Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sub îndrumarea sectorului de Misiune pastorală și actualitate creștină al Centrului eparhial – Suceava, în toate protopopiatele eparhiei s-au desfășurat în luna august întâlniri ale cercurilor pastorale.
CERC PASTORAL NR. 1
„Sfântul Paisie de la Neamț”
În data de 16.08.2022, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Lămășeni, păstorită de către părintele Daniel Cojocaru, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 1, așezat sub patronajul „Sfântului Paisie de la Neamț”, coordonat de către sfinția sa.
După săvârșirea Acatistului Acoperământul Maicii Domnului ne-a fost prezentată tema cu titlul: „Sfântul Paisie de la Neamț și contribuția acestuia la viața duhovniceasca din Moldova”, care a fost susținută de către părintele Daniel Cojocaru de la parohia sus menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte legate de viața Sfântului Paisie Velicikovski:
„S-a născut în orașul Poltava în Ucraina la data de 21 decembrie 1722, fiind al unsprezecelea copil al familiei preotului Ioan și Irina; A primit la botez numele Petru; Studiază la Academia Petru Movilă din Kiev; La 17 ani pornește în căutarea unei mănăstiri și a unui părinte spiritual pentru a deveni călugăr; Este tuns rasofor cu numele de Platon; La Kiev întâlnește doi călugări din România și vine cu aceștia la Schitul Sf. Nicolae Trăisteni (care avea rânduială athonită); La 24 ani merge în Muntele Athos, iar la 28 ani Sf. Vasile de la Poiana Mărului îl tunde în monahism cu numele de Paisie”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Paisianismul este ultimul și cel mai mare curent de înălțare al mănăstirilor din spațiul românesc; înseamnă rechemarea la o nouă viață a moștenirii patristice și a spiritualității bizantine în întregimea ei, printr-o uriașă muncă de traduceri concomitente în două limbi: în română și slavonă;
- Sfântul Paisie a fost omul providențial care a creat sinteza tuturor elementelor și posibilităților ce puteau fi folosite de om cu darul deopotrivă a lucrurilor dumnezeiești și al celor practice, pământești; ceea ce a realizat Paisie a fost sinteza între tradiția movileană a Ucrainei sale natale, între tradiția rusească, de la Nil Sorski până la Vasile de la Poiana Mărului, între tradiția românească și între marea tradiție athonită;
- Părintele Dumitru Stăniloae spune: „Ceea ce a adus nou Paisie în monahismul românesc nu este preocuparea față de rugăciunea lui Iisus, căci aceasta s-a menținut mereu între sihaștrii din țările românești, ci introducerea acestei rugăciuni în viața de obște și prin aceasta aduce o înviorare a spiritualității isihaste, în ea și prin ea, înviorarea vieții de obște”.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 2
„Sfântul Mitropolit Dosoftei”
În data de 18.08.2022 la Parohia ,,Sfântul Nicolae”- Liteni, păstorită de către părintele Doru Vasile Ruști din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 2, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Dosoftei”, coordonat de părintele Cezar-Gorun Nesvadba.
După săvârșirea Acatistului Sfinților Brâncoveni, ne-a fost prezentată tema cu titlul: „ISIHASMUL O ALTERNATIVĂ NECESARĂ IN FAȚA SECULARIZĂRII” susținută de către părintele Doru Vasile Ruști.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„La Marcu 8, 36 Măntuitorul adresează apostolilor această intrebare retorică „ce îi folosește omului dacă dobandește lumea înteagă, dar își pierde sufletul său? dorind prin aceasta să scoată în evidență importanța părții divine din om, aflată într-o permanentă legătură cu transcendența. Altfel spus sufletul omului este cu mult mai presus decăt materia, nimic din această lume neputandu-l depăsi sau înlocui. Chiar în secolul I d. Hr. se poate vorbi de un secularism primar, marcat de o lipsă acută a legăturii omului cu divinitatea. În această lume, mesajul Evangheliei a reusit să fie incununat de succes. După cum rabinul Nicodim nu era mulțumit de religia formalistă din acea perioadă și L-a urmat pe Hristos pentru o renaștere spirituală interioară, tot așa omul care cu adevărat caută un sens al vieții va ajunge să se ancoreze în transcendență. Secularismul afirmă că omul poate trăi și fără Dumnezeu. Pare destul de clar, marile referințe simbolice ale existentei suferă un proces de eroziune, iar individul e trimis tot mai mult în sfera privată pentru a găsi sensul vieții.”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Spiritualitatea filocalică și isihasmul au un puternic caracter teocentrist. În primul rand aduc pe Dumnezeu in inima omului si în centrul creației. Scopul existential al omului este contopirea cu Dumnezeu, prin Dumnezeu, în Biserica întemeiată de El, iar Biserica este cetatea văzută a lui Dumnezeu, unde El se manifestă plenar în chip nevăzut. Creștinul care trăiește îmbrățișând această învățătură înțelege că întreg universul și toate legile materiei sunt expresia vointei divine. El va cauta în permanența să viețuiască dupa cuvăntul lui Dumnezeu;
- În antiteză isihasmul filocalic mută centrul de gravitație a existențialității în Biserică, iar Biserica nu este zidită pe om, ci pe Dumnezeu întrupat, pe Hristos Dumnezeu și unicul cap al Bisericii văzute și nevăzute.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 3
„Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”
În data de 22.08.2022, la Parohia „Sf. Alexandru” – Sasca Mică, păstorită de către părintele Daniel Balan, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 3, așezat sub patronajul „Sfantului Voievod Ștefan cel Mare”, coordonat de Părintele Tudor Andrioaia.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul:
„Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora”, care a fost susținută de către părintele Daniel Balan.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Isihasmul a pătruns pe pământ românesc încă din veacul al XIV-lea datorită unei existențe de sine stătătoare pe care Țările românești au păstrat-o în condițiile istorice ale vremii, datorită legăturilor strânse cu muntele Athos, dar și dezvoltării unei vieți mănăstirești autohtone. În vremea aceea, partea de nord a Moldovei, numită după anul 1775 Bucovina care a fost inclusă în Imperiul Habsburgic, se prezenta ca unul din cele mai înfloritoare colțișoare ale lumii ortodoxe. Existau aici numeroase mănăstiri, ridicate de domnitorii locului printre care la loc de cinste ctitoriile măritului domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt în preajma cărora s-au așezat unul sau mai mulți sihaștri. Forma de viețuire călugărească în mici schituri sau în câte o chilie aflată în solitudine deplină potrivită unei practicări a rugăciunii lui Iisus într-un cadru de liniște a fost foarte extinsă în veacurile XIV-XVIII în această parte de țară.
Numărul sihaștrilor de-a lungul timpului în Bucovina a fluctuat, însă cu certitudine se poate afirma că aici trăitorii vieții duhovnicești intense în duh filocalic a fost impresionant, de ordinul sutelor. Pustnicii aceștia fugiți de lume, au iubit cel mai mult pe oameni, rugându-se neîncetat pentru ei. Aceștia au fost în același timp cei mai apropiați sfătuitori ai voievozilor vremii. Popularitatea lor se vede și de acolo că numele de sihastru ca transcriere în limbaj popular românesc a numelui isihast, a devenit și a rămas în viața poporului nostru cu întregul lui înțeles ca o dovadă că modul isihast al călugăriei, s-a practicat în trecutul nostru în văzul și cunoștința poporului”.
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Isihasmul urmează calea liniștirii,care reprezintă esența tradiției ortodoxe; scopul ei este de a ne duce la Dumnezeu și a ne uni cu El.
- Să ne amintim spusele Sfântului Ioan Scărarul ce vizează acest subiect: „Isihast este cel ce se străduiește a închide pe cel netrupesc (gândul,mintea) în casă trupească fapt care e vrednic de admirație. Isihastul este chip al îngerului pe pământ, care prin hârtia doririi și slovele sârguinței și-a izbăvit rugăciunea sa de lenevie și trândăvie;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 4
„Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca”
În data de 21.08.2022 la Parohia ,,Sfinții Trei Ierarhi”- Slătioara, păstorită de către părintele Vasile Bostan din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 4, așezat sub patronajul „Sfântului Ierarh Ioan de la Râșca”, coordonat de părintele Ciprian Meștereanu.
După săvârșirea Acatistului Sfinților Trei Ierarhi, a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Simeon Noul Teolog și exigențele cunoașterii personale a lui Dumnezeu”, care a fost susținută de către părintele Florin Vîntu de la Parohia ,, Sfinții Trei Ierarhi” – Slătioara.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Cunoașterea din împrejurările concrete ale vieții reprezintă de fapt acțiunea proniatoare a lui Dumnezeu exprimată întru-un mod particular-intim cu fiecare dintre noi. Uneori ni se descoperă Dumnezeu prin diferitele forme ale bunătății, alteori suntem privați de acestea. Căci răul nu este decât o lipsă a binelui. Această formă de privare o numește Sf. Maxim Mărturisitorul „conducere prin judecată”. Cum anume Dumnezeu se face cunoscut oamenilor? Dumnezeu se face cunoscut oamenilor prin relația Dumnezeu-om. Adică Dumnezeu face apel la conștiința umană punându-l în diferite situații. „Fiecare cunoaște pe Dumnezeu prin apelul ce-l face Acesta la el, punându-l în diferite împrejurări, în contact cu diferiți oameni, care îi solicită împlinirea unor îndatoriri, care îi pun răbdarea la grele încercări. Fiecare Îl cunoaște în mustrările conștiinței pentru cele săvârșite, în sfârșit, Îl cunoaște în necazurile, în insuccesele mai trecătoare sau mai îndelungate, în bolile proprii sau ale celor apropiați, ca urmări ale unor rele săvârșite sau ca mijloace de desăvârșire morală, de întărire spirituală, dar și în ajutorul ce-l primește de la El în biruirea lor și a altor piedici și greutăți ce-i stau în cale. E o cunoaștere care ajută la conducerea fiecărui om pe un drum propriu de desăvârșire”. În acest mod se manifestă această cunoaștere, dar ne întrebăm ce parte din Dumnezeu se descoperă? „Dumnezeu coborând la relația cu omul, intră pe de o parte cu tot specificul Lui în relație cu el, pe de alta intră numai prin anumite energii ale Lui; pe de o parte devine accesibil în specificul Lui întreg, pe de alta rămâne cu ființa Lui inaccesibil; pe de o parte modelându-se după om, sau după oameni, intră într-o devenire sau istoricitate, prin participarea la devenirea sau istoricitatea lor; pe de alta devenirea sau istoricitatea aceasta și-o însușește numai în planul energiilor sau lucrărilor Sale, nu în planul ființei Sale”, afirmă marele teolog.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- În testamentul său duhovnicesc, Sfântul Simeon scrie: „Se cade ca mai întâi să fii supus și să urmezi unui părinte duhovnicesc care să te conducă pe calea care duce la Hristos și să ajungi la Hristos sau, mai bine zis, să te găsească Hristos și să bagi de seamă modurile și semnele căii care te duce acolo și să vezi pe Hristos prin harul Duhului Sfânt fără să rătăcești și atunci să-i conduci și pe alții la Hristos.
- Se cade să fii luminat mai întâi de Lumina cea adevărată, după care abia să-i duci pe alții la această Lumină. Se cade să fii eliberat mai întâi tu însuți și așa să încerci să-i eliberezi pe alții, fiindcă e cu totul lipsit de minte și nebun cel care e rob și încearcă să-i elibereze pe cei robi împreună cu el, răpind autoritatea stăpânului său”. Era convins că numai cine vede Lumina Duhului poate lumina duhovnicește pe alții. De aceea ne-a lăsat mărturia „imnurilor” sale ca să pătrundem taina luminoasă;
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 5
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”
În data de 29.08.2022 la Parohia „Sfinții Arhangheli”- Petia, păstorită de către părintele Constantin Tudosă din Protopopiatul Fălticeni, a avut loc întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 5, așezat sub patronajul „Sfintei Cuvioase Parascheva”, coordonat de părintele Florin Grigorescu.
După săvârșirea Tainei Sfântului Maslu a urmat tratarea temei:
„SFÂNTU PAISIE DE LA NEAMȚ (1722-1794) ȘI CONTRIBUȚIA ACESTUIA LA VIAȚA DUHOVNICEASCĂ DIN MOLDOVA” susținută de către părintele Constantin Tudosă de la Parohia „Sfinții Arhangheli”- Petia.
Din cuprinsul lucrării cităm următoarele aspecte:
„Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la nașterea Sfântului Paisie Velicicovschi, în 1722, la Poltava, Ucraina. A primit numele de botez Petru, apoi și-a făcut studiile academice la Kiev, unde a studiat latina, greaca, polona, slava veche, rusa, sârba și româna. Sfântul Cuvios Paisie aparține unui secol de renaștere isihastă, când asceza carpatică este socotită mai vie chiar decât cea athonită, îngrădită de dominația otomană.
Spre deosebire de viața bisericească din celelalte state, în Țările Române, ocrotirea din partea Domniei și păstrarea independenței, în măsura în care s-a putut, a păstrat nealterat idealul vieții monahale. Centrele monahismului românesc au continuat să fie oaze de cultură, o oarecare decadență fiind consemnată doar în mănăstirile închinate. Protoereul Serghei Cetverikov în carte sa „Starețul moldovean Paisie Velicikovski”, publicată la Paris în 1976, ajunge la concluzia că, în veacul a XVIII-lea: „Moldova se prezenta ca una dintre regiunile cele mai înfloritoare din lumea ortodoxă. Condusă de domnitori ortodocși, departe de centrul islamic și locuită de un popor ortodox, ea era, sub toate aspectele, o țară favorabilă progresului vieții religioase. În mănăstiri existau biblioteci importante care conțineau numeroase manuscrise. Printre călugări mulți erau cultivați; adesea în documentele mănăstirilor se întâlnesc nume de călugări însoțite de epitetul didascalos sau retor”.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Sf. Cuv. Paisie Velicicovschi nu a dorit să numească urmași în scaunul de stareț al Mănăstirii Neamț, urmând două modele de comportament deja consacrate: modelul lui Avraam către fiul său, „Dumnezeu își va alege oaia spre jertfă”; și modelul obștii potrivit căruia părinții și frații vor alege pe unul din părinții duhovnicești spre a le fi stareț.
- În duhul Sf. Cuv. Paisie a trăit și marele Mitropolit Veniamin al Moldovei, fiind un ucenic îndepărtat al Cuviosului, căci „mișcarea paisiană de înnoire a vieții monahale din mănăstirile românești din secolul al XVIII-lea a fost un adevărat neoisihasm românesc, a fost ultima și cea mai însemnată încercare de ridicare a vieții călugărești din Țara Românească și Moldova. Ea a dus nu numai la creșterea prestigiului monahismului românesc ci și a influențat pozitiv viața moral-religioasă a credincioșilor români”, afirma nu fără temei academicianul Pr. Mircea Păcurariu
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 6
„Acoperământul Maicii Domnului”
În data de 16.08.2022, la Parohia „Sfântul Ilie”- Suha, păstorită de către părintele Pavel Norocel, din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 6, așezat sub patronajul Maicii Domnului, coordonat de Părintele Petru Corduneanu.
După săvârșirea slujbei de pomenire a eroilor neamului, a urmat meditația cu titlul: „Isihaști din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora” care a fost susținută de către părintele Pavel Norocel de la parohia menționată.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„Două repere teologice importante, care au inspirat pe creștinii ortodocși în viața de liniștire interioară, de isihie, au fost scrierile Sfântului Dionisie Areopagitul și ale Sfântului Simeon Noul Teolog (†1022) în Sfântul Munte Athos, unde unii monahi s-au dedicat vieții contemplative, în liniște desăvârșită (gr. isihia – liniște). Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: călugării dedați acesteia se retrăgeau în locuri singuratice și – prin concentrarea gândului la rugăciune – se ridicau la un înalt nivel de percepere a realității, mai presus de impresiile simțurilor și de tot ceea ce îi înconjura, ajungând să vadă prin contemplație lumina dumnezeiască necreată. Isihaștii rosteau continuu această scurtă rugăciune, numită Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” (sau sub alte forme, întotdeauna scurte, asemănătoare: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”).”
Au urmat apoi discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat diferite aspecte.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp, a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
ERC PASTORAL NR. 7
„Sfântul Nectarie de la Eghina”
În data de 02.08.2022, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Valea Bourei, păstorită de către părintele Mitică Alexandrache din Protopopiatul Falticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 7, așezat sub patronajul „Sfântului Nectarie de la Eghina”, coordonat de Părintele Dorin Țăranu.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Isihaștri din zona Bucovinei. Viața și învățăturile acestora”, care a fost susținută de către părintele Mitică Alexandrache de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”- Valea Bourei.
Din cele prezentate menționăm următoarele:
„Numărul sihaștrilor de-a lungul timpului în Bucovina a fluctuat, însă cu certitudine se poate afirma că aici trăitorii vieții duhovnicești intense în duh filocalic a fost impresionant, de ordinul sutelor. Pustnicii aceștia fugiți de lume, au iubit cel mai mult pe oameni, rugându-se neîncetat pentru ei. Aceștia au fost în același timp cei mai apropiați sfătuitori ai voievozilor vremii. Popularitatea lor se vede și de acolo că numele de sihastru ca transcriere în limbaj popular românesc a numelui isihast, a devenit și a rămas în viața poporului nostru cu întregul lui înțeles ca o dovadă că modul isihast al călugăriei, s-a practicat în trecutul nostru în văzul și cunoștința poporului”.
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Isihasmul urmează calea liniștirii, care reprezintă esența tradiției ortodoxe; scopul ei este de a ne duce la Dumnezeu și a ne uni cu El. În încheiere, să ne amintim spusele Sfântului Ioan Scărarul ce vizează acest subiect: „Isihast este cel ce se străduiește a închide pe cel netrupesc (gândul, mintea) în casă trupească fapt care e vrednic de admirație.
- Isihastul este chip al îngerului pe pământ, care prin hârtia doririi și slovele sârguinței și-a izbăvit rugăciunea sa de lenevie și trândăvie. Isihat este cel care strigă cu tărie: „Gata este inima mea,Dumnezeule!’’ (Psalm 56,10). Isihast este Acela care zice: „Eu dorm, dar inima îmi priveghează’’ (Cântarea Cântărilor 5,2).
- Dumnezeiasca ascultare, fiind rădăcina și temelia vieții călugărești, este strâns legată de viața de obște, cum este legat sufletul de trup. Că una fără alta nu poate exista. În obștea noastră, spunea Cuviosul Paisie, nimeni nu are nimic al său personal, că toți sunt încredințați că lăcomia este calea lui Iuda vânzătorul.
În încheiere, părintele misionar protopopesc Gabriel Carp a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
CERC PASTORAL NR. 8
„Episcopul Gherasim Putneanul”
În data de 09.08.2022, la Parohia „Sfântul Nicolae” – Oniceni păstorită de către părintele Nicolae Lăzărică, din Protopopiatul Fălticeni a avut loc, întâlnirea preoților din Cercul Pastoral Misionar Nr. 8, așezat sub patronajul episcopului Gherasim Putneanul, coordonat de Părintele Mircea Martiniuc.
După săvârșirea Sfântului Maslu a urmat meditația cu titlul: „Sfântul Paisie de la Neamți și contribuția acestuia la viața duhovnicească din Moldova”, care a fost susținută de către părintele Nicolae Lăzărică de la Parohia „Sfântul Nicolae” Oniceni.
Din cuprinsul prezentării cităm următoarele aspecte:
„În conștiința ucenicilor și a generațiilor viitoare, starețul Paisie are meritul principal de a fi reînnoit viața monastică. Biografii îl prezintă cu multă laudă ca pe unul care a reluat cu multă vigoare învățătura Părinților, cu lucrarea sa de îndreptare și traducere a textelor patristice. Începând cu el viața monastică reîncepe să fie trăită ca un ideal înflăcărat.
În Diata sa din 1785, Gheorghe de la Cernica, ucenic de-al lui Paisie încă de la începuturile obștii atonite, atribuie iubitului său stareț trei harisme speciale: darul rugăciunii minții, darul călăuzirii unei mulțimi de frați și darul, foarte rar, de a ține uniți între ei frați de naționalități diferite
Paisie a fost un înnoitor al monahismului pe bazele sale tradiționale. De altfel, încă și Starețul Vasile de la Poiana Mărului, povățuitorul său, inițiase deja o adâncă înnoire a vieții monahale întemeiate pe studiul Scripturii și al Părinților și pe practica rugăciunii lui Iisus, înnoire pe care Paisie o extinde la o scară mai mare introducându-o în viața mânăstirilor de obște. Grație geniului său de sinteză el a știut să revigoreze spiritualitatea chinovială și spiritualitatea isihastă, fiind pe deplin convins că asceza este inseparabilă de o cultură ascetică. Organizarea chinovială a vieții monahale, renașterea spiritului isihast prin practica rugăciunii lui Iisus și introducerea lui în însuși țesutul marilor chinovii, studiul Bibliei și al părinților, ca și preocuparea de traduce în limbile respective textele filocalice, pe scurt tot ceea ce constiuie marea moștenire lăsată de starețul Paisie, a exercitat o profundă influență în România și Rusia, lucru realizat prin ucenicii săi.”
Au urmat discuții pe marginea temei abordate și s-au accentuat următoarele aspecte:
- Cugetând asupra felului cum Sfântul Paisie Velicikovschi a umblat după Dumnezeu, căutând să împlinească cât mai cu osârdie poruncile Sale, concludem că însuși zelul său după grija și iubirea părintească a Tatălui său și al nostru l-au arătat cu adevărat sfeșnic care a luminat și luminează înaintea oamenilor. Acest lucru îl observăm cel mai deslușit în Autobiografia sa care descrie pe îndelete cum un tânăr sfios și neîndemânatic dar cu un dor nestăvilit după un ideal măreț este transformat prin lucrarea Duhului într-un model de urmat pentru alții cu aceași vocație.
- Sfântul Paisie a transmis ucenicilor săi „setea de apa” Părinților și de cuvintele Scripturii încât din rândul lor s-au ridicat noi modele pe care le-am numit moștenirea Starețului Paisie.
În încheiere, părintele misionar protopopesc, Gabriel Carp a mulțumit părintelui paroh pentru organizarea cercului pastoral și celorlalți preoți pentru participare.
A consemnat, Arhid. Cristian-Valentin Diaconu
