Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în perioada 23–24 iulie, Mănăstirea Putna a organizat la Schitul „Sfântul Ilie” – Salaș a II-a ediție a taberei de vară „Mai aproape de cer”. Au participat 150 de copii din Salaș și din satele apropiate. Tabăra a fost coordonată de domnul profesor Vasile Schipor de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” – Vicovu de Sus, ajutat de 10 voluntari.
Pe parcursul acestor două zile de tabără, participanții au reușit să ajungă mai aproape de cer, atât din punct de vedere fizic, Schitul fiind situat, parcă, la granița dintre văzduh și pământ, dar și duhovnicesc, prezența lui Dumnezeu putând fi simțită la fiecare pas.
La începutul primei zile, după rugăciunea de început, participanții au fost repartizați, în funcție de vârstă, în 4 grupe, ale căror sfinți ocrotitori au fost Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Sf. Nectarie din Eghina, Sf. Voievod Ștefan cel Mare și Sf. Ierarh Iacob Putneanul. Au urmat jocurile de cunoaștere și de încredere, care au fost sămânța strânsei conexiuni ce s-a format ulterior între aceștia.
O primă bucurie neașteptată a fost prilejuită de către doamna profesoară Daniela Ceredeev, inspector școlar de religie, care a fermecat copiii prin prezența sa plină de entuziasm și dragoste, dar și profund emițătoare de valori. De la mic la mare, participanții și-au arătat aprecierea și recunoștința față de doamna inspector prin îmbrățișări sincere și calde. La sfârșitul vizitei, doamna profesoară a lăsat pe fețele fiecăruia câte un zâmbet radiant, iar în fiecare suflet a început să încolțească acea tainică și profundă conexiune a unității prin virtuți.
Jocurile și activitățile au continuat, iar voia bună, starea de bine și râsetele inocente au umplut curtea Schitului. Spre finalul zilei, fiecare copil dobândise o sumedenie de prieteni și amintiri și câte un bagaj de sentimente și trăiri unice. Cu o urmă de tristețe, pentru că ziua a luat sfârșit, dar, totodată, și cu o vizibilă bucurie sufletească, copiii au plecat spre casele lor.
A doua zi, duminică, copiii au participat cu toții la Sfânta Liturghie; apoi, fiecare grupă a discutat despre Roadele rugăciunii și despre ceea ce le oferă tabăra și ceea ce oferă ei taberei.
Și în această zi, copiii s-au bucurat de o mulțime de jocuri și activități, printre care se numără: campionatul de fotbal, bătaia cu apă, jocuri de competiție între echipe, dansuri și multe altele. Deși ploaia i-a oprit din a continua activitățile afară, în curtea schitului, ziua nu era gata. Au pășit cu toții în biserică, unde au schimbat impresii despre experiența acestor zile minunate, au adresat mulțumiri, au intonat poezii, cântece și rugăciuni.
Mult așteptată a fost întâlnirea cu părintele stareț Melchisedec, moment ce i-a găsit pe toți adunați în Casa lui Dumnezeu, fiecare copil ținând cu emoție în mâini cea mai frumoasă floare din propria grădină, drept semn de recunoștință. Chipul fiecărui copil a fost brăzdat de zâmbet, mulțumire, recunoștință și pace, iar bucuria a fost molipsitoare. S-au oferit, din nou, îmbrățișări și cuvinte de apreciere, iar fiecare a făgăduit că va reveni și în ediția viitoare.
Tabăra a avut un frumos impact și asupra noastră, a voluntarilor, reușind să ne umple sufletele de fericire și nădejde. În rândurile ce urmează, trei dintre voluntari au prezentat, pe scurt, gândurile lor referitoare la tabără.
În concluzie, tabăra „Mai aproape de cer” a avut ca prim scop aducerea copiilor mai aproape de Dumnezeu, ideal ce a fost atins și în acest an!
A consemnat Maria-Sofia Maloș
*
„În prima zi, am pus un început bun, așa cum se cuvine, cu o rugăciune.
La rugăciunea «Tatăl nostru» am simțit un fior, o emoție în tot sufletul și în tot trupul. Glasul a peste 150 de îngerași de pe pământ s-a înălțat la Cer, cu atâta gingășie și dragoste! Am încremenit și am început să spun rugăciunea în gând doar ca să-i aud pe ei mai bine.
Acolo, «Mai aproape de Cer», am descoperit copii simpli, sinceri, iubitori și deschiși. Pot mărturisi că în cele două zile a fost «un maraton de îmbrățișări». Veneau copilașii la mine și mă întrebau «Pot să-ți dau o îmbrățișare?», eu fiind copleșită de iubirea și de afecțiunea lor.
În fiecare zi eram uimită de răspunsurile pe care le primeam de la ei, dar mai ales de faptul că am aflat că în sufletele lor e sădită foarte bine sămânța dragostei față de Dumnezeu și de rugăciune. Un copilaș mi-a mărturisit că lui îi place nespus de mult rugăciunea «Maică Preacurată» și că are dorința de a o împărtăși celorlalți.
În ultima zi de tabără și Cerul a plâns de bucurie, văzând atâtea suflete curate, pure, adunate la un loc.
Trăiri înalte am simțit în aceste zile în care am învățat de la îngerașii din tabără că adevărata bucurie vine din lucruri simple!” (Maria Bodale)
*
„Am trăit clipe înveșnicite în aceste două zile în care am fost «mai aproape de Cer», înconjurat de atât de multe suflete curate de copii. Alături de aceștia am pășit pe un drum al cunoașterii sinelui, am cugetat asupra importanței rugăciunii și am împărțit dragoste prin îmbrățișări calde. Am adunat în căușul inimii mele pace împletită cu rugăciune, bucurie sfântă și tihnă. Și fiecare dintre copii a fost precum un surâs al acestui Cer către care întindeam mâinile în nădejdea atingerii lui. Aceștia mi-au fost lumină și bucurie, iar eu le voi păstra amintirea cu prețuire și mult drag!” (Sergiu Chelba)
*
„Mai aproape de cer…
Am fost înconjurată de îngeri care m-au făcut să simt pentru prima dată că iubirea sinceră se naște din simplitate. În aceste suflete curate, frumoase și dornice de afecțiune am surprins, în atât de scurt timp, adevărate lecții de viață pe care nu le voi uita niciodată.
La Salaș nu te apropii doar de cer, ci de Însuși Dumnezeu și descoperi rânduiala Sa la fiecare pas… în fiecare nor, în fiecare adiere de vânt, în fiecare copac, în fiecare fir de iarbă. Aici îți dobândești de fiecare dată liniștea sufletească și te simți recunoscător pentru toate.
Le sunt profund recunoscătoare celor ce mi-au oferit șansa de a simți bucuria de a mă afla în jurul acestor copii minunați, dar în special copiilor pentru simplul fapt că, prin felul lor de a fi, și-au găsit un loc de cinste in inima mea.
Nădăjduiesc că Bunul Dumnezeu îmi va ajuta să îi revăd și anul viitor tot aici, la granița dintre cer și pământ, la Schitul Sfântul Ilie – Salaș.” (Alina Carcea)
