clară a dorinţei de îndreptare, sunt „roadele vrednice de pocăinţă” a minţii; ele arată efectul adânc al rugăciunii, al îndreptării cugetului spre Dumnezeu;
- Rugăciunea este un dar pe care Dumnezeu îl dă celui ce se roagă; Duhul Sfânt se face simţit în inima celui ce se roagă cu smerenie şi trezvie, în deplină ascultare faţă de un povăţuitor duhovnicesc, şi Duhul însuşi îl învaţă pe om rugăciunea neîncetată;
- Rugăciunea este născută din iubirea lui Dumnezeu şi duce la o mai mare sporire şi spiritualizare a iubirii.Rugăciunea intimă personală este, astfel, creatoare de comuniune în Hristos între cei ce se roagă şi se bucură împreună cu El. În rugăciunea minţii se trăieşte comuniunea şi cu ceilalţi semeni; rugăciunea însăşi ne face transparenţi lui Dumnezeu şi semenilor prin fericitele ei roade: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Gal. 5, 22- 23).
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Iustin Croitoru a mulţumit părintelui paroh Medrihan Ionel pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
CERCUL PASTORAL NR. 7
„Sfântul Ciprian”
În data de 27.10.2022, la Parohia Siminicea II, comuna Siminicea, județul Suceava păstorită de către părintele Buruiană Paul, din Protopopiatul Suceava I, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a avut loc întrunirea preoților din Cercul Pastoral Nr. 7, aşezat sub patronajul ,,Sfântului Ciprian”, coordonat de părintele Cobzaru Andrei-Alin.
Lucrările cercului pastoral au debutat cu săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, urmată de susținerea prelegerii cu tema„Sfântul Simeon Noul Teolog şi exigenţele cunoaşterii personale a lui Dumnezeu” de către P.C. Pr. Buruiană Paul.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Putem spune cu tărie că Sf. Simeon Noul Teolog a fost un precursor al isihasmului. Catehezele simeoniene (care sunt în număr de 36 ) ni se înfăţişează astăzi ca una dintre capodoperele literaturii mistice ale tuturor timpurilor şi sunt cum inspirat scria Arhiepiscopul Vasili Krivosen ( în cateheza 34) „adevărate palme deschise” în care Sfântul Simeon arată tuturor celor ce se îndoiesc posibilitatea comuniunii cu Hristos încă din această viaţă şi mai sunt modele de aur ale luminărilor sale duhovnicești.
Iată ce spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „Vă rog, voi ce vă daţi numele de copii ai lui Dumnezeu şi vi se pare că sunteţi creştini şi voi, preoţi şi monahi, care învăţaţi pe alţii cuvinte goale şi socotiţi că sunteţi stăpâni, dar numai în chip mincinos. Întrebaţi pe bătrâni şi pe arhiereii voştrii, adunaţi-vă împreună în iubirea lui Dumnezeu şi căutaţi mai întâi să învăţaţi şi pătimiţi acestea cu lucrul şi voiţi acestea şi să faceţi asemenea lui Dumnezeu prin experienţă. Să nu râvniţi numai la scenă şi la haină şi să urcaţi la demnităţile Sfinţilor Apostoli, ca nu cumva voi, care alergaţi fără desăvârşire la stăpânirea asupra altora înainte de a avea cunoştinţa tainelor lui Dumnezeu, să auziţi: vai vouă celor ce faceţi lumina întuneric şi întunericul în lumina (Isaia 5,22).”
În urma discuțiilor s-au accentuat următoarele aspecte:
- Dumnezeu este nevăzut pentru cei care încă mai au văl peste ochii duhovniceşti şi care nu s-au născut din nou. Sfântul Simeon rezolvă problema invizibilităţii lui Dumnezeu prin faptul că Dumnezeu este văzut de „ochii noi ai omului înnoit şi transfigurat”. El nu trece cu vederea fragmentele care neagă posibilitatea vederii lui Dumnezeu, ci revine dinpotrivă la ele iarăşi şi iarăşi.Vederea lui Dumnezeu ca lumină este cu siguranţă cea mai caracteristică componentă a misticii Sfântului Simeon Teologul;
- Lumina descrisă nu este un fenomen fizic sau material, ea este imaterială, simplă, fără formă, cu totul necompusă, netrupească şi nedespărţită. Lumina nu poate fi exprimată de limbajul şi gândirea umană, însă lumina dumnezeiască, aşa după cum spune Sf. Simeon este nevăzută pentru ochii trupeşti, însă este văzută de minte sau mai bine spus, de ceea ce Sfântul Simeon numeşte ochii minţii sau ochii înţelegători ai inimii;
- Cele mai importante caracteristici ale dogmei luminii din opera simeoniană sunt următoarele: lumina nu este lumina creată a minţii ci este lumina creată a Sfintei Treimi, lumina Dumnezeiască este nematerială şi nu este percepută de ochii sensibili.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Croitoru Iustin, a mulţumit preotului paroh Buruiană Paul pentru organizarea cercului pastoral, precum și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Nicșan Valentin